Avem voie sa bem vin sau nu? Abaut Domnul Iisus vin sau must?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

1Corinteni 11:20. Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului;
21. Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată.

Trebuie să fim conştienţi că biserica din Corint avea probleme, în niciun caz nu putem afirma că sf. ap. Pavel ar recomanda beţia în cadrul Cinei Domnului.
Adică, oricare ar fi intenţia, ap. Pavel spune că nu era cu putinţă în împrejurările acelea să se ţină serviciul sfânt de împărtăşire. Ei se adunau, desigur, pentru o cină, dar nu era Sfânta Cină. Aceasta nu se datora lipsei de înlesniri, ci lipsei de atmosferă spirituală necesară şi lipsei de discernământ spiritual care ar fi dus la apreciere plină de seriozitate a însemnătăţii rânduielii. Corintenii nu trebuiau să-şi închipuie că astfel de practici ca acelea care erau permise la ei în astfel de timpuri erau compatibile cu serbarea Cinei. Lăcomia, egoismul şi necumpătarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a părăsit bucuriile Cerului pentru a da tot ce avea pentru mântuirea păcătoşilor.
Creştinii din Biserica Primară de obicei luau Cina Domnului după o masă a dragostei frăţeşti, sau agapă. În felul acesta întreaga acţiune alcătuia o comemorare a ultimei sărbători a Paştelui, la care Hristos a instituit rânduiala Cinei Domnului. Masa de dragoste era o masă la care fiecare membru contribuia cu de ale mâncării care erau consumate în comun cu toţi ceilalţi credincioşi pentru a demonstra lămurit comuniunea iubirii din biserica creştină, o comuniune care nu cunoaşte nicio distincţie de castă sau clasă, care pune pe toţi pe aceeaşi treaptă. Masa aceasta, urmată de Cina Domnului arată că toţi se împărtăşeau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Său, atât materiale cât şi spirituale şi că nu e părtinire manifestată faţă de nimeni. Obiceiul acesta a dăinuit în Biserică până la finele secolului al IV-lea, când, datorită creşterii Bisericii şi mărimii sporite a adunărilor, s-a găsit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului.

În prealabil postat de osutafaraunu

Trebuie să fim conştienţi că biserica din Corint avea probleme, în niciun caz nu putem afirma că sf. ap. Pavel ar recomanda beţia în cadrul Cinei Domnului.
Adică, oricare ar fi intenţia, ap. Pavel spune că nu era cu putinţă în împrejurările acelea să se ţină serviciul sfânt de împărtăşire. Ei se adunau, desigur, pentru o cină, dar nu era Sfânta Cină. Aceasta nu se datora lipsei de înlesniri, ci lipsei de atmosferă spirituală necesară şi lipsei de discernământ spiritual care ar fi dus la apreciere plină de seriozitate a însemnătăţii rânduielii. Corintenii nu trebuiau să-şi închipuie că astfel de practici ca acelea care erau permise la ei în astfel de timpuri erau compatibile cu serbarea Cinei. Lăcomia, egoismul şi necumpătarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a părăsit bucuriile Cerului pentru a da tot ce avea pentru mântuirea păcătoşilor.
Creştinii din Biserica Primară de obicei luau Cina Domnului după o masă a dragostei frăţeşti, sau agapă. În felul acesta întreaga acţiune alcătuia o comemorare a ultimei sărbători a Paştelui, la care Hristos a instituit rânduiala Cinei Domnului. Masa de dragoste era o masă la care fiecare membru contribuia cu de ale mâncării care erau consumate în comun cu toţi ceilalţi credincioşi pentru a demonstra lămurit comuniunea iubirii din biserica creştină, o comuniune care nu cunoaşte nicio distincţie de castă sau clasă, care pune pe toţi pe aceeaşi treaptă. Masa aceasta, urmată de Cina Domnului arată că toţi se împărtăşeau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Său, atât materiale cât şi spirituale şi că nu e părtinire manifestată faţă de nimeni. Obiceiul acesta a dăinuit în Biserică până la finele secolului al IV-lea, când, datorită creşterii Bisericii şi mărimii sporite a adunărilor, s-a găsit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului.

Un obicei pierdut este si ,,Sarutarea iubirii", aspect care a fost remarcat si intr-un articol publicat pe acest site.

În prealabil postat de osutafaraunu

Faceţi şi dumneavoastră greşeala de a judeca practica iudaică prin prisma ortodoxiei. Pentru evrei postul însemna abţinerea de la mâncare şi băutură (mâncare însemnând hrană curată şi băutură neînsemnând neapărat vin, ci pur şi simplu apă), nu mâncare şi băutură "de post" ca la ortodocşi. Găsim aceste amănunte într-un vechi tratat iudaic despre post din secolul I d.Hr., "Megillath Ta’anith", unde se menţionează iudei care pe vremea aceea posteau în ziua a doua şi în ziua a cincea a săptămânii, adică lunea şi joia. Vedeţi şi Luca 18,12.

Iar dumneaviastra interpretati Legea Noua prin Legea Veche. Ce legatura e intre postul tinut de farisei si Postul crestin?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Miha-anca

Iar dumneaviastra interpretati Legea Noua prin Legea Veche. Ce legatura e intre postul tinut de farisei si Postul crestin?

Am folosit eu cumva cuvântul "farisei"?

În prealabil postat de osutafaraunu

Am folosit eu cumva cuvântul "farisei"?

Vedeti Luca 18,12, la care faceti referinta mai sus.

[lacrimi]

În prealabil postat de osutafaraunu

Trebuie să fim conştienţi că biserica din Corint avea probleme, în niciun caz nu putem afirma că sf. ap. Pavel ar recomanda beţia în cadrul Cinei Domnului.
Adică, oricare ar fi intenţia, ap. Pavel spune că nu era cu putinţă în împrejurările acelea să se ţină serviciul sfânt de împărtăşire. Ei se adunau, desigur, pentru o cină, dar nu era Sfânta Cină. Aceasta nu se datora lipsei de înlesniri, ci lipsei de atmosferă spirituală necesară şi lipsei de discernământ spiritual care ar fi dus la apreciere plină de seriozitate a însemnătăţii rânduielii. Corintenii nu trebuiau să-şi închipuie că astfel de practici ca acelea care erau permise la ei în astfel de timpuri erau compatibile cu serbarea Cinei. Lăcomia, egoismul şi necumpătarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a părăsit bucuriile Cerului pentru a da tot ce avea pentru mântuirea păcătoşilor.
Creştinii din Biserica Primară de obicei luau Cina Domnului după o masă a dragostei frăţeşti, sau agapă. În felul acesta întreaga acţiune alcătuia o comemorare a ultimei sărbători a Paştelui, la care Hristos a instituit rânduiala Cinei Domnului. Masa de dragoste era o masă la care fiecare membru contribuia cu de ale mâncării care erau consumate în comun cu toţi ceilalţi credincioşi pentru a demonstra lămurit comuniunea iubirii din biserica creştină, o comuniune care nu cunoaşte nicio distincţie de castă sau clasă, care pune pe toţi pe aceeaşi treaptă. Masa aceasta, urmată de Cina Domnului arată că toţi se împărtăşeau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Său, atât materiale cât şi spirituale şi că nu e părtinire manifestată faţă de nimeni. Obiceiul acesta a dăinuit în Biserică până la finele secolului al IV-lea, când, datorită creşterii Bisericii şi mărimii sporite a adunărilor, s-a găsit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului.

Foarte interesant. Apropo'. Din ce "grupare religioasa"/cult faci parte?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Miha-anca

Vedeti Luca 18,12, la care faceti referinta mai sus.

Fariseii erau evrei, cei mai religioşi dintre evrei (cel puţin aşa se considerau ei). Posteau de două ori pe săptămână şi când posteau, posteau nu se jucau de-a postul ("de dulce" sau de ne-"dulce"), crezând că-şi câştigă astfel mântuirea prin "nevoinţi". Nimic nou sub soare, este?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de lacrimi

Foarte interesant. Apropo'. Din ce "grupare religioasa"/cult faci parte?

De parcă nu m-ai şti... sunt eu, cel cu o sută fără unu banări.

[lacrimi]

În prealabil postat de osutafaraunu

De parcă nu m-ai şti... sunt eu, cel cu o sută fără unu banări.

Chiar ma intrebam ce reprezinta nickname-ul tau...

[lacrimi]

În prealabil postat de osutafaraunu

Fariseii erau evrei, cei mai religioşi dintre evrei (cel puţin aşa se considerau ei). Posteau de două ori pe săptămână şi când posteau, posteau nu se jucau de-a postul ("de dulce" sau de ne-"dulce"), crezând că-şi câştigă astfel mântuirea prin "nevoinţi". Nimic nou sub soare, este?

Faci cumva aluzie la calugarii ortodocsi care se nevoiesc prin manastiri si pustie sau doar mi se pare mie?...