|
#51
|
|||
|
|||
Citat:
Daca un barbat iti spune ca poate fi si bine ,ca poti birui deznadejdea si singuratatea,care si el barbatul le simte din belsug ,dar numai prin intoarcerea la credinta simpla din suflet , daca iti da acest curaj,oare face el un lucru rau ? Oare nu toti duhovnici au fost barbati ?Preotia , nu apartine barbatului ? E un rol pozitiv acesta ,de a da speranta,chiar daca uneori se vede doar mustrarea . Eu am trecut prin acele depresii ale dragostei si singuratatii si inteleg cel mai bine un suflet deznadajduit. Dar acum imi rad de acele stari,care ma duceau sa am idoli pamantesti , fara sa fiu atent la frumusetea nesfarsita care era chiar in inima mea ,prin prezenta lui Dumnezeu . E ok sa mergi la slujbe si sa te rogi ca sa atenuezi tristetea. Dar daca nu vezi o bucurie nesfarsita in credinta ,insemana ca inca nu ai gasit calea singuratatii. Si daca nu stii sa fii singur ,cum vei sti sa pretuiesti un om? |
#52
|
|||
|
|||
Citat:
Ne întristăm când cădem în păcat, dar nădejdea în Dumnezeu (cel bun și iubitor de oameni) este un motiv de bucurie. |
#53
|
|||
|
|||
In primul rand, incercati sa va bucurati de ceea ce aveti- sanatate, serviciul (nu stiu daca lucrati intr-un domeniu care va place ), un cerc de prieteni sau activitati sociale (un anumit sport, hobby sau activitati culturale- teatru, film, lectura, etc).
In privinta vietii personale, aici din cate stiu un om poate alege doua variante. Ori calugaria (dar asa cum ati spus nu simtiti o atractie in acest sens), ori viata in lume si a gasi pe cineva. Aici trebuie multa rabdare, si mai ales sa nu deznadajduiti, iar Dumnezeu va va ajuta sa cunoasteti o persoana potrivita pentru dumneavoastra. |
#54
|
|||
|
|||
Iustin, poate citești link-ul dat de Alin, e util :-)
Selecții din Scriptură despre desăvârșire, ca scop al oricăui creștin. Totuși, nici pe mine nu mă deranjase replica din film, am luat-o așa cum e. Oare în cât timp, cu câte eforturi și după câte căderi am putea să ne apropiem de desăvârșire? Citeam într-o carte despre cele trei trepte ale vieții duhovnicești: curățirea inimii, luminarea minții și desăvârșirea sau îndumnezeirea, și nu pot spune că într-un număr de ani scris cu două cifre am depășit-o pe prima (sau am urcat-o). |
#55
|
|||
|
|||
Mă iertați, puteți reformula? Nu fie cu supărare dar nu înțeleg ce vreți să spuneți.
Mulțumesc frumos! |
#56
|
|||
|
|||
Citat:
Dar cea mai mare bucurie, relativ la despătimire/curățire, este atunci când, scăpați fie și parțial de o patimă, simțim libertatea sufletului și Pronia Domnului. Atunci primim semn, în gând și în inimă, tocmai prin bucurie, prin pace sufletească. Vine ca o adiere, ca o mângâiere ușoară foarte, iar sufletul se înviorează și plânge de bucurie... După fiecare înfrângere de sine, după fiecare dezlipire de deșertăciunea care ne era dragă în vreun plan, primim deîndată mângâiere. Mare bucurie! |
#57
|
|||
|
|||
Citat:
|
#58
|
|||
|
|||
Înțeleg asta în contextul Tainei Cununiei, nu mi-a trecut prin "cap" să văd în orice bărbat capul meu...
|
#59
|
|||
|
|||
Subscriu la ceea ce ai scris A.M si adaug totusi ca deja s-a ajuns la indemnuri de a merge la psiholog ceea ce nu e rau pt oricare dintre noi insa nu in mod zeflemitor.
Parerea mea este ca aceasta problema a singuratatii este si ea o alta cruce de dus, trebuie sa existe si oameni singuri ca daca am fi toti casatoriti ........Problema ar fi in modul in care se gestioneaza chestiunea de catre familie,duhovnici,colegi etc As recomanda parerile Sf.Porfirie despre depresie,tristete. |
#60
|
|||
|
|||
Poate voiati sa spuneti psiholog, nu psihiatru. La psihiatru nu am ce cauta iar la psiholog am fost, atat cat am putut, cand am putut. Este ok, te face sa intelegi lucrurile altfel, dar problemele nu prea le rezolva.
|
|