|
|
|
|
|
#1
10.11.2014, 10:46:59
|
|||
|
|||
Gandurile care ne macina
Traiesc de mult cu ganduri care ma macina si imi seaca sufletul,,sotul meu care nu vrea sa auda de tatal meu,desi nu ia gresit cu nimic,dar el este avar vrea sa I se dea din toate partile,chiar daca vede ca nu are de unde,,,si din aceasta cauza il acuza pe tata si nu vrea sa auda de el,ma doare sufletul inima cand vad aceasta situatie,,,mi-as dori sa se intample o minune sa stea altfel lucrurile,,sa mergem pe la parinti ei sa vina la noi,,dar din pacate nu se poate,,,,,sufletul meu striga dupa ajutor dupa o minune si nu stiu incotro sa ma indrept ce sa fac sa ne fie bine,,il iubesc pe taicutul meu mult de tot,si vreau sa ii fie bine,vreau sa ii aducem numai bucurii nu tristete...
|
|
#2
10.11.2014, 10:52:07
|
|||
|
|||
Te inteleg, draga mea.
Mai ai rabdare, poate nu e dracul atat de negru. Nu are si zile mai bune, cand vrea sa mergeti la ai tai, sau iti zice sa te mai duci tu pe la ei? Stiu ca toti vor sa li se dea din toate partile, dar poate la un moment dat va intelege si va accepta ca asta e situatia, nu au nici dansii de unde. Daca tu ramai cu sufletul aproape de ai tai, macar, eu zic ca tot e bine. Si ca tu continui sa-i iubesti si sa te rogi pt ei, chiar dac al tau ii acuza de nasoale. Nu face nici sa te certi cu el, nici sa intri in jocul lui, sa ajunga sa te convinga si pe tine ca ai tai nu sunt ok si nu trebuie sa mai mergi pe la ei. Important este ca tu stii asta, si sper ca vor intelege si dansii ca daca nu mergi mai des pe la ei, e ca sa nu te certi cu sotul. Sau ca nu ii poti ajuta mai mult pt ca si voua va e greu, vreti sa va faceti un rost, o casa, etc. Ar fi cam neintelept din partea dumnealor sa se ridice cu pretentii, sau sa iste vreun scandal, vreo discutie, cand va mai duceti pe la dansii, pt ca asa ceva l-ar indeparta si mai rau pe al tau de dansii. In schimb daca-i va vedea smeriti si binevoitori, gata sa va ajute cu ce pot ( sa stea cu copiii, sa va dea o mana de ajutor fizic la vreo lucrare gospodareasca) fara sa ceara nimic in schimb, poate se va simti si el putin mai recunoscator.( urat ar fi insa sa vina maica-ta sau taica-tu la voi sa va ajute la ceva, si el sa le vorbeasca urat, ca si cum i s-ar cuveni; atunci chiar ar trebui sa se retraga o vreme, sa nu mai vina, sa vada si el diferenta). Asta desigur e valabil in cazul unei familii intelegatoare, ca sunt si parinti care sunt si ei orgoliosi la randul lor, si neintelegatori chiar cu proprii copii... Acum eu poate gresesc, ca nu avem noi cum sa influentam reactiile celorlalti, decat in mica masura. Nu poti decat sa incerci sa ii explici tatalui tau ca dansul va ramane mereu in inima ta, chiar daca nu il poti vizita mai des sau ajuta material, pentru ca te-ai maritat ai ai acum familia ta, de care esti datoare sa te ingrijesti. Daca te intelege, bine...daca nu, macar Dumnezeu vede ca tu vrei sa faci ceva in acet sens dar nu poti mai mult. Putini dintre noi au taria de caracter sa sustina o lupta cu propriul sot, in care sa isi revendice niste drepturi si sa le castige....
Last edited by fallen; 10.11.2014 at 11:20:21.
|
|
#3
10.11.2014, 10:55:21
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#4
10.11.2014, 12:06:01
|
|||
|
|||
|
Cred ca o mai buna comunicare ar fi solutia! Incercati sa discutati aceste probleme cu sotul dumneavoastra, sa-i spuneti ce va supara sau va deranjeaza in atitudinea lui, sa-l intrebati de ce se comporta asa.
Aici pe forum puteti primi sfaturi folositoare, dar pana la urma tot dumneavoastra va trebui sa lamuriti cu el aceste probleme.
|
|
#5
10.11.2014, 12:11:35
|
||||
|
||||
|
Scuze ca te intreb, dar de ce l-ai luat de barbat? Presupun ca toata nebunia asta nu a inceput dupa ce v-ati casatorit, ci e de dinainte (asta gandeindu-ma ca nu te-ai casatorit cu el dupa 2-3-5 luni de cand va cunosteati)
Iar daca a inceput doar dupa casatorie, atunci inseamna ca a nceput deundeva. Ar trebui sa-l iei pe al tau sot la o discutie sa vedeti deunde a paornit exact situatia asta urata. Apoi sa vorbesti si cutatal tau; nu cred ca nu s-ar putea rezolva situatia... Tre' sa lase si sotul tau de la el, si tu, si parintii tai. O cale de mijloc tot trebuie sa fie pe undeva.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata.
|
|
#6
10.11.2014, 15:40:12
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#7
10.11.2014, 15:51:37
|
|||
|
|||
|
Citat:
Nu stiu sotul ei cati ani are. Daca e si el tot la 20 si ceva...poate inca n era pregatit pt casatorie, cne stie. Acum, cand sint ei pregatiti ...Dumnezeu stie ( ca nici al meu sau al vecinei, la peste 35, se pare ca nici atat nu sunt...bine al meu a mai fost casatorit, al ei nu stiu, dar desi au deja 2 copii de-acum, chiar nu stiu ce mai asteapta ...)
|
|
#8
11.11.2014, 12:05:23
|
||||
|
||||
|
Of, sunt asa triste fazele astea. De ar fi mau multă comunicae între oameni, ar fi atât de bine.
Și s-ar putea rezolva și problemele altfel... Fallen, parcă acum înțeleg eu de ce al tău nu prea ar vrea să se mai căsătorească încă o data (și eu aș avea rețineri dacă ar veni vorba de o a doua căsătorie)
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata.
|
|
#9
11.11.2014, 13:19:10
|
|||
|
|||
|
Da, ii e frica sa nu isi piarda casa si agoniseala. A avutnoroc randul trecut ca a ramas cu garsoniera. Ea a ramas cu casa pe care si-au facut-o inafara orasului. Plus ca suferinta morala, nu cred ca se poate masura.
Amuzant e ca s-a intalnit cu ea de curand, si cand a aflat cu ce impresii ( proaste, dar totodata zice el, nejustificate) a ramas ea din casnicie, a fost foarte surprins. Dar totodata cele aflate l-au facut sa nu se mai simta nici vinovat, nici sa-i para rau. A zis ca daca o cunostea acum, fugea vazand cu ochii. Asta imi intareste convingerea ca atunci cand ne cunoastem si mai ales cand ne iubim, vedem doar ceea ce ne place si credem doar ceea ce vrem :). In fine, inteleg pana la un punct aceasta tendinta imperioasa de a sufla si in iaurt, dar ma tem ca devine patologica la unii....am cunoscut untip, un coleg de-al meu, care divortase dupa 12 ani de relatie + casnicie, si era ferm convins ca nu mai vrea niciodata alta casnicie si alt/alti copii...trist e insa ca era prea tanar, la 30 si ceva de ani pt a ramane singur toata viata, iar sa se implice intr-o relatie care sa nu ajnga totusi la nivel de casnicie, nu dorea - si apreciez asta, pt ca nu ar fi fost corect fata de partenera - deci ii mai ramanea alternativa relatiilor ocazionale, aventurilor de o noapte, care stim cu totii ca nu pot aduce cine stie ce satisfactie, orice am crede sau am spera noi. Si mai trist e ca cica mersese si la psiholog vreo 6 luni parca, si daca asta e concluzia la carel-a condus...dar in fine nu putem da vina exclusiv pe tamadauitor, daca pacientul nu s-a vindecat complet, desigur... Se plangeau unii pe aici ca psihoterapeutii au tendinta de a-ti ingadui prea usor sa faci unele compromisuri ( "daca ele te fac sa te simti confortabil asa" ), dar am vazut si in scrierile unor duhovnici ca nu la toti enoriasii poti sa le ceri dintr-o data prea mult, pt ca risti sa-i pierzi (" nu poti sa dai un medicament prea amar", cuiva care nu e pregatit suficient, pt canu-l poate inghiti; dupa cum nici Dumnezeu nu da pedepse prea aspre care nu i-ar fi omului spre indreptare..- completez: la unii nu le sunt oricum, dar ar putea fi-) Last edited by fallen; 11.11.2014 at 13:34:57.
|
|
#10
11.11.2014, 13:51:24
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
|
Mod linear
