Biserica Ortodoxa de Rasarit(Stil Vechi)

[phradmon]

În prealabil postat de astrud

Nu inteleg cum se poate ca un limbaj ca al lui phradmon sa fie acceptat pe un forum. Stiu ca exista libertatea de explimare

Voua astora cu "libertatea de exprimare" va sfatuiesc sa mai cititi odata numele forumului; constat ca incurcati acest forum cu unul interreligios, unde parerile diferite sunt binevenite. Nu, domnilor "impaciuitori", acesta este un forum crestin ortodox, iar parerile utilizatorilor eterodocsi sunt doar tolerate, iar in cazul vreunui atac impotriva Bisericii, acestea sunt sterse.
Voi sunteti cei care ar trebui sa va temperati parerile, nu eu... Unde erati voi cand eu ma zbateam pe acest forum ca Ortodoxia sa nu fie batjocorita, iar Biserica Ortodoxa Romana sa fie lasata in pace? Unde erati voi cand el_popa, slorandus, esmeraldin si altii injurau Ortodoxia? Nu erati! Acum vine Luly care isi bate joc de BOR si voi: "Uite ce frumos vorbeste Luly si ce urat vorbeste phradmon..."
Din iunie 2005 forumul asta se confrunta cu baptisti, adventisti de ziua a saptea, penticostali, evanghelisti, musulmani, budisti, catolici, adepti new age, satanisti, atei, mormoni, stilisti, si Dumnezeu mai stie cu cati alti rataciti, iar voi strigati in gura mare "Toleranta". Din cauza unora ca voi am pierdut multi utilizatori valorosi, unii dintre ei teologi sau preoti, pentru ca au considerat inutile discutiile contradictorii cu eterodocsii, in virtutea libertatii de exprimare.
Stiti ceva, n-aveti decat sa stati la taclale cu Luly si cu alti stilisti despre cat de "necanonice" sunt hotararile BOR din 1924, dar nu pe acest forum; ma voi imotrivi eu.

[MARIUS_DANIEL]

Toata aceasta cearta nu duce la nimic bun.Eu apar ortodoxia,dar sa fim atenti.Ortodoxia si Biserica adevarata nu inseamna neaparat,cu orice pret B.O.R. sau alte biserici ortodoxe.Noi trebuie sa pastram nealterat cuvantul Bibliei si astfel sa putem sesiza daca ceva e in neregula.Facem ascultare,dar ascultare de Hristos,in primul rand,nu de oameni,fie ei preoti,arhierei,etc.pentru ca si ei pot gresi,mai ales in aceste vremuri in care masoneria e infiltrata in biserica si tot bate moneda pe ecumenism.Se vorbea despre manastirea Esfigmenu din Athos.Luati de la acei calugari exemplu de sacrificiu pentru Hristos,care au acceptat prigoana patriarhului ecumenic,decat sa i se supuna.Staretul manastirii au spus ca mai bine mor in manastire,decat sa-i recunoasca actiunile sale neortodoxe.Bineinteles ca au fost repede numiti schismatici si au inceput ostilitatile.In final,si Arsenie Boca atragea atentia asupra ereziei ereziilor,care e ecumenismul si a zis ca vor merge cu totii in iad,fie ei preoti sau mireni,daca vor face compromisuri.Intradevar,schimbarea calendarului nu e problema dogmatica,dar a fost primul semn evident al inceputului apostaziei.Aceasta e politica pasilor marunti,dar siguri,pe care o face diavolul,astfel a dezbinat si biserica crestina,din care a rezultat mai apoi o multime de culte eretice,pe care acum tot diavolul vrea sa le uneasca.Deci atentie fratilor,pentru ca pericolul la adresa ortodoxiei vine mai ales din interior,de aceea e foarte periculos.

[konstantinos]

vreau sa dau un link pt cei care sunt interesati de primirea calendaruui in Sf Munte
http://cristianf.home.ro/pgid3_site_EN.html

[Davos]

În prealabil postat de konstantinos

eu sunt pe vechi si nu stiu vreun sfant care a tinut calendarul nou(asta nu inseamna ca te contrazic).
Stiu doar de un preot care are moaste. Spune-mi si mie te rog niste nume (care au tinut calendarul nou ex:Sf Ioan Iacob romanul tinea pe vechi)

Pai, chiar daca Sinodul nostru inca nu i-a canonizat, prin sfintele lor moaste ii avem ca sfinti care ne bucura cu moastele lor, pe un Ilie Lacatusi, Ilarion Argatu, oameni cu viata de sfinti precum Valeriu Gafencu, Arsenie Boca. La fel, avem si mari duhovnici: Iustin Parvu, Arsenie Papacioc, Teofil Paraianu etc--care sint toti pe nou. Ii respect pe cei de pe vechi insa pacatul iesirii din ascultare --chiar atunci cand au dreptate!-- e foarte mare. Nimic nu e mai rau decat sa iesi din Biserica.

Doamne-ajuta!

[Davos]

În prealabil postat de Davos

Pai, chiar daca Sinodul nostru inca nu i-a canonizat, prin sfintele lor moaste ii avem ca sfinti care ne bucura cu moastele lor, pe un Ilie Lacatusi, Ilarion Argatu, oameni cu viata de sfinti precum Valeriu Gafencu, Arsenie Boca. La fel, avem si mari duhovnici: Iustin Parvu, Arsenie Papacioc, Teofil Paraianu etc--care sint toti pe nou. Ii respect pe cei de pe vechi insa pacatul iesirii din ascultare --chiar atunci cand au dreptate!-- e foarte mare. Nimic nu e mai rau decat sa iesi din Biserica.

Doamne-ajuta!

Scuzati greselile de ortografie atat la acest, cat si la precedentul meu mesaj :)

[konstantinos]

Iată textul scrisorii stareţului: Chilia Sfântului Nicolae, Capsala, Careia, Muntele Athos, 13 august 1991

Dragă părinte Nicodim,

Blagosloviţi!

În timpul vizitei la chilia noastră, de acum câteva zile, aţi repetat declaraţiile dogmatice neortodoxe, cum că ne găsim în afara Bisericii, deoarece nu îl comemorăm pe Patriarhul Dimitrie. Aţi mai făcut şi alte declaraţii, din care pricină ne vedem siliţi să scriem cele ce urmează, spre cunoştinţa voastră deplină, de vreme ce dovezile şi respingerile pe care le-am oferit în timpul discuţiei noastre v-au distrus liniştea şi v-au supărat.

În Pateric se scrie că atunci când avva Agathon a fost întrebat dacă era mândru, curvar şi eretic, a răspuns că primeşte primele două acuzaţii, căci era de folos sufletului său să facă astfel, dar nu şi că era un eretic, căci aceasta înseamnă despărţirea de Dumnezeu [1].

Potrivit vouă (şi potrivit tuturor mănăstirilor Muntelui Athos, mai puţin Mănăstirii Esfigmenu, Schitului Proorocului Ilie - între timp călugării acestui schit au fost evacuaţi cu forţa în 1992 de către episcopii Fanarului, cu ajutorul poliţiei, în condiţii care aduc aminte mai mult de evacuările care le făceau securiştii KGB-işti, iar mai recent, în 2003, a fost înregistrată încercarea, eşuată însă, de evacuare forţată a călugărilor din mănăstirea Esfigmenu, datorită schimbării atitudinii poliţiei care nu prea a dat dovadă de zel şi a demonstraţiilor de protest ale credincioşilor) şi a multor Părinţi zeloţi [plini de râvnă], noi suntem înşelaţi şi schismatici. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia, deoarece ar trebui să acceptaţi că păstrarea comuniunii cu acei lupi şi nu păstori este vrednică de osândă, sau va trebui să încetaţi a le urma, potrivit poruncii tuturor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade.

Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul, dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală. În zadar invocaţi părerea Părintelui Paisie şi a altora ce sunt îngăduitori cu condiţiile actuale şi fac concesii şi anume, că [acum] tratează cu „iconomie”, dar când va veni vremea (adică atunci când se presupune că Dimitrie va intra în comuniune cu Papa, precum aţi spus), vă veţi despărţi de tot ce nu este potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade. Vă înşelaţi tare.

Cât despre mustrările la care vă referiţi – fie ale stareţului Paisie [Aghioritul], sau ale vecinului vostru papa-Isaac, sau ale oricărui altcuiva – ce susţin că Dimitrie împarte cu dreptate cuvântul adevărului, cum vă puteţi aştepta să le primim ca fiind plăcute lui Dumnezeu, când sunt vădit împotriva predaniei Ortodoxe? De vreme ce adevărul este trădat, nu ar trebui să fie numită nedreptate mai degrabă decât iconomie, concesie, adaptare sau îngăduire? Vă păstraţi poziţia deoarece stareţul Paisie a spus: „Dimitrie este îndrumat greşit de către arhiereii din jurul său, să facă ceea ce el nu doreşte” şi „Dacă încetăm a-l mai comemora [pe Patriarh] vom fi în afara Bisericii!” şi multe altele, cărora li se potrivesc cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Toate vorbele lor sunt nebunie şi istorii de copii neştiutori”. Vorbele lor sunt roada unei noi teologii, pe care Fanarul a folosit-o în binecunoscuta Enciclică din 1920, numindu-i pe eretici „împreună-moştenitori ai harului lui Dumnezeu”.

Aduceţi înaintea noastră vorbele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nici măcar sângele mucenicilor nu acoperă schisma” şi ale Sfântului Ignatie Teoforul: „Nimic să nu se săvârşească fără episcop”. Concluzionaţi că atunci când ne despărţim de episcopul nostru, suntem în afara Bisericii.

Sfinţii au făcut aceste afirmaţii adevărate, însă, într-o vreme de pace a Ortodoxiei şi a Bisericii. Astăzi, când tăvălugul pan-ereziei ecumeniste mătură chiar şi pe cei aleşi, cuvintele aceloraşi Sfinţi au tărie. „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sfântul Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara rânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sfântul Ignatie). Dacă Dimitrie împărţea cu dreptate cuvântul adevărului, aţi fi fost îndreptăţit în folosirea citatelor de la cei doi Sfinţi; dar acum publicaţi scrierile Părinţilor după gustul vostru, pentru a îndreptăţi vina de a fi împreună-mergători cu Dimitrie, Partenie al Alexandriei, Iacov al Americii, Stelian Harkianakis al Australiei. Nu sunt îndeajuns pentru voi multele citate din sfintele Sinoade şi din Sfinţi? Ori vă temeţi, poate, că veţi fii izgoniţi din sinagoga ereticilor? Faptul că celelalte patriarhii păstrează comuniunea cu Fanarul nu este cu adevărat important (ba este pentru că ele împart aceleaşi opinii cu acesta, lucru ce s-a văzut şi în 1993 la Balamond şi mai ales la Chambessy unde delegaţia românească a făcut chiar şi cea mai blasfemiatoare declaraţie dintre toate delegaţiile spunând că Sfinţii Părinţi de la sinodul ecumenic ţinut în Calcedon - sinodul IV ec. - ,,nu au avut dragoste şi din cauza aceasta i-au anatemizat pe monofiziţi“). Ceea ce este important, e cine urmează paşii Sfinţilor şi este cu Adevărul? Partenie, Patriarh al Alexandriei, spune că îl recunoaşte pe Mohamed drept un Apostol care a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi alte asemenea hule, pe care le cunoaşteţi. Nu e de trebuinţă a scrie iarăşi ereziile lui Iacov Kuzukis al Americii, şi cele ale lui Stelian Harkianakis al Australiei. Sunteţi în comuniune cu aceşti oameni ca şi cum ei ar împărţi cu dreptate cuvântul adevărului! Cine îl va condamna pe Iacov Kuzukis? Partenie? Sau comisia Fanarioţilor de sub Vartolomeu, care „învestighează” de doi ani acum, dacă Harkianakis este eretic? [2] Nu aţi înţeles că ei nu vor să dea un verdict? (nici până astăzi - 2005 - nu s-a dat vreo hotărâre privind atitudinea acestuia)

Fanarul a făgăduit delegaţiei celor trei egumeni din Muntele Athos că vor retrage şi îndrepta declaraţia Patriarhului Dimitrie către United Press, despre primirea împărtăşaniei de la Latini, că îl vor înlocui pe Stelian Harkianakis de la preşedinţia comisiei pentru dialog teologic etc. S-a îndreptat ceva până în ziua de astăzi? Sau credeţi că nu avem nici o responsabilitate, sau vreo vină şi putem rămâne în comuniune, deoarece stareţul Paisie declara fără de ruşine că declaraţiile şi acţiunile lui Dimitrie nu sunt împotriva învăţăturilor noastre şi nu încalcă adevărul?

Istoria se repetă. Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, mulţi alţi creştini ce nu au urmat ierarhiei care la diferite vremuri propovăduia erezia, au fost cu toţii numiţi schismatici şi eretici de către acea ierarhie. Deşi Sfântul Gherasim de la Iordan era slujit de către un leu şi era făcător de minuni, se afla în greşeală, căci nu primea cel de-al patrulea Sinod a toată lumea, trăgând împreună cu el mii de călugări ai Palestinei, până ce a fost îndreptat de Sfântul Eftimie cel Mare şi s-a pocăit.

Întrebaţi: „Este cu putinţă ca stareţul Paisie şi şaptezeci de episcopi ai Bisericii de stat a Greciei să fie în greşeală?”

Vreţi ca Dumnezeu să îi silească să Îl mărturisească? La Sinodul Iconoclast din 754, de sub domnia Copronimului, citim in ,,Minute“ acea ovaţie înfricoşătoare a celor 338 de episcopi prezenţi la sinod: „Trăiască Împăratul! Icoanele sunt idoli şi trebuie ori distruse, ori spânzurate în tării ca să nu poată fi cinstite”. Găsiti greu de crezut că şaptezeci de episcopi pot fi înşelaţi astăzi, când, precum vedeţi, atât de mulţi au fost înşelaţi atunci? În zilele noastre, călugării îşi doresc să dobândească mitre, cârje de egumen, în vreme ce împlinesc doar o mărturisire cu numele a credinţei, adică, protestând oarecum, dar neîncetând pomenirea Patriarhului şi îngăduind toate inovaţiile la Evanghelie introduse de către Dimitrie, Partenie, Iacov şi cei asemenea lor. Sfântul Teodor Studitul, totuşi, scrie că lucrarea monahului este să nu îngăduie nici cea mai mică înnoire la Evanghelia lui Hristos.

La împreună-slujirea de la Roma, Dimitrie nu a primit pâinea blagoslovită de Papa pentru a evita reacţiile ostile din partea „fanaticilor”. Oricum, acolo în Roma a subscris învăţăturii că Latinii au Tainele Bisericii şi continuă să o facă. Nu e îndeajuns? Când au reacţionat vreodată precum voi - care continuaţi să îl comemoraţi pe Dimitrie - Sfinţii şi creştinii oricărui veac în care erezia era propovăduită pretutindenea? Ce precedent aţi găsit în istoria Bisericii, ca să puteţi spune că îl urmaţi? Dacă sunteţi fii ai Sfinţilor (adică, imitatori şi următori ai Sfinţilor), „aţi fi săvârşit faptele lui Avraam”, precum grăieşte Evanghelia. În vremea Patriarhului Veccos, părinţii de la Muntele Athos au încetat să îl mai pomenească, chiar dacă nu fusese depus de un Sinod; şi deoarece au stăruit cu neclintire în aderarea lor la preceptele Părinţilor (adică, să nu ai părtăşie cu cei ce s-au depărtat de la credinţa ortodoxă), Hristos le-a dăruit cununa de mucenic. Cât pentru aceia ce au slujit împreună cu cei ce îl pomeneau pe patriarhul „oficial” latin-cugetător, Veccos, leşurile lor se găsesc până astăzi, precum bine se ştie, umflate, rău-mirositoare şi neputrezite, spre a fi pildă tuturor.

Ne-aţi spus că dacă Dimitrie nu se mărturiseşte pentru lucrurile pe care le-a săvârşit, va fi osândit. Acum admiteţi că urmaţi unui om care se osândeşte pentru ceea ce face. Pentru el, a se osândi [şi într-adevăr, din pricini ce privesc credinţa şi păcatele proprii şi individuale] înseamnă că săvârşeşte lucrarea diavolului. Prin urmare, voi înşivă admiteţi că îl aveţi pe diavol ca împreună-mergător.

Sunteţi serios, părinte Nicodim, sau glumiţi? Dacă Athenagora s-a „pocăit” şi şi-a mărturisit păcatul cu puţină vreme înainte de a muri, atunci s-ar fi mântuit? [3] Arătaţi-mi măcar o singură mărturie patristică care să îndreptăţească rămânerea într-o Biserică care propovăduieşte erezia, precum o face „blândul şi tăcutul Conducător al Ortodoxiei, Dimitrie”. O asemenea ascultare faţă de o ierarhie care nu împarte cu dreptate cuvântul adevărului ne va sfinţi? Dacă nu doriţi să admiteţi că Mănăstirea Esfigmenu şi atât de mulţi Părinţi plini de râvnă sunt vrednici de cinstire – potrivit celui de-al cincisprezecelea canon al Sinoadelor Întâi şi al Doilea (Constantinopol anul 861) – măcar fiţi tăcut şi nu huliţi spunând că ei sunt schismatici şi în afara Bisericii. Ignoraţi existenţa testamentului Sfântului Marcu Evghenicos al Efesului, care a cerut ca cei cu cuget latin [papist] nici măcar să nu vină la înmormântarea sa.

Mai întâi cercetaţi şi apoi pronunţaţi-vă. Potrivit propriului fel de gândire, atât Sfântul Marcu al Efesului, cât şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, precum şi cei mulţi alţii care nu au păstrat părtăşie cu ereticii, sunt în afara Bisericii! Vedeţi încotro vă călăuzeşte „noua” voastră teologie? Cine s-ar fi gândit vreodată că părinţii Sfântului Munte vor avea drept biblie cartea „Cele două extreme” a Părintelui Epifanie Teodoropulos? Sfătuiţi săvârşirea de proteste asemenea celor recomandate la paginile 19 şi 22 din acea carte, „pentru Sfintele Canoane [de] care [se zice că] nu sunt aplicabile în vremurile noastre, căci le lipseşte dragostea”. El îl mai descrie pe patriarhul Athenagora ca „având o dragoste demonică”. Totuşi, rămâne în comuniune cu cei ce au „o dragoste demonică”. Ce consecvenţă uimitoare!

Am văzut proteste asemănătoare, atunci când reprezentantul Mânăstirii Grigoriu a cerut să se scrie în hotărârile Sfintei Comunităţi, că dacă secretarul şef va fi trimis în Australia, să nu împreună-liturghisească acolo. Secretarul şef nu a mers, până la urmă; dar părintele Vasilie, egumenul Stavronichitei, ignorând hotărârea tuturor celorlalte mănăstiri, l-a trimis pe părintele Tihon să îl „ajute” pe arhiepiscopul Stelian Harkianakis. Când părintele Tihon s-a întors, a fost trimis la sărbătorirea Chiliei Burazeri. Acolo, reprezentantul Mânăstirii Grigoriu (părintele Atanasie) a slujit împreună cu părintele Tihon şi cu restul. Nu mai este de trebuinţă nici un comentariu.

Părintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tăcere atunci când, acum vreo douăzeci de ani, i-au fost dovedite greşelile. Dar voi, cu aceleaşi argumente ne-teologice, vreţi a îndreptăţi comuniunea cu patriarhii care propovăduiesc erezii „cu capul descoperit”, ce au „o dragoste demonică” pentru eretici, în vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocşi, şi asemănându-se astfel Patriarhului Beccos, împăratului Copronim şi tuturor celor asemenea lor. Când le cântaţi întru mulţi ani şi îi comemoraţi, este acelaşi lucru cu a le spune: „Sunteţi grăitori întru credinţă şi vi se cuvine ascultare, închinăciune şi pomenire”. Nu îi ajutaţi să priceapă că păşesc pe o cale a răului; pe când dacă aţi fi încetat părtăşia cu ei, poate s-ar fi simţit vinovaţi şi ar fi purces la căutarea adevărului. Vina pentru tăcerea voastră vrednică de osândă – pe care Sfântul Grigorie Palama o numeşte un al treilea fel de necredinţă – sporeşte de la o zi la alta, în pofida aşa-numitelor voastre proteste.

Când latin-cugetătorii au venit aici, în vremea patriarhatului lui Veccos, spre a întări unirea cu latinii [papistaşii], Doamna noastră, Maica Fecioară, Păzitoarea Sfântului Munte al Athonului, a grăit singură, zicând: „Vin vrăjmaşii Fiului meu şi ai mei!”

Anul trecut, când urmaşul lui Veccos – Dimitrie („Conducătorul Ortodoxiei”!) – a sosit, a găsit Sfântul Munte înveşmântat în negru, după două săptămâni de foc neîncetat [4]. Are urechi să audă, să asculte glasul Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu!

Fie ca să aflaţi calea neînţelegerii celei bune, aşa cum învaţă Sfântul Nicodim Aghioritul în Omilia sa asupra celor Patrusprezece Epistole ale Sfântului Pavel, zicând: „Dacă el [egumenul sau episcopul] este rău în Credinţă, de crede învăţături ereticeşti şi hulitoare, fugi de la el, chiar de ar fi un înger din ceruri”.

Stareţul Sava,

Un călugăr nemonahicesc, dar Ortodox

http://cristianf.home.ro/pgid3_site_EN.html
aici se gaseste replica si lui Astrud (adica pt. P Danion Vasile din acea conferinta)
si lui Davos in legatura cu neascultarea.
iertati-ma ca am postat toata scrisoarea dar cred ca e prea mult de citit ce e pe pagina aceea si m-am gandid sa scriu cam ce era necesar.

[konstantinos]

ma iertati pt. diactrice

[astrud]

În prealabil postat de konstantinos

vreau sa dau un link pt cei care sunt interesati de primirea calendaruui in Sf Munte
http://cristianf.home.ro/pgid3_site_EN.html

Singura obiectie pe care o am este ca daca vreti sa cititi cartea "Marturii din viata monahala" sa stiti ca a aparut editata la Ed Bizantina (nu editura Sophia) in 1996, in doua volume si apoi intr-un singur volum la aceeasi editura in anul 2003.

[camelia]

În prealabil postat de Luly

Pt Negroponte:

Luly, cum isi dau seama preotii BOSV ca nu a fost botezul savarsit corect?


Tatal copilului sau mama vine la preotul pe vechi si-i spune ca botezul nu a fost oficiat prin cufundare, ci prin stropire(sau turnare). Chiar eu am asistat la un botez pe vechi de acest gen si preotul a intrebat parintii de trei ori daca a fost botezat prin stropire, acestia avand un raspuns afirmativ.



Daca a fost si ei reboteaza cine greseste?


Daca botezul a fost facut corect si preotul boteaza copilul inca o data pe spusele parintilor, vina este a parintilor pt ca au spus minciuni.


Deci preotii intreaba, mai intai de toate, cum au fost botezati. Daca parintii sau orice alta persoana fac afirmatii mincinoase, atunci vina le apatine lor si nu preotilor pt ca ei au intrebat.

se gaseste scris in carti k botezul este una dintre cele 7 taine ale bisericii si nu se poate repeta. dak omul a fost botezat corect prin 3 cufundari si se inceark o a doua botezare se intampla o minune, de obicei, ingheata apa si botezul nu se mai poate repeta. cine le-a bagat in cap papistasilor prostia asta k cei p stil vechi boteaza a doua oara?

[analugojana]

nasol.. daca ingheata apa. Eu am auzit de copii care din nestinta rudelor au fost botezati de 2 sau 3 ori si n-a mai inghetat apa.