Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[ioan67]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

... parintii fac un fel se seminarii la sala de cateheza despre ce au facut la scoala, ce au priceput si ce n-au priceput, etc.

Buna treaba!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ioan67

Asa e.

Unul din rarele cazuri cînd ai fost de acord cu mine. Aproape că nu-mi vine să cred. :)

Dintr-a cincea elevul poate să meargă și singur la școală. Și să revină acasă. E un mare avantaj. Ar fi ideal să pot face clasele primare acasă cu ei. De fapt nu eu, ci mama lor, se înțelege...

Și voi sînteți trei? Bravo! Și noi în curînd, de aceea am descris situația așa.

Am uitat să punctez desele perioade în care copiii se îmbolnăvesc, de cele mai multe ori molipsindu-se unul de la altul. Atunci mami trebuie să-și ia concediu și să stea cu ei acasă obligatoriu, asta dacă jobul îi permite de fiecare dată.

E extrem de tentantă varianta ȘA, dar cea cu predare în limba română. Altfel nici nu mă gîndesc la ea.

[sophia]

Citesc ce scrieti aici si mai citesc si prin alte parti pe internet si incerc sa inteleg scoala din ziua de azi. Vad ca parerile sunt diferite.

Mai intai am o intrebare (se refera si la scoala din tara si la cea din Franta):
Programul asta de dupa amiaza, in care inteleg ca se fac lectiile de fapt, este obligatoriu?
Si in tara am inteles ca exista acum "after-school" cu masa de pranz si lectii.
Intr-adevar sunt ore cam multe pentru un copil, dar problema este ca nu au copiii cu cine sta dupa scoala, daca parintii lucreaza pana la ore tarzii (17:00, 18:00).
Pe de o parte e bine, ca sunt supravegheati si chiar si ajutati la lectii.
Dar cred ca este obositor pentru ei.

Totusi daca parintii au cu cine lasa copilul acasa, cred ca nu este obligatoriu sa stea la scoala.

Mie mi se pare greu asa un orar. Sunt parinti care isi duc/trimit copiii devreme la scoala, ca ei se duc la serviciu.
Aici, in vest mai este o problema - sunt putine scoli, nu ca in tara, la fiecare strada o scoala, si atunci copiii fac naveta ca sa ajunga pe la scoli si pleaca devreme de acasa.
Se discuta problema ca incep prea devreme scoala si adorm la ore.
Ei pleaca de acasa cel putin la 7:00, ca sa ajunga cu mijloacele de transport la scoala.

Pe de alta parte tot citesc ca multi copii se duc la nu stiu cate activitati extrascolare: sport, muzica, alte lucruri si ma intreb atunci cand au acest timp si cum mai au putere fizica.
Ce fel de scoala se face totusi? Nu sunt lectii?
Nu este de lucrat in plus?
Si de la ce ore se duc, daca stau si la after-school?
Sincer nu inteleg.

Pe vremea mea aveam o gramada de lectii. Si aveam de pregatit diverse examene cu ani inainte si lucrat culegeri intregi plus invatat la romana, la fizica, dupa caz.
Aveam scoala in unele clase dimineata, in altele dupa amiaza.
In ciclul primar invatam dimineata si aveam cheia de gat.
Acasa ma odihneam putin (chiar dormeam dupa amiaza daca eram obosita) si apoi faceam lectii. Nu aveam timp de alte activitati. Ba da, o vreme am facut o limba straina pe care nu am facut-o la scoala.
Cand invatam dupa amiaza parca aveam mai mult timp cumva. Mai citeam si seara ceva la materii mai usoare.
Se facea scoala serioasa. Era insa si obositor si stresant.
Astazi se plang parintii ca au copii lectii de facut. Pai dar cum sa invete altfel?

Am citit undeva menu-ul de la masa de pranz de la scolile din Franta si am ramas masca. Ce bunatati primesc acolo!

La scoala obisnuita vad urmatoarele dezavantaje:
- program prea lung, daca stau si dupa amiaza la scoala. Prea putine ore de somn. Fiecare copil are bioritmul lui si capacitatea lui fizica.
- profesori si profesori
- colegi si colegi (bullying, mobbing)
- nu este timp sa te ocupi de tot copiii ca sa ajunga la acelasi nivel sa inteleaga, sa tina pasul cu ceilalti
- cerinte materiale multe
- concurenta permanenta (examene, concursuri etc.)

Avantaje:
- socializare
- fac excursii, viziteaza diverse locuri interesante, vin invitati interesanti, fac serbari diverse. Adica asa era pe vreme mea. Nu stiu acum.
- se poate verifica mereu nivelul de pregatire
- pregatire pentru viata (munca in echipa, fair-play, organizare timp, etc.)

Cineva spunea pe aici ca un avantaj al scolii acasa este ca au copiii cu cine sta acasa. Pai dar atunci trebuie tot timpul sa stea macar un parinte acasa ca sa faca scoala cu ei. Nu numai dupa amiaza.

Eu nu as avea incredere in scoala pe care ar putea s-o faca parintii, sau cum spune Mihnea, prieteni, rude.
Un profesor este special pregatit si pentru materia respectiva si din punct de vedere didactiv.
Si este mereu la curent cu cerintele scolii si pentru examene de toate felurile.

Si sa fii mereu un out-sider, un singuratic?
Si ce bani trebuie sa aibe parintii! Sau sa lucreze de acasa, ca sa poata sa faca si scoala.

Si nu inteleg totusi cum sunt verificati copii si admisi la nivelul superior, sau la examene de admitere. Si de ce numai la anumite scoli.
Ah, si ce mai faceam noi la scoala - laboratoare. Experiente practice la fizica, la chimie. Acasa nu le poti face.

Ceea ce descrie Mihnea despre scoala din Franta mi se pare destul de ciudat, din punctul de vedere al materiilor. Si aici mai vad ciudatenii.
Nu fac materiile clasice: fizica, chimie. Hai ca astea mai merg combinate, desi nu inteleg cum, ca sunt totusi foarte diferite.
La fel istorie si geografie.
Sau biologie combinata cu geografie sau nu stiu ce. Iar nu inteleg.
Ce invata de fapt copiii astia?

In fine...E diferenta mare.E pacat ca se face asa praf invatamantul, peste tot.
Si eu am constatat ca mai stiu atatea lucruri invatate la scoala si sunt atat de bucuroasa si mandra.

Ei dar ce mai conteaza acum scoala! Exista internetul, tablete si PC si de acolo afli ce vrei.

[oitza ratacita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Da, însă nu la niveluri duse pînă la exagerare. Ești la curent cu dificultatea temelor pe care le primesc elevii, chiar de la clasele primare, în special la mate? Poți tu să memorezi textele de la biologie, geografie și istorie din manualele de liceu? Comentariile interminabile de la română?

Temele sunt aplicatii practice referitoare la lectia predata in ziua respectiva. Daca lectia a fost bine explicata si preluata de elev, nu va fi nimic de nerezolvat. Din pacate, multi elevi au deficit de atentie...de aici dificultatea de rezolvare a anumitor probleme.
Exista scoli si scoli...dar cerinta generala din zilele noastre este ca elevul sa gandeasca singur, sa nu reproduca mecanic textul din manual; comentariile sa le realizeze cu propriul vocabular pe baza unei anumite structuri. Nu este nevoie de papagali ci de tineri care sa gandeasca, sa lege singuri fraze. Nu le cere nimeni sa fie papagali ci sa se informeze, sa fie creativi si sa gandeasca (singuri).

În prealabil postat de Florin-Ionut

După ce vei vedea cum nici tu, nici copiii tăi nu veți mai avea timp nici de odihna necesară, să te văd atunci cum vei mai dori și altceva în plus față de ceea ce e obligat elevul să facă pentru la școală.

E importanta organizarea...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Să presupunem că vei găsi o fereastră pentru a-i cultiva talentul. Permanent, constant, periodic - altfel nu se poate. Plus lecțiile și ce mai e de făcut. Ce se va alege de copilul respectiv după cîțiva ani? Va rezista el cu brio la tot acest program dus la limită? O să vezi, te vei convinge singur.

Am atatea exemple de tineri sportivi de performanta si premianti la scoala. Cei cu program riguros si organizat nu cedeaza. Cei lalaiti...le e lene si sa urce in autobuz.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Papi, sînt familii cu mai mulți copii, dintre care și bebeluși. Să zicem că ai unul la școală, altul la grădiniță și un bebe de 6 luni. Scoal-o pa mama la 6:30 - maxim 7 ca să-i pregătească pentru plecare în timp util, presupunînd că tu o să-i duci. Tu n-o să reușești singur, îți garantez! Dar bebelușul are nevoie de odihnă, de alăptare la cerere, lui nu-i pasă că ceilalți au program. Ce să mai zici de familii cu 4 sau 5 copii?... Eventual care locuiesc în două camere sau în condiții modeste. În sfîrșit, există tot felul de situații pe care tu nu ți le imaginezi sau nu te gîndești că se poate și altfel decît în cazul tău.

Si bebelusul asta de 6 luni doarme pe balcon sau cum face in timpul noptii de nu deranjeaza cu plansul somnul fratilor mai mari care a 2a zi dimineata trebuie sa fie apti de scoala? El, bebelusul are voie sa deranjeze noaptea dar restul dimineata nu?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Să mă gîndesc la ce? Spune-mi cine-i va lua de la ore la amiază dacă părinții lucrează. Moș Crăciun?

Cum cine? Persoana de care ziceai ca va face homeschooling cu ei; pt homeschooling are timp? sau ce? in caz de homeschooling tineti copiii inchisi in casa pana se intorc parintii de la servici si se transforma in profesori?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă s-ar adapta la modul corect, lent, avînd o stabilitate în timp - da! Dar se pare că nu ai auzit de maualele alternative și de marea varză din eduacție care se perpetuează de vreo două decenii încoace.

Chiar asa...oricum, nimic nu e bine, daca ai alternative e haos, daca n-ai alternative te limiteaza. Cauta sa te sfatuiesti cu niste cadre didactice mai optimiste si mai bine organizate la clasa; poate o sa ti se schimbe si tie linia orizontului.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sistemul nu-i lasă timp copilului să aibă o copilărie. Îi cere să aibă neapărat o memorie excelentă, încă de la clasa I. Nu-ți lasă timp pentru altceva decît toceală și multe exerciții și probleme din culegeri.

Chiar asa! Ca nu sunt metode moderne instructiv-educative bazate pe jocuri; se invata prin joc pana si la romana si mate. Totul depinde de invatator. Plimba-te pe la mai multe scoli. Vezi ca cei tineri sunt mai inovativi. Deasemenea, avem in Romania alternative...educatia montessori, scoala de tip step-by-step si waldorf.
S-ar putea sa generezi pesimismul acesta si atitudinea rezervata si copiilor tai, si din start i-ai pornit cu stangul spre dragul de scoala si de carte.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Așa ți se pare ție că gîndesc eu? De unde concluzia asta?

Dupa modul in care ai prezentat ceea ce tu numesti avantaje.

[oitza ratacita]

În prealabil postat de ioan67

Solutia pe care o vad eu ar fi o regandire a invatamantului din perspectiva familiei. Pparintii si copiii ar trebui sa aiba un cuvant mult mai ferm de spus. In definitiv, beneficiarii scolii sunt elevii, nu altcineva... Dar ceea ce vedem azi in scoli arata ca asta e mai degraba un vis albastru propulsat intr-un viitor incert...

Stiati ca in componenta Consiliului de administratie a fiecarei scoli exista ca membrii un elev si un parinte?

Parintii sunt consultati si solicitati mereu in activitatile educative. A fi un parinte ce participa activ in educatia scolara a copilului nu inseamna doar a verifica notele si a ajunge la sedintele cu parintii...asta nu inteleg multi.

[simpllu]

Încă de la grădiniţă, mulţi părinţi vor cursuri de engleză, germană şi franceză, cursuri de karate, cursuri de oratorie, cursuri de muzică, cursuri de dicţie, cursuri de...orice, numai cursuri să fie! Părinţii însă care-şi doresc grădiniţe cu mai multe ore de joacă pentru copiii lor, cu mai multe ieşiri la teatru, la film, la muzeu, cu mai multe ore de desen, de poveşti, de gospodărie şi alte activităţi care să le dezvolte copiilor abilităţi pentru viaţă, şi mai ales care să le sprijine dezvoltarea lor emoţională şi socială, sunt adeseori priviţi ca nişte înapoiaţi - când, de fapt, ei sunt cei care caută cu adevărat ceea ce e mai bine pentru copiii lor.

De ani de zile, văd copii de la vârste din ce în ce mai mici, chiar de la 7-8 ani, care în încep meditaţii la română, la matematică, la limbi străine. Dacă mai fac vreun sport, e lucru mare. Una peste alta, orele de şcoală, de meditaţii, de antrenamente şi de teme le umplu agenda zilnică până la refuz, că de-abia le mai rămâne timp să doarmă şi să mănânce. Părinţii se justifică: "Nu mai sunt vremurile de altă dată, nu vedeţi ce li se cere acum?!" Aşa este. Acum "li se cere" ca, la şcoală, când intră, deja să scrie şi să citească. Dar nu sunt, oare, părinţii cei care se laudă cu faptul că pruncii lor de 3 ani ştiu deja toate literele de tipar?! Ori că au învăţat să numere până la 100, când ei nici măcar nu înţeleg ce este "o sută"?! Acum "li se cere" şcolarilor să vină la începutul clasei a II-a cu tabla îmulţirii învăţată de-acasă, din vacanţa de vară.

Dar cine le cere învăţătorilor "să scoată untul" din copii?! Nu părinţii? Câţi părinţi nu le dau copiilor, pe lângă temele de la şcoală, şi teme suplimentare, de frică "ca nu cumva să piardă vremea"? Şi, pe urmă, nu tot părinţii îşi frâng mâinile că pruncii lor ajung să urască şcoala, şi unii nici nu pot ieşi dimineaţa din casă din cauza multiplelor psiho-somatizări: dureri de cap şi de burtă, senzaţia de vomă, ameţeli, senzaţie de sufocare, transpiraţie abundentă?

Acest impersonal "se cere" este, de fapt, "noi adulţii, le cerem". Cu siguranţă, nu toţi părinţii sunt de aceeaşi părere, dar foarte mulţi îşi imaginează că reţeta succesului în viaţă sunt tomurile de culegeri rezolvate şi sutele de ore de meditaţii din cea mai fragedă pruncie. Ne pregătim copiii să fie excelenţi corporatişti, eventual chiar nişte emigranţi de lux (nişte expaţi angajaţi în afara ţării de mari corporaţii). Nu soţi şi soţii, nu mame şi taţi, nu bărbaţi şi femei, pentru care viaţa înseamnă mai mult decât job-ul lor.

Ori decte ori le vorbesc părinţilor despre cât de nocivă este această supraîncărcare academică de la vârste mici, îmi aduc aminte de unii dintre pacineţii mei cei mai nefericiţi , ca, de pildă, fetiţa blondă, blajină, ultraserioasă şi bătrânicioasă încă de la vrssta de 9 ani, un copil cu excelente rezultate la şcoală, dar fără nici un prieten şi incapabilă să iese din banca ei chiar şi în pauze să se joace cu vreun coleg, preferând să mai citească ceva pentru lecţie! Iar pe părinţi îi dispera doar anxietatea ei de concurs (nu ratează nici unul!)

Mi-aş dori ca toţi părinţii care le alcătuiesc copiilor lor agende de lucru încărcate încă de la 5 ani şi care par să creadă că toată copilăria şi adolescenţa sunt doar nişte atrenamente pentru devenirea corporatistă, să aibă şansa de a sta de vorbă cu părinţii copiilor care au clacat mai devreme sau mai târziu în viaţă: foşti elevi eminenţi care au ajuns în situaţia de a fi exmatriculaţi din liceu, copii care s-au închis în turnul lor de fildeş, tăind comunicarea cu oricine, chiar şi cu propii lor părinţi, ori copii care au început să comită delicte mai mult sau mai puţin grave (furturi, vandalizări, prostituţie) ori consumă alcool, droguri, ori joacă jocuri de noroc, ori au ajuns să sufere diferite tulburări psihice.

Extras din revista "Familia Ortodoxă", Psiholog Irina Petrea

[simpllu]

Achiziţii academice vs. dezvoltarea socio-emoţională (bazate pe studii şi cercetări)

- avansul academic al copiilor instruiţi direct încă de mici se pierde în foarte scurt timp, aceştia nemaiavând nici un avantaj la gimanziu, sau la liceu (începînd cu clasele a III-a şi a IV-a, tot acest avans cademic se pierde, şi copiii respectivi încep să înregistreze rezultate semnificativ mai slabe decât colegii lor care au fost înscrişi la grădiniţe cu programe traţionale, bazate mai mult pe joacă şi învăţarea prin joacă (inclusiv prin desen, dans, muzică), pe rezolvarea de probleme, dezvoltarea vorbirii şi a abilităţilor sociale)

- dezvoltarea socio-emoţională are de suferit pe termen lung, recuperarea fiind cvasi-imposibilă, iar efectele grave, chiar devastatoare

- predispoziţie pentru acţiuni anti-sociale

- slaba calitate a vieţii la vârsta adultă (aceşti copii riscă să devină persoane dificile, imature, egocentrice, chiar narcisice)

- învăţarea prin joacă, muzică, dans, şi desen este esenţială

- jocul copilului are un rol-cheie în bunăstarea individului

[ioan67]

În prealabil postat de oitza ratacita

Stiati ca in componenta Consiliului de administratie a fiecarei scoli exista ca membrii un elev si un parinte?

Parintii sunt consultati si solicitati mereu in activitatile educative. A fi un parinte ce participa activ in educatia scolara a copilului nu inseamna doar a verifica notele si a ajunge la sedintele cu parintii...asta nu inteleg multi.

Da, numai ca elevul si parintele sunt consultati, de multe ori, mai degraba in chestiuni administrative. Acum depinde si de receptivitatea dascalilor, de incurajarea la elevi a exprimarii nevoilor si dorintelor, a creativitatii etc. Probabil ca parintii mai implicati ar putea oferi, totusi, ipoteze de lucru interesante.
*
Azi am avut bucuria sa il iau pe Tudor, dupa scoala, la o plimbare lunga prin parc. Dupa ce mi-a povestit ultimele patanii (inca e nazbatiosul clasei...) a fost curios daca stiu ce sunt diftongii si triftongii, vocalele si semivocalele etc. Am facut in joaca unele exercitii apoi ne-au venit, pe rand tot felul de idei, asociatii noi, intrebari, rime etc. A fost tare amuzant si, pe nesimtite, ne-am trezit ca, de fapt, Tudor imi preda lectia. Un joc de rol, asadar, care l-a ajutat de fapt sa repete si sa fixeze, precum si sa isi puna intrebari nebanuite. Cred ca am facut o treaba buna, amandoi! Si a fost foarte placut, amuzant, in atmosfera cu adevarat romantica a lacului I.O.R., toamna pe alei...:) Imi amintesc cum il duceam in carucior pe aceleasi poteci, acum 10 ani... Cand a trecut vremea, Doamne? - ma intreb tot mai des...

[ioan67]

În prealabil postat de simpllu

Încă de la grădiniţă, mulţi părinţi vor cursuri de engleză, germană şi franceză, cursuri de karate, cursuri de oratorie, cursuri de muzică, cursuri de dicţie, cursuri de...orice, numai cursuri să fie! Părinţii însă care-şi doresc grădiniţe cu mai multe ore de joacă pentru copiii lor, cu mai multe ieşiri la teatru, la film, la muzeu, cu mai multe ore de desen, de poveşti, de gospodărie şi alte activităţi care să le dezvolte copiilor abilităţi pentru viaţă, şi mai ales care să le sprijine dezvoltarea lor emoţională şi socială, sunt adeseori priviţi ca nişte înapoiaţi - când, de fapt, ei sunt cei care caută cu adevărat ceea ce e mai bine pentru copiii lor.

De ani de zile, văd copii de la vârste din ce în ce mai mici, chiar de la 7-8 ani, care în încep meditaţii la română, la matematică, la limbi străine. Dacă mai fac vreun sport, e lucru mare. Una peste alta, orele de şcoală, de meditaţii, de antrenamente şi de teme le umplu agenda zilnică până la refuz, că de-abia le mai rămâne timp să doarmă şi să mănânce. Părinţii se justifică: "Nu mai sunt vremurile de altă dată, nu vedeţi ce li se cere acum?!" Aşa este. Acum "li se cere" ca, la şcoală, când intră, deja să scrie şi să citească. Dar nu sunt, oare, părinţii cei care se laudă cu faptul că pruncii lor de 3 ani ştiu deja toate literele de tipar?! Ori că au învăţat să numere până la 100, când ei nici măcar nu înţeleg ce este "o sută"?! Acum "li se cere" şcolarilor să vină la începutul clasei a II-a cu tabla îmulţirii învăţată de-acasă, din vacanţa de vară.

Dar cine le cere învăţătorilor "să scoată untul" din copii?! Nu părinţii? Câţi părinţi nu le dau copiilor, pe lângă temele de la şcoală, şi teme suplimentare, de frică "ca nu cumva să piardă vremea"? Şi, pe urmă, nu tot părinţii îşi frâng mâinile că pruncii lor ajung să urască şcoala, şi unii nici nu pot ieşi dimineaţa din casă din cauza multiplelor psiho-somatizări: dureri de cap şi de burtă, senzaţia de vomă, ameţeli, senzaţie de sufocare, transpiraţie abundentă?

Acest impersonal "se cere" este, de fapt, "noi adulţii, le cerem". Cu siguranţă, nu toţi părinţii sunt de aceeaşi părere, dar foarte mulţi îşi imaginează că reţeta succesului în viaţă sunt tomurile de culegeri rezolvate şi sutele de ore de meditaţii din cea mai fragedă pruncie. Ne pregătim copiii să fie excelenţi corporatişti, eventual chiar nişte emigranţi de lux (nişte expaţi angajaţi în afara ţării de mari corporaţii). Nu soţi şi soţii, nu mame şi taţi, nu bărbaţi şi femei, pentru care viaţa înseamnă mai mult decât job-ul lor.

Ori decte ori le vorbesc părinţilor despre cât de nocivă este această supraîncărcare academică de la vârste mici, îmi aduc aminte de unii dintre pacineţii mei cei mai nefericiţi , ca, de pildă, fetiţa blondă, blajină, ultraserioasă şi bătrânicioasă încă de la vrssta de 9 ani, un copil cu excelente rezultate la şcoală, dar fără nici un prieten şi incapabilă să iese din banca ei chiar şi în pauze să se joace cu vreun coleg, preferând să mai citească ceva pentru lecţie! Iar pe părinţi îi dispera doar anxietatea ei de concurs (nu ratează nici unul!)

Mi-aş dori ca toţi părinţii care le alcătuiesc copiilor lor agende de lucru încărcate încă de la 5 ani şi care par să creadă că toată copilăria şi adolescenţa sunt doar nişte atrenamente pentru devenirea corporatistă, să aibă şansa de a sta de vorbă cu părinţii copiilor care au clacat mai devreme sau mai târziu în viaţă: foşti elevi eminenţi care au ajuns în situaţia de a fi exmatriculaţi din liceu, copii care s-au închis în turnul lor de fildeş, tăind comunicarea cu oricine, chiar şi cu propii lor părinţi, ori copii care au început să comită delicte mai mult sau mai puţin grave (furturi, vandalizări, prostituţie) ori consumă alcool, droguri, ori joacă jocuri de noroc, ori au ajuns să sufere diferite tulburări psihice.

Extras din revista "Familia Ortodoxă", Psiholog Irina Petrea

Excelente observatii!
Apoi, studiile longitudinale arata ca succesul in viata nu este direct proportional cu performantele academice. probabil e cunoscut studiul acela american in care a fost cercetata evolutia catorva sute (mii?) de elevi de-a lungul vietii, pana spre pensionare. Ierarhia din scoala era complet diferita dupa 15-20 de ani...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Excelente observatii!
Apoi, studiile longitudinale arata ca succesul in viata nu este direct proportional cu performantele academice. probabil e cunoscut studiul acela american in care a fost cercetata evolutia catorva sute (mii?) de elevi de-a lungul vietii, pana spre pensionare. Ierarhia din scoala era complet diferita dupa 15-20 de ani...

Atunci cand criteriul "succesului" este statusul social.

Daca schimbam criteriul avem o cu totul alta definitie a "succesului".