Suferinta fetei nemaritate

[aurelia1984]

Bine v-am regasit pe forum.

Am o intrebare pentru cine ma poate ajuta. Am gasit si pe internet si in afara lui o multime de carti/articole cu sfaturi pentru oamenii casatoriti, sau pentru tinerii adolescenti intragostiti (intotdeauna reciproc), sau pentru tinerii care vor sa aleaga fecioria, in sensul de calugarie.

Exista, totusi, o categorie destul de mare de tineri, fete in special, care fac tot posibilul sa respecte legile, care-si pazesc fecioria, care nu umbla in discoteci si nu se machiaza, nu-si doresc sa se calugareasca, ci vor casatorie. Totusi, multi dintre ei nu se pot casatori.

Exista vreo carte cu sfaturi si vorbe de alinare si pentru ei? Special pentru ei? Eu sunt o tanara de acest fel si cateodata starea aceasta a lucrurilor ma doare atat de tare incat am nevoie sa citesc ceva care sa ma mai linisteasca. Nu pot alerga de 7 ori pe saptamana la preotul duhovnic sa-l bazai cu aceleasi dureri, asa ca as dori stiu daca exista texte care sa ma intareasca, pe mine si pe cei ca mine, ca nu suntem deloc putini.

Se spune ca in viata avem de ales intre casatorie si calugarie. Se pare ca unii nu au de ales... Si despre ei se vorbeste cel mai putin.

Va multumesc pentru rabdare!

[glykys]

Aurelia, gasesti in "Cartea nuntii" a lui Danion un capitol sau doua referitoare la acest aspect:
http://www.danionvasile.ro/cartea-nuntii.php

Sa te ajute Dumnezeu, sa iti scoata! E bine ca mergi pe calea Bisericii... Sa stii ca nici eu nu sunt casatorita inca (dar sunt mai tanara), dar nu ma grabesc. Toate vin la timpul lor si Dumnezeu stie cel mai bine cand suntem pregatite cu adevarat pentru acel pas. Trebuie credinta si multa, multa rabdare...

[aurelia1984]

În prealabil postat de glykys

Sa te ajute Dumnezeu, sa iti scoata! E bine ca mergi pe calea Bisericii... Sa stii ca nici eu nu sunt casatorita inca (dar sunt mai tanara), dar nu ma grabesc. Toate vin la timpul lor si Dumnezeu stie cel mai bine cand suntem pregatite cu adevarat pentru acel pas. Trebuie credinta si multa, multa rabdare...

Multumesc de raspuns. Cati anisori ai? Pe mine ma dor "anisorii mei". Stiu ca trebuie sa am rabdare, cam asta aud peste tot, dar mi-as dori si eu ca tot omul sa fiu mama tanara, sa aiba si copiii mei bunici, sa-mi aduc aminte cu drag de anii tineretii, nu cu tristete, ca au fost urati si singuri si presarati cu prea putine lucruri care te-ar face sa te simti tanar cu adevarat.

[zaharia_2009]

Stiu ca este normal sa implinim lucrurile firesti, ancestral rinduite in viata omului, si sa nu exgeram cu ele in nici o directie. Sa le implinim dupa buna rinduiala a vietii statornicita de Dumnezeu insasi dar fara a cauta sa fortam mina Lui cu ceva .
De aceea , forma corecta de rugaciune catre Dumnezeu nu este ca sa ne rugam pt a ne darui de fiecare data cite ceva (da-mi un loc la o scoala buna, ajuta-ma sa fac studii stralucite, ajuta-ma sa ma casatoresc atunci cind vreau eu si cu un barbat bun, ajuta-ma sa am citi copii gindesc eu sau hai, cel mult cu unul in plus sau in minus, ajuta-mi copii sa faca scolile cele mai bune, ajuta-ma sa traiesc sa-mi vad nepotii, etc ) ci sa ne rugam intotdeauna ca sa ne daruiasca ceea ce ne este de folos (deoarece chiar fara a fi pe deplini constienti nu toate lucrurile care credem ca ne trebuiesc neaparat ne si trebuiesc in realitate !) si pt. mintuirea noastra .
O gluma , mai putin ortodoxa, spune sa avem grija ce ii cerem lui Dumnezeu deoarece s-ar putea sa avem ingaduinta sa ne-o si dea si sa ne fie rau asa cum am cerut noi !
De aceea , ori de cite cite ori avem vreo dorinta sau vreo suparare trebuie sa ne rugam sa ne fie data/implinita , numai daca ne este spre folos si spre mintuire .
Iar de acolo in colo nu mai avem decit sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, ca daca ne va trebui neaparat ni se va si implini, si sa ne continuam vietuirea si pravila zilnica in mod obisnuit . Adica sa ne lucram mintuirea si sa alungam gindurile care tind sa puna stapinire pe noi lasindu-ne cu totul in voia Domnului !
Daca nu ni se implineste cererea insemneaza fie ca nu ne foloseau cele ce le ceream, fie ca puteau fi sau deveni periculoase pt. noi la un moment dat, fie ca Dumnezeu are alt plan cu noi decit cel pe care il doream noi .

Acest mod de a gindi si trai este o propunere pe care daca o refuzam lasam deschisa poarta mintii si a sufletului multor ginduri care ne vor ispiti si ne vor tulbura si ne vor amari sufletul pina cind ne vor istovi .
Caci in spatele gindurilor si dorintelor persistente dar neimplinite se ascunde de multe ori ispititorul .

In concluzie , nu te mai indeletnici cu asemenea ginduri indiferent ce virsta ai avea, alungale din inima ta , puneti toata nadejdea in Dumnezeu ca iti va da ceea ce-ti trebuie la momentul potrivit si continua sa fi un traitor in duh si adevar cit mai rivnitor.

[glykys]

În prealabil postat de aurelia1984

Multumesc de raspuns. Cati anisori ai? Pe mine ma dor "anisorii mei". Stiu ca trebuie sa am rabdare, cam asta aud peste tot, dar mi-as dori si eu ca tot omul sa fiu mama tanara, sa aiba si copiii mei bunici, sa-mi aduc aminte cu drag de anii tineretii, nu cu tristete, ca au fost urati si singuri si presarati cu prea putine lucruri care te-ar face sa te simti tanar cu adevarat.

Eu am aproape 24.
Acum, sa stii ca nu ne casatorim asa, ca sa intram in randul lumii cu toate cele si sa fim fericite. Casatoria crestina nu e lapte si miere, e cruce in doi, e o jertfa continua - si trebuie sa ai atatea exemple in jurul tau. Eu am credinta ca atunci cand vom ajunge sa intelegem acest lucru pe deplin si mai ales, cand vom fi pregatite pentru tot ceea ce presupune aceasta jertfa, ni se va implini si aceasta dorinta.

Singura nu poti fi niciodata, cat timp Il ai pe Hristos in suflet, chiar daca nu mai esti indragostita si nu mai ai fluturasi in stomac. Eu inteleg ce simti tu, dar adevaratul sens al vietii numai Hristos il poate da. Adica nu e cazul sa te gandesti ca toti anii acestia au fost irositi, pentru ca ai trait fara sot. Nu! Cum spunem la biserica: "Pe noi insine si unii pe altii si TOATA VIATA NOASTRA lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Toti suntem chemati sa ii slujim cumva lui Dumnezeu, din postura noastra, din patratica noastra si din conjuncturile in care ne aflam si mi se pare ca tineretea noastra, asa cum este ea, mai mult sau mai putin fericita, cu mai multe sau mai putine lipsuri de orice fel, daca este traita cu gandul la Hristos, este cel mai frumos dar pe care I-l putem face.


Uite, Fani 71 de pe forum s-a casatorit la o varsta mai inaintata decat a ta, pe la 35 de ani. A avut rabdare si acum are un sot si doi copii draguti - cred ca de asta nu a mai intrat.

[aurelia1984]

În prealabil postat de zaharia_2009

Stiu ca este normal sa implinim lucrurile firesti, ancestral rinduite in viata omului, si sa nu exgeram cu ele in nici o directie. Sa le implinim dupa buna rinduiala a vietii statornicita de Dumnezeu insasi dar fara a cauta sa fortam mina Lui cu ceva .
De aceea , forma corecta de rugaciune catre Dumnezeu nu este ca sa ne rugam pt a ne darui de fiecare data cite ceva (da-mi un loc la o scoala buna, ajuta-ma sa fac studii stralucite, ajuta-ma sa ma casatoresc atunci cind vreau eu si cu un barbat bun, ajuta-ma sa am citi copii gindesc eu sau hai, cel mult cu unul in plus sau in minus, ajuta-mi copii sa faca scolile cele mai bune, ajuta-ma sa traiesc sa-mi vad nepotii, etc ) ci sa ne rugam intotdeauna ca sa ne daruiasca ceea ce ne este de folos (deoarece chiar fara a fi pe deplini constienti nu toate lucrurile care credem ca ne trebuiesc neaparat ne si trebuiesc in realitate !) si pt. mintuirea noastra .
O gluma , mai putin ortodoxa, spune sa avem grija ce ii cerem lui Dumnezeu deoarece s-ar putea sa avem ingaduinta sa ne-o si dea si sa ne fie rau asa cum am cerut noi !
De aceea , ori de cite cite ori avem vreo dorinta sau vreo suparare trebuie sa ne rugam sa ne fie data/implinita , numai daca ne este spre folos si spre mintuire .
Iar de acolo in colo nu mai avem decit sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, ca daca ne va trebui neaparat ni se va si implini, si sa ne continuam vietuirea si pravila zilnica in mod obisnuit . Adica sa ne lucram mintuirea si sa alungam gindurile care tind sa puna stapinire pe noi lasindu-ne cu totul in voia Domnului !
Daca nu ni se implineste cererea insemneaza fie ca nu ne foloseau cele ce le ceream, fie ca puteau fi sau deveni periculoase pt. noi la un moment dat, fie ca Dumnezeu are alt plan cu noi decit cel pe care il doream noi .

Acest mod de a gindi si trai este o propunere pe care daca o refuzam lasam deschisa poarta mintii si a sufletului multor ginduri care ne vor ispiti si ne vor tulbura si ne vor amari sufletul pina cind ne vor istovi .
Caci in spatele gindurilor si dorintelor persistente dar neimplinite se ascunde de multe ori ispititorul .

In concluzie , nu te mai indeletnici cu asemenea ginduri indiferent ce virsta ai avea, alungale din inima ta , puneti toata nadejdea in Dumnezeu ca iti va da ceea ce-ti trebuie la momentul potrivit si continua sa fi un traitor in duh si adevar cit mai rivnitor.

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

[aurelia1984]

În prealabil postat de glykys

Eu am aproape 24.
Acum, sa stii ca nu ne casatorim asa, ca sa intram in randul lumii cu toate cele si sa fim fericite. Casatoria crestina nu e lapte si miere, e cruce in doi, e o jertfa continua - si trebuie sa ai atatea exemple in jurul tau. Eu am credinta ca atunci cand vom ajunge sa intelegem acest lucru pe deplin si mai ales, cand vom fi pregatite pentru tot ceea ce presupune aceasta jertfa, ni se va implini si aceasta dorinta.

Singura nu poti fi niciodata, cat timp Il ai pe Hristos in suflet, chiar daca nu mai esti indragostita si nu mai ai fluturasi in stomac. Eu inteleg ce simti tu, dar adevaratul sens al vietii numai Hristos il poate da. Adica nu e cazul sa te gandesti ca toti anii acestia au fost irositi, pentru ca ai trait fara sot. Nu! Cum spunem la biserica: "Pe noi insine si unii pe altii si TOATA VIATA NOASTRA lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Toti suntem chemati sa ii slujim cumva lui Dumnezeu, din postura noastra, din patratica noastra si din conjuncturile in care ne aflam si mi se pare ca tineretea noastra, asa cum este ea, mai mult sau mai putin fericita, cu mai multe sau mai putine lipsuri de orice fel, daca este traita cu gandul la Hristos, este cel mai frumos dar pe care I-l putem face.


Uite, Fani 71 de pe forum s-a casatorit la o varsta mai inaintata decat a ta, pe la 35 de ani. A avut rabdare si acum are un sot si doi copii draguti - cred ca de asta nu a mai intrat.

glykys, nu as vrea sa ma crezi rautacioasa, dar povestile cu doamne care s-au casatorit bine merci la 35 de ani, sau la 45 nu ma incanta foarte tare. Le respect si le salut cu drag, daca au luciditatea si smerenia sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce le da. Sunt minunate. Din pacate eu nu sunt asa. Vreau sa ma bucur si de tinerete, nu numai de batranete. Si vreau sa fiu un sprijin tanar si plin de viata pentru copiii mei. Copiii cu mame batrane sunt de multe ori batraniciosi si lipsiti de vlaga si crede-ma ca vorbesc in cunostinta de cauza.

[AlinB]

În prealabil postat de aurelia1984

glykys, nu as vrea sa ma crezi rautacioasa, dar povestile cu doamne care s-au casatorit bine merci la 35 de ani, sau la 45 nu ma incanta foarte tare. Le respect si le salut cu drag, daca au luciditatea si smerenia sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce le da. Sunt minunate. Din pacate eu nu sunt asa. Vreau sa ma bucur si de tinerete, nu numai de batranete. Si vreau sa fiu un sprijin tanar si plin de viata pentru copiii mei. Copiii cu mame batrane sunt de multe ori batraniciosi si lipsiti de vlaga si crede-ma ca vorbesc in cunostinta de cauza.

Eu cred ca a fi casatorita la 35 ani si avea deja doi copii cativa ani mai tarziu (tot doi au si majoritatea carea au inceput chiar cu 10 ani mai devreme drumul asta) e o situatie de invidiat in ziua de azi, mai ales de persoane care se afla in situatia ta.

Legat de observatia ta (simt o nuanta de autojustificare) - depinde in ce varsta crezi, cea biologica sau cea sufleteasca.
Chiar si tu lasi impresia ca te simti cu cel putin 5-10 ani mai in varsta decat esti de fapt.

Sunt oameni care chiar la 50+ fac lucruri tineresti carora celor 30 ani mai putin nu le stau in caracter, acesti tineri in schimb practic vegetand si traind de pe o zi pe alta.

In plus, vad ca te ispiteste ideea cum "cumintenia excesiva" ar fi un impediment in calea casatoriei.
Ei bine, tradus in fapte acest concept ar inseamna cum ca daca faci o demonstratie de virtuozitate sexuala intr-un fel sau altul ai mai multe sanse sa-ti gasesti un sotz care, atentie, sa fie si bun, iubitor, fidel, fara vicii, etc.

Sau deja ce urmeaza dupa sotz sunt detalii care nu mai sunt atat de "prioritare", ideea absoluta de sotz avand prioritate.

Ei bine, daca ai asa spirit de observatie aprop de "mamele batrane" poate ar fi fost cazul sa observi ca nici pe departe toate care au incercat calea asta nu si-au atins scopul in sensul dorit si de tine iar majoritatea celor care si-au gasit "perechea" prin diverse "concesii" nu sunt neaparat si foarte fericite sau daca sunt intru cumva, au reusit exclusiv reducand sfera asteptarilor la minim, aceeasi contractie suportand-o (daca a existat vreodata) inclusiv sistemul de valori.

Si ca sa inchei, ca e prea tarziu, cumintenia fizica nu e totul - daca nu provine dintr-o credinta autentica si daca nu e dublata de un caracter pe masura, mod de a fi fata de celalalt, etc. nu e mare lucru, ba uneori da combinatii si rezultate chiar ciudate.

Si inca ceva, ganduri de genul: mai bine pacatuiam asa ca sa nu pacatuiesc asa..cred ca nu denota santate spiritualai se fapt s-ar putea sa va treziti intr-o buna zi ca le faceti si pe acelea si pe celelalte.

În prealabil postat de aurelia1984

Bine v-am regasit pe forum.

Am o intrebare pentru cine ma poate ajuta. Am gasit si pe internet si in afara lui o multime de carti/articole cu sfaturi pentru oamenii casatoriti, sau pentru tinerii adolescenti intragostiti (intotdeauna reciproc), sau pentru tinerii care vor sa aleaga fecioria, in sensul de calugarie.

Exista, totusi, o categorie destul de mare de tineri, fete in special, care fac tot posibilul sa respecte legile, care-si pazesc fecioria, care nu umbla in discoteci si nu se machiaza, nu-si doresc sa se calugareasca, ci vor casatorie. Totusi, multi dintre ei nu se pot casatori.

Exista vreo carte cu sfaturi si vorbe de alinare si pentru ei? Special pentru ei? Eu sunt o tanara de acest fel si cateodata starea aceasta a lucrurilor ma doare atat de tare incat am nevoie sa citesc ceva care sa ma mai linisteasca. Nu pot alerga de 7 ori pe saptamana la preotul duhovnic sa-l bazai cu aceleasi dureri, asa ca as dori stiu daca exista texte care sa ma intareasca, pe mine si pe cei ca mine, ca nu suntem deloc putini.

Se spune ca in viata avem de ales intre casatorie si calugarie. Se pare ca unii nu au de ales... Si despre ei se vorbeste cel mai putin.

Va multumesc pentru rabdare!

Salut,

Dacă o să te uiţi cu atenţie, - şi rugându-te înainte din toată imima Domnului să te elibereze de orice prejudecăti şi idei eronate, pe care lumea de azi le ia drept adevar, doar pentru că : 'aşa este de mult timp", şi :"aşa face toată lumea" etc. - în capitolul 7 al Apostolului (din prima scrisoare a sa catre cei din corint,
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12∩=7
vei vedea că, el recomandă, cu dragoste, ca unul 'vrednic de crezare', si 'ce are Duhul lui Dumnezeu, că, 'pentru vremurile de acum', care 's-au scurtat', spre folosul nostru, (pentru ' a ne scuti de suferinţa ') mai bine este omului să rămână omul 'aşa cum este'.
El subliniază necesitatea stringentă a vremurilor de acum, de a ne ocupa fiecare de noi înşine, în sensul cel bun, adică pentru a reface şi restabili relaţia noastră interioară cu Divinitatea, cu Dumnezeu şi Tatăl nostru. Căci ea (această relaţie desăvârşită) este singura ţintă a vieţii de care trebuie să se preocupe omul, pe care dacă nu conştientizeaă şi nu o dobândeşte ,(la modul perfect - comuniune interioară, spirituală şi vie cu Dumnezeu ) nu poate să îşi ajute de fapt semenul , şi nici fi de folos real în vreun fel celui de lângă el, căci nu are de unde ,şi nici ce da de la el înşuşi.
Chiar şi căsătoria este un mijloc, nu un ţel în sine, de a atinge îndumnezeirea. Iar faptul că atâţia au atins'o necăsătoriţi fiind este evident că ea nu este singura condiţie şi cale prin care cineva poate ajunge la Fericire.
Este fericit cine îşi găseşte înlăuntru Comoara, pe care El a pus-o , de la început, acolo, ca să fim pe deplin fericiţi, şi tot El ne'a spus că doar acolo o găsim, pentru că numai acolo este şi aşa va rămâne în eternitate. Căci poate fi cineva mai fericit decat atunci când are chiar în el însuşi sursa Fericiri , în punctul cel mai interior şi tainic al fiinţei sale?
Dacă Împărăţia lui Dumnezeu este Înlăuntrul nostru, atunci Împăratul este şi mai înlăuntru, căci poate locui vreun împărat în afara Împărăţiei sale?
Cel care a facut omul este sigur mai Mult decât el, ca şi decât orice alt lucru făcut, şi deci este de aceea singurl care îl poate ferici pe om, relaţiile omeneşti fiind doar în scopul de a trezi şi a trăi,până la comuniunea perfectă, această Fiinţă interioară intimă, a cărei esentă este Dragostea altruistă - care se împlineşte pe sine şi se simte fericită- doar atunci când slujeşte si le foloseşte, găsindu-şi fericirea ultimă în fericirea celorlalţi.
Domnul Însuşi ne-a revelat acest adevăr, în învăţăturile sale, spunându-ne că, comuniunea cu El- şi deci mântuirea şi fericirea ce decurge din ea- se poate atinge renunţând(interior) la tot ce e creat la cei apropiati , frati, surori, parinti, sotie, şi inclusiv şi in principal la noi Înşine.Căci doar dacă renunţăm la tot, adica ne golim inima de orice iubire intoarsa spre orice inseamnă zidire, îl putem iubi 'Mai Presus de Orice pe Ziditor'. Şi numai atunci, când cel care a atins această comuniune desăvărşită cu El, prin renunţarea desăvărşita de sine, va putea spune că îi iubeşte cu adevrărat pe ceilalţi, căci atunci, de fapt, Dumnezeu-care este IUbirea reală, Singura posibilă -îi iubeşte pe ceilalţi prin el. Astfel , omul în final renunţa(interior) la ei, din punct de vedere personal, pentru a-i oferi astfel lui Dumnezeu, şi nu o face pentru sine ,(că să se îngijească mai bine de sine, sau să îi fie mai usor).
Aceasta socotesc a vrut să spună si Aposolul privind relaţia de căsătorie , atât de pasibilă de ataşament, mai mult ca din toate celalate relatii omenesti , când a recomandat, ca , ''cei care sunt căsătoriţi, să fie ca şi cum nu ar fi''.

[Profetul de carton]

domnisoara Aurelia1984, nu vreau sa fac o aluzie la dumneavoastra pentru ca nu va cunosc, insa toate domnisoarele pe care le stiu, au ramas asa (adica au trecut de 30 de ani fara sa se marite) nu pentru ca nu au avut pretendenti, ci pentru ca erau nemultumite de starea materiala a viitorului sot.