minuni de dincolo

[Eugen7]

Copil înviat din morţi

În Joia Mare, copilul de 1 an şi 8 luni al unei familii care participa la Slujbă la Mânăstirea Bănceni din Ucraina, a fost găsit în apă, într-o fântână arteziană din curtea Mânăstirii, după mai bine de 20 minute de căutări. A fost dus la cel mai apropiat centru medical, unde medicul a constatat decesul copilului.
Dar Părintele Arhimandrit Mihail Jar, duhovnicul Mânăstirii Bănceni, care se afla la Kiev, a transmis prin telefon ca să fie pus copilul sub aparatele de
respiraţie artificială, căci copilul nu este mort. Însă medicul nu a vrut să facă lucrul acesta, deoarece copilul nu mai avea puls.
La 6 ore de la petrecerea accidentului Părintele a sosit la centrul medical împreună cu o Cruce, în care sunt încorporate părticele din Sfânta Cruce şi
moaşte. Când a atins pieptul copilului cu acea Cruce, inima copilului a început să bată, dar nu se observa nici o activitate cerebrală.
Copilul a fost dus la spitalul din Cernăuţi, unde Părintele Jar a venit cu o părticică din moaştele Maicii Serafima. Când Părintele a atins fruntea
copilului cu acele moaşte copilul a strănutat şi a deschis ochii.
– “Copilul este conştient şi este în stare de convalescenţă …”, ne spune un frate din Suceava, care a fost recent în Ucraina şi a văzut copilul înviat.
Slăvit să fie Domnul!

La Bănceni, în Ucraina, toate bune. Părintele Mihail Jar ne-a întâmpinat cu binecuvântări şi cu masa pusă. Prima oară în viaţă când am văzut o lavră — sau o semi-lavră, căci urmează să fie o lavră — şi un loc mănăstiresc aşa frumos aranjat. Seara, părinţii ne-au chemat la Liturghia din Paraclis, de la miezul nopţii. Jumătate în ucrainiană, jumătate în română. Un călugăr a avut o criză de epilepsie, câţiva fraţi l-au ţinut şi din criză a intrat într-un somn profund, cu sforăituri; părintele stareţ l-a mângâiat pe cap şi l-a stropit cu aghiasmă. După liturghie, o maică bătrână ne-a explicat că liturghia în româneşte se slujea de la ora 4 în biserica românească, singura în care toate slujbele se ţin în română. Biserica românească, singura din lemn, era in afara porţii. Adică pe pământ românesc, biserica românească e pusă în afara porţii mănăstirii. Când eram mai furioasă, mi-am adus aminte că credinţa şi morala nu au nimic a face. Dreptatea, în veşnicie.
Minunile Maicii Serafima
De ani de zile, Mănăstirea Bănceni nu avea apă potabilă. Sute de oameni, aici, la Mănăstire, îşi ostoiau setea de Cuvânt, de Dumnezeu, însă nu reuşeau să găsească şi apa cea pentru trup, decât adusă de la depărtări, în cisterne. Părinţii de aici au căutat, ani de-a rândul, sursă de apă, pe pământurile înconjurătoare Mănăstirii. Dar în zadar… Maica Serafima însă le-a ieşit în ajutor, aşa cum numai ea ştia să o facă. „Au săpat ai noştri o fântână, undeva în câmp, de vrem 14 metri, şi numai nu dădeau de apă, ne mărturiseşte Părintele Mihail. Şi mi-am zis eu: Nu se poate! Şi am mers cu Părintele Lavrentie în câmp şi am zis: Doamne, Dumnezeule Ceresc, Tu, Cel Care ţii în mâinile Tale toate, dacă Tu vei deschide mâna Ta, toate ni le vei da nouă, păcătoşilor, spre trebuinţă. Dar dacă vei închide Tu mâna, Doamne, toate se vor pierde. Şi noi ne vom pierde singuri… Şi am adăugat: Maică Serafima, arată-ne unde găsim apă! Şi am văzut-o pe Maică, la circa cinci metri, în aer, însă m-am temut să ridic ochii. Şi ea tot se muta, din loc în loc. Iar eu spuneam: Părinte, bate acolo un ţăruş… Bate dincolo un ţăruş… Nu i-am spus părintelui nimic din ceea ce văzusem, atunci. Şi maica avea aşa un zâmbet fericit!… Ea nu a râs în viaţa ei. A lăsat doar ochii în jos, aşa cum îi ţinea întotdeauna, şi când era în viaţă. Am săpat prima fântână, la trei metri adâncime. Am scos 40 de tone de apă pe zi! Trei metri adâncime la suprafaţă. Toate fântânile pe care le-am săpat, s-au umplut. Alături, am găsit apă la jumătate de metru! Am socotit că e mila şi darul lui Dumnezeu care au fost peste noi!”
Despre Maica Serafima şi minunile ei nu se mai miră nimeni, acum, în toată regiunea Cernăuţilor. Au fost prea multe întâmplări, binecuvântări, rânduite de Dumnezeu prin Maică. Mai mult parcă decât orice, Maica are aplecare, fineţe dumnezeiască pentru copii. Unii dintre ei – şi nu sunt puţini aceştia – sunt în viaţă, acum, datorită mijlocirilor Maicii Serafima la tronul îndurării lui Dumnezeu. „Doctorul ginecolog al regiunii, pe toată regiunea, are mare credinţă, pentru că a văzut minunile ce s-au întâmplat, ne mai spune Părintele Mihail. Murea femeia. Suna doctorul: Părinte, rugaţi-vă!… Şi femeia se făcea bine. Copilul moare! S-a născut, dar nu mişcă, nu are aer în plămâni. Rugaţi-vă!… Şi când Dumnezeu vedea că un doctor atât de mare vine la El şi Îi cere ajutorul, cum să nu îl ajute? Eram la Kiev, cu copiii, şi mă sună de la maternitate: Părinte, femeia moare! Eu am intrat în Lavră, la Sfintele moaşte, să mă rog. Şi s-au mirat toţi. Ceri la Dumnezeu şi Dumnezeu îţi dă. Auzeam în telefon: Părinte, sunt toată plină de sânge, fac operaţie. A murit în mâinile mele. Asistenta care stătea la capul femeii, aici făcea operaţie, aici vorbea la telefon: Părinte, sângele s-a scurs tot dintr-însa. Dematocritul arată patru. În astfel de cazuri, oamenii sunt morţi! Dar eu încă cred. Rugaţi-vă la Maica Serafima! M-am rugat la Maica Serafima şi, prin minune, în câteva clipe, femeia învie! Şi spunea asistenta: Părinte, vreau să spun cu gura mea la toată lumea ce s-a întâmplat, ca să ştie toţi!
Alt copil… O mamă născuse doi copii. Unul din ei murea. M-au chemat acolo. Am pus degetul Maicii Serafima pe copil, şi copilul a început să caute mâncare! Şi doctorii au spus: Minune!”

ep1. http://www.youtube.com/watch?v=FkZwPgirvv8
ep2. http://www.youtube.com/watch?v=OJHRCZUul7s
ep3. http://www.youtube.com/watch?v=ztq8-Foit-c
ep4. http://www.youtube.com/watch?v=9icGo9yl94w
ep5. http://www.youtube.com/watch?v=_XDBCmtch0k
ep6. http://www.youtube.com/watch?v=J06plu_aauw

[Rodica50]

În prealabil postat de VEGIRO

intrebare pentru voi toti daca nu ar fi miracolele ati mai crede in dumnezeu ?sau daca s-ar demonstra ca istoricitatea bibliei nu sta deloc bine desii stim f bine ca sta dar sa presupunem ca toate sunt impotriva religiei cretine cati ar mai avea curajul sa creada in ceva posibil doar?e interesanta intrebarea is curios ce parere aveti.

Exista un raspuns- cred ca la Dostoevski- ca daca s-ar dovedi indubitabil ca Hristos nu este Adevarul, am ramane cu Hristos.Cam atat de mare trebuie sa fie credinta noastra in Hristos-Dumnezeu- crede-ma, nu fara raspuns, nu fara rasplata!Nu este nevoie de miracole- totusi ele vin, ca urmare a credintei adevarate.