Ce conteaza cu adevarat in viata?

[Andreea_Oana]

Acum 2 ani si ceva ma inscriam pe acest forum in speranta ca voi gasi raspunsuri la intrebari. Am gasit pe moment. Dar, se pare ca n-am invatat nimic, caci ma-ntorc de unde am plecat, ba si cu cativa pasi inapoi. Dilema mea de atunci: ce sens are viata, ce trebuie eu sa fac. Imi cer iertare ca pun in discutie un subiect care a devenit cliseu. Cunosc o multime de oameni care intr-un fel sau altul se intreaba de ce traiesc. Si totusi ceilalti parca sunt mai puternici. Eu nu-mi mai gasesc fortele, m-am saturat sa o tot iau de la zero, in speranta ca voi reusi sa aleg drumul bun. Pe masura ce scriu, imi dau seama de stupiditatea vorbelor mele. Adevarul e ca fac o tragedie din faptul ca ma despart de un prieten. Imi dau seama ca nu stiu sa traiesc, si ca nu stiu ce conteaza cu adevarat. As putea sa scriu pagini in sir, dar ma rezum la atat. Ca vorbesc mult si prost.

[veilur]

Buna Andreea. Vreau sa-ti spun ceva: nu te mai critica pe tine insuti precum ca scrii stupiditati si ca vorbesti mult si prost, pentru ca nu vei atrage pe nimeni in discutia ta cu referire la primirea unui sfat bun. Incearca sa-ti asterni cursiv si decent punctul tau de vedere, astfel incat sa lasi deschisa poarta unor eventuale replici. Nu sunt bune criticile facute de tine tot in potriva ta asa cum nu sunt bune nici cele facute impotriva altora, doar spune-ti "necazul" si asteapta.
Referitor la dilema in care te afli, nu cred ca cineva iti va putea raspunde pe asteptarile tale, asa ca e mai bine sa cauti in interiorul tau rapsunsul, in constiinta > sufletul. Conform credintei ar trebui sa te rogi la Dumnezeu ca sa primesti raspunsul, dar poate tu nu esti obisnuita sa te rogi. Incepe sa lasi aceste ganduri care se invart in cerc pentru ca nu ajungi nicaieri, traieste decent si cum crezi tu ca este mai moral. Esti libera, alege :).
Eu numai cand ma uit la Pamantul asta cat este de mare imi este foarte usor sa-mi dau seama ca nimic nu a fost la voia intimplarii, fiecare avem rost in viata, nimic nu vine asa aleatoriu si din neant, chiar si gandurile tale despre rolul tau pe acest Pamant si in aceasta viata iti vin pentru ca asa am fost facuti sa ne gandim: De ce existam si ce trebuie sa facem? Iar eu iti raspund asa: exist pentru ca astfel eu nu as vedea sa existe lumea fara mine, si traiesc sa ma bucur de viata. Scopul vietii este pentru a demonstra ca putem fi "oameni", nu animale, iar moartea este decat o poarta de trecere spre vesnicie si ne va fi usoara sau grea in functie de cum am trait aici. Eu vad viata ca pe o zi pe pamant: Rasari, traversezi viata (luminand sau umbrind), iar la final apui.
Sa auzim numai de bine si sa speram ca iti vei afla rostul in viata si raspunsul la intrebarile tale, eu am incercat sa-ti dau o parere subiectiva. :)

[cristiboss56]

Viata de aici merita traita pana la ultima suflare pana la trecerea noastra in vesnicie. Ea, viata ne-a fost daruita din multa dragoste , sa ne bucuram din plin de minunatiile ce ni le-a lasat Bunul Dumnezeu. Tot timpul avem sa descoperim noi si noi taine. Vezi marea spunmegand, muntii inalti si zvelti, padurile si florile in mii si mii de culori, apele cristaline, puzderia de vietuitoare , campiile intinse si lista ar continua la nesfarsit. Sa ne bucuram de comoara care ne-au lasato cei cu har de la Dumnezeu , artistii, scriitorii, compozitorii, muzicienii in general, pictorii ,etc, etc. Ne-ar trebui 7 vieti aici sa vedem si sa cunoastem tot si tot n-ar fi de ajuns. Dupa 21 de secole inca mai avem multe, multe taine de aflat. Uratenia vietii si deznadejdea este partea ce ne apartine in totalitate, noua. Prin libertatea ce am primito in dar odata cu viata, omul si-a creat propria lui lume ce se confunda in multe cazuri cu cea adevarata.

[Annamarria]

Andreea_Oana, calmeaza-te, nu te mai stresa ca nu stii cum sa traiesti. Nu trebuie sa stii tu nimic, doar incearca sa te linistesti. Daca te desparti de prieten, plangi, sufera dar doar intelege ca nu e sfarsitul lumii. Asteapta doar si vei vedea. Doar se spune ca dupa furtuna vine soarele, nu?:) Imagineaza-ti cum ar fi un om care ar vedea o furtuna si ar crede ca nu va mai vedea niciodata soarele. Stai linistita, poate si prin durerea asta te vei intelepti cu ceva, cine stie. Vorbeste cu Dumnezeu asa cum vorbesti si pe forum. Chiar daca nu vei primi un raspuns clar, doar a vorbi cu El te va mai alina.
Sensul vietii e sa te bucuri impreuna cu Dumnezeu si cu oamenii. Sf Augustin spunea "Ne-ai facut pentru Tine si inima noastra nelinistita este pana nu se va odihni intru Tine"
Sper ca te-am ajutat cu ceva.
cu drag,
Anamaria

[cosmin_lovin]

-Desi "sensul vietii" pare un capitol epuizat,discutand cu cei din jur nu afli mare lucru,vei constata ca pe multi nu-i intereseaza sensul,unii traiesc in virtutea inertiei cautand sa-si faca viata cat mai placuta,etc.
-Ca unul care m-am lovit de aceasta problema,concluzia unanima a oamenilor intelepti si a
tuturor sfintilor este ca sensul vietii poate fi gasit doar prin Iisus Hristos.
-Ca multi altii am cautat adevarurile vietii in multe directii dar sigura cale de a-ti intelege rostul existentei si adevarul absolut ramane crestinismul ortodox.Te poti cufunda
in filosofia si trairea crestina cu toata fiinta fara teama de a fi inselat,cum poti pati in yoga de ex..
-Pornind de la adevarul ca omul este creat de Dumnezeu din iubire,nu poti descoperi alt rost al vietii decat intoarcerea la Dumnezeu,indumnezeirea omului pt.a fi partasi la iubirea divina.
-Deci in concluzie iubirea dintre noi oamenii nu poate fi autentica si rezista decat prin
Dumnezeu,deci atunci cand iubesti pe Dumnezeu din inima si cauti sa-I faci voia poti face
orice in rest,libertatea adevarata o gasesti doar prin Dumnmezeu.
-Simtim ca suntem nascuti sa iubim,important e sa stim pe cine si ce sa iubim.

[serb_crina]

Sensul vietii , este de a ajunge la mantuire.
Avem dreptul de a alege, de la Dumnezeu cum sa ne traim viata si ce drum alegem.
Important e sa gasim echilibru interior, sa nu cadem dintr-o extrema in alta.
Echilibrul ni-l gasim doar prin rugaciune catre Dumnezeu si Sf, Fecioara si prin indrumarea Preotului Duhovnic, ales de noi cu ajutorul lui Dumnezeu.
Aceasta este parera mea.
Doamne ajuta.

[Glamorous_witch]

Fiecare iti va da un alt raspuns,pentru ca este una din acele intrebari la care fiecare trebuie sa raspunda personal.Din punctul meu vedere (nereligios),as spune ca sensul vietii este sa ne bucuram de ea,sa lasam in urma noastra o imagine frumoasa,prin actiunile noastre sau prin talente,sa lasam societatea un pic mai buna,mai frumoasa.

[alynnna]

Starile de spirit sunt de fapt cioburi de trecut adunate laolalta cu sperante de viitor. Din punctul meu de vedere acestea sunt precum lacurile, cu ape mai limpezi sau mai tulburi in care te scalzi sau te zbati. :)

[Darius]

Dupa cum vezi nu suntem prea intelepti in a-ti da sfaturi.
Nu-ti mai ramane decat sa il intrebi pe Dumnezeu in fiecare seara si dimineata si sa-L obligi prin blandete si rabdare sa-ti raspunda.
Si daca lupii urla in jurul tau, spune-le ca Dumnezeu este in tine si iti trebuie liniste ca sa il poti auzi.
Doamne ajuta.

[OvidiuO]

Consider ca sensul vietii este dragostea, fara de care nu-ti poti lua biletul de intrare....nu poti ajunge langa Domnul. Multi participa, dar Calea e stramta tocmai fiindca toate le poti avea, dar daca nu ai dragoste, nu ai nimic. Daca noi facem fiindca stim ca trebuie sa facem si doar atat, adica nu traim din inima ceea ce facem...nu prea facem. Adica ? Adica daca dam la cineva fiindca stim ca trebuie sa dam sa facem milostenie, atunci nu e decat O DARE, nu e milostenie. De ce ? Fiindca milostenia este o stare, milostenia este in inima, in tine, te infioara, te doare pt celalalt. Dragostea, daca este, atunci ea este asa la nivelul fiecaruia. Prin dragoste, iubind, Domnul iti da Duhul Sfant si acesta este scopul crestinului, sa dobandeasca Duhul Sfant.
Proorocul David spunea - Nu lua Doamne Duhul Tau cel Sfant de la mine...(aprox) El si-a dat seama ca a deschis o usa a raului si nu mai dorea sa mareasca pericolul, sa cada din rau in mai rau. Iata...dorinta Prorocului de asemenea, de a ramane Duhul Sfant in inima lui. Cat timp omul este lumesc, nu stie ce cauta, cum sa caute...dar afland, auzind, vazand, folosindu-si propriile simturi spre ceea ce trebuie, nu spre ceea ce nu trebuie....afla. Afland, nu mai doreste sa se desparta de Domnul, caci Domnul este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Domnul. Nu poti sa iti dezvolti simturile duhovnicesti, decat numai daca vrei sa mergi pe Cale. Avem invatatura Sfintilor Parinti si ca model pe Domnul Nostru Iisus Hristos, numai sa vrem sa miscam, sa nu ramanem in starea de lumesc, de impietrire a inimii.
Doamne ajuta !