Disperare...

[thudor]

Buna seara,
Scriu acest mesaj din doua motive:
primul reprezinta disperarea acestui moment, iar al doilea il reprezinta inadvertenta intre IDEAL si SCOPURI. Imi cer scuze, dar ma simt confuz, insa cu siguranta pana la sfarsitul mesajului am sa ma fac inteles. Sunt casatorit de zece ani, mai precis, luna aceasta, acum cateva zile ar fi trebuit sa implinim zece ani de casnicie si aproape 18 ani de cand ne cunoastem. Avem doi copii, doua fetite minunate, nevinovate, si care ne iubesc pe amandoi. Pentru mine, in afara de credinta in Domnul nu cred ca exista ceva mai important pe lumea aceasta, decat fetitele mele. Problema este ca in ultimii ani am muncit foarte mult, de cand am crescut, de la 16 ani, muncesc, am terminat doua facultati si un institut si, in acelasi timp, intotdeauna am muncit. Parintii mei au fost saraci, dar mi-au daruit foarte multa iubire si au fost mereu aproape de mine. Tot ceea ce am devenit astazi, in mare parte, le datorez lor si sacrificiului facut de ei pentru ca eu in vremurile acelea sa duc lipsa de cat mai putine lucruri. Tata a plecat. Odihneasca-se in Pace. A fost mereu alaturi de mine si acum dupa atat timp ii simt lipsa. Am multi prieteni alaturi de mine, pacienti, fosti studenti...
Insa raul s-a intamplat. In urma cu circa un an si jumatate mi-am banuit sotia ca a avut o legatura cu un sofer de la magazinul de unde lucreaza. Ceva am simtit, ceva a fost real, ceva poate ireal, de atunci am inceput sa ma schimb, sa fiu din ce in ce mai rece si sa ma afund cat mai mult in munca mea. Trebuie sa spun ca muncesc cu oameni suferinzi, multi dintre ei pasind pe ultimii lor pasi in aceasta existenta.
Munca mea nu este nici usoara si nici grea pentru ca o fac cu placere, dar cu siguranta ea te marcheaza.
Scopul meu a fost acela de a face copiilor mei un rost, muncind cinstit, am dorit sa construiesc o casa, am facut un imprumut la banca, suficient de mare ca ratele sa insemne aproape in fiecare luna o teama ce revine mereu, mereu si iar mereu...nu am de ce sa ma plang, copiii nostri si nici noi nu o ducem deloc rau...si toate astea ar trebui sa aiba un happy end...cu toate astea, in momentul de fata, sunt foarte bulversat. Acum trei zile mi-am scos verigheta de pe mana, verigheta care a fost pusa acum 10 ani de sotia mea, calauzita de Preot si de nasii nostri. Nu mi-a fost usor sa iau aceasta decizie.
Ne aflam poate la inceputul unui divort. Acasa este o situatie exploziva, plina de stress, mama mea sta cu noi, ea este si principala care are grija de copii cat noi suntem plecati la serviciu si nu stiu cum sa fac ca nici ea, nici copiii nostri sa nu sufere.
Copiii nostri au nevoie de mama si de tata, deopotriva, sunt doua fetite minunate ce inca n-au inceput nici scoala.
Toata problema a aparut pentru mine, intr-o zi de sambata, din luna august 2008, cand in Bucuresti au fost inregistrate peste 49 de grade, cand eu am fost plecat impreuna cu fostii mei studenti, intr-un pelerinaj la Prislop, la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Am sunat acasa de pe drum si copii erau plecati cu sotia mea. Luni dimineata am aflat de la copii ca au stat pe balcon in plin soare intre orele 12:00 si 18:00 dupa amiaza, in timp ce sotia mea era in casa cu un nene.
De atunci a aparut furia, am incercat sa o tin in frau, am fost sa ma rog, am fost sa ma destainui si sa ma spovedesc la duhovnicul meu, care bland ca intotdeauna m-a sfatuit sa am credinta si ca o sa trecem cu bine si peste asta. Era o furie de nestapanit in mine, m-am simtit ranit, tradat, ceea ce m-a facut ca dupa aceea sa fiu din ce in ce mai atent la anumite lucruri pe care le facea sotia mea.
Astfel am aflat ca ea a cunoscut pe un blog un baiat cu opt sau noua ani mai tanar decat ea, de care s-a indragostit, nu mai era aceeasi, venea acasa, se ducea in dormitor, impreuna cu telefonul mobil si petrecea trista si ingandurata ore intregi scriind mesaje. Totul s-a denaturat de atunci, am aflat lucruri pe care nu as fi vrut vreodata sa le aflu, iminent, a venit vorba despre un divort si plus mi-am dat seama ca tot ce aveam mai bun, inafara de credinta mea, s-a dus. ea s-a schimbat mult, foarte mult si e normal, probabil ca il iubeste cu adevarat pe acest baiat. in ultima vreme am incercat sa fac totul pentru a salva aceasta casnicie, imi dau seama caci in urma divortului, pe langa despartirea noastra, imi voi pierde si copiii. Toate celelalte, pierderea casei, pentru ca este pe credit sau faptul ca nu stiu unde o sa locuiasca mama, sunt lucruri minore, lucrul cel mai rau si care ma face cel mai rau sa sufar este soarta copiilor nostri...astfel, treptat treptat, deznadejdea m-a cuprins si am ajuns in pragul disperarii, conceptia mea despre familie este putin cam altfel fata de acest secol, consider ca un sot si o sotie trebuie sa imparta si bunele si relele impreuna, casnicia fiind un jug la care trag amandoi, insa am simtit de multe ori ca trag de unul singur, probabil asta s-a dovedit si pentru ca ea mi-a declarat, intr-un fel sau altul, ca nu m-a iubit.
In toti anii astia nu mi-am injurat sotia niciodata si nici nu am lovit-o, dar cu siguranta am jignit-o de multe ori, cert este ca am ajuns intr-un punct culminant. Dupa ce am aflat ca acel baiat a venit in Bucuresti, a locuit undeva fiind dat drept "prietenul meu" si mai apoi a fost cu el la fina noastra pentru a-i gasi serviciu aici, peste toate astea am aflat si ca au facut sex in magazinul unde sotia mea este angajata, intr-un spatiu public. Ura ei ce a crescut pe zi ce trece si ceea ce el a sfatuit-o au condus ca eu sa ma port din ce in ce mai prosteste, ca un tanar adolescent ce ar face totul, bun sau rau, pentru a-si recastiga iubita. Din nefericire tot ce am facut a iesit prost, lungile noastre discutii s-au terminat de fiecare data prost, cel mai grav este faptul ca acum doua zile ne-am certat in masina, de fata fiind copiii nostri, ambele fete au inceput sa planga si ne-au rugat sa nu ne mai certam, era un cosmar, am iesit din masina, afara era un asfintit cu un soare imens, m-am rugat la Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa trecem peste asta si copiii nostri sa nu ramana traumatizati, am ajuns ca la varsta pe care o am sa ma cobor intr-atat incat sa il sun si sa ii cer socoteala. Stia ca este casatorita, stia ca are doi copii, pentru el nu era nimic din toate astea important. Ba mai mult, am facut un lucru si mai grav, l-am amenintat ca v-a raspunde in fata legii, pentru ca atunci cand a fost in magazin, a umblat si pe calculatorul firmei si i-am spus ca acest lucru, daca se dovedeste, poate fi penal. de asemeni, prin internet a incercat sa intre si in calculatorul meu, nu pot dovedi acest din urma lucru, dar il stiu. Pentru el nu a avut niciun fel de efect. Mi-a replicat sec, ca este o tara libera si ca fiecare poate face sex acolo unde vrea si cand vrea. Se pricepe foarte bine la calculatoare pentru ca asta face toata ziua, scrie pe calculator. In rest stiu despre el ca a fost student la Teologie, pe care n-a continuat-o insa, in schimb da sfaturi "foarte pertinente" pe anumite forumuri. As fi avut pentru el cateva intrebari, pentru ca stiu ca va citi toate aceste randuri, il intreb:
El este impacat cu ceea ce a facut? Crede ca Bunul Dumnezeu nu il vede? Crede ca doar a merge Duminica la Biserica este suficient?
Stiu ca intr-unul dintre raspunsurile pe care le-a dat in urma cu cateva saptamani spunea ca Dumnezeu este un Om si sfatuia pe acea persoana sa se comporte ca atare, stiu caci cu alta ocazie defaima Sfintii Parinti si mai multi preoti, oare unde crede ca o sa ajunga? Ii cunosc raspunsurile acide si sigure, stiu ca de curand se vaita ca, in septembrie, de ziua lui, l-au sunat "niste preoti" pentru a-i spune ca greseste in ceea ce face. Oare nu a inteles nimic de la acei oameni? Mai mult, a spus pe forum despre mesajele primite de la doi preoti, mesaje de la oameni pe care, probabil ii cunostea si care i-au scris aceleasi lucruri. Pacat ca nu a inteles nimic...probabil ca AndreiB are mare dreptate in ceea ce i-a scris, oare de unde izvoraste atat de multa ura?Am scris lucrurile acestea pentru ca aveam sufletul incarcat si pentru ca mi-as dori ca nimeni altcineva sa nu mai pateasca ce patim noi acum. Sper ca am respectat intocmai legislatia privind functionarea acestui forum, nu am dat nume si nu am facut referiri la date personale, nu am facut decat sa imi marturisesc durerea, tristetea, suferinta, desnadejdea care m-au cuprins, dar poate cel mai mult...disperarea...
oare ce am sa fac acum, oare ce se va intampla cu noi, cu copiii nostri, cu familia noastra???numai Doamne-Doamne stie...

[ortodox4life]

Draga Tudor incearca macar sa te calmezi un pic.Adu-ti aminte de preafericitul Iov,care si-a peirdut tot ce avea mai drag,mai putin credinta in Dumnezeu.Prin ce treci tu acum este o mare incercare duhovniceasca.Sotia cat si acel "barbat"(inpropiu spus)sunt sub o mare influenta demonica,nu constientizeaza ceea ce fac,dar tu da.Tu inca ii poti ajuta si pe ei si pe familia ta.Ca sa te ajut mai bine am sa iti povestesc o intamplare din viata mea:

Eu am cunoscut-o pe actuala mea sotie pe internet.De la inceput i-am dezvaluit ca nu m-am pastrat curat si a inteles.Eu cu 2 ani inainte de a o cunoaste am fost cu o femeie de la care am contactat o boala cu transmitiere sexuala(credeam eu dar nu eram sigur).Nu am fost la medic din cauza comoditati dar am incetat a mai avea contacte cu alte femei.Dupa un timp am cunoscut-o pe sotia mea si ne-am indragostit(ne-am cunoscut pe un forum crestin).Eu intre timp uitasem de boala mea si in plus am crezut mereu ca nu pare a fi ceva grav.Dupa cateva luni de conversat mi-am amintit si i-am spus si am decis amandoi sa ma duc la medic.Cu multa teama dar si speranta am fost si mi-a spus ca am herpes genital.Atunci cuprins de o teama si groaza de nedescris am plecat de acolo si am plans in masina mult timp,simtindu-ma aproape mort.Apoi i-am scris mesaje cum ca nu ne mai putem casatori din cauza boli.Ea mi-a spus ca nu o deranjeaza si ca ma iubeste si ca Domnul va avea grija de asta.Eu eram speriat ca se va putea transmite la copil si chiar il va putea ucide,plus o va infecta pe ea.M-a implorat sa imi revin dar eu nu am ascultat.Am stins calculatorul si m-am bagat in pat,plangand amarnic.Apoi dupa un timp mi-au venit in minte(in mod constant,cum ar fi zgomotul unui roi de alibe urmatoarele cuvinte:"esti un ratat,ti-ai facut-o cu mana ta,nu esti bun de nimic,nici macar o femeie nu poti sa ai,vai de tine du-te si masturbeaza-te,atat poti,atata meriti,nu esti om,esti gunoi".Stiam ca acestea sunt de la demoni dar din desnadejdie nu ma puteam impotrivi,plus ca simteam cum o placere trupeasca imi cuprinde trupul si mintea.Simteam cu intreg iadul de demoni au venit sa ma ia din nou la ei.Trupul imi era aproape paralizat de aceea forta negativa,nu puteam gandi,nu ma puteam ruga.Cu un ultim gest de disperare am reusit sa iau icoana Maici Domnului de pe perete si sa zic:Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine pacatosul!Am stat cu icoana langa fata mea,plangand cu lacrimi si rostind rugaciunea pana cand am adormit.A doua zi am inceput sa-mi revin,imbarbatat fiind si de sotie care ma ajutat enorm(sau mai bine zis Hristos prin ea)si acum iti pot spune ca eu numai am nici o boala iar ea este gravida si suntem bine si multumim Domnului nostru Iisus Hristos pentru marea sa mila si dragoste.Intamplari ca aceastea mi s-au mai intamplat si se vor mai intampla,la fel cum ti se intmpla si tie acum,ispitele sunt multe dar toate vin de la demoni.Uite,Iisus Hristos e Viu,roga-L sa te ajute,roag-o si pe Maica Domnului si pe Sfantul Arsenie Boca al carui mormant ai vizitat,eu mereu ma rog si la Sfinti si ei toti te vor ajuta negresit.Ai rabdare si iarta-ti sotia,iarta-l si pe acel ratacit si roga-te pentru ei.Ai credinta.Gandeste-te cate ispite au avut Sfintii Parinti de infruntat si vei vedea ca prin ce treci tu este mult mai usor de infruntat.Eu am fost stapanit de la 13 ani pana la 22 de ani de patima onaniei pana cand intr-o zi m-am pus in genunchi la Icoana si am zis:Doamne daca tu nu ma scpai de aceasta boala eu ma duc in iad cat de curand,simt ca numai pot,fie voia ta dar sa sti ca eu te rog din inima,tu alegi ce vei face cu mine.copilDe atunci sa terminat dar fara Tainele Bisericii nu putem scapa de patimi:spovedanie,impartasanie,post,rugaciune,etc. Cunosc un om,care de fapt m-a dus spre Hristos, care a fost inselat de sotia lui timp de 17 ani cu multi barbati,a iertat-o si prin rugaciune a si indreptat-o si dupa aceea Domnul le-a mai dat si un copil.Incearca sa citesti Paraclisul Macii Domnului,Psalmul 50 si participi activ la Tainele BisericestiAdu-ti aminte ca Dumnezeu este cu noi!Ma voi ruga pentru tine!

[ortodox4life]

[COLOR=black]Rugaciune de milostivire si de multumire catre Dumnezeu
[/COLOR]
[COLOR=white][SIZE=3][COLOR=black]Hristoase, Bunule, Care atâtea ai facut pentru mine, Care, necautând la pacatele mele, de multe ori ai mângaiat inima mea cu caldura Duhului Tau celui Sfânt si ai dat mintii mele sa simta venirea Ta si tot trupul meu de multe ori s-a aprins de bucuria venirii Tale, adu-ti aminte de mine, Bunule, si vino iara, adu-ti aminte câta bucurie mi-ai facut cu venirea Ta, ca eu din alta parte nu am sa astept nici bucurie, nici mângâiere, nici întelegere, decât numai de la Tine; vino la mine, desi sunt atât de murdar, atât de ranit, atât de nepotrivit pentru un oaspete ca Tine. Cel Care stiai de la începutul lumii ca voi cadea în acest pacat, si totusi m-ai facut, Care stiind de caderea si de racirea mea, totusi m-ai cercetat în trecut si mi-ai dat sa Te simt si sa ma bucur cu nebunie sfânta de unirea cu Tine, parându-mi atunci ca niciodata nu ma voi mai desparti de dragostea Ta, oare Tu, dupa ce ai facut atâtea mile cu mine, n-ai putea sa vii iarasi, Bunule, sa ma mângâi si sa-mi redai nadejdea? Iata, eu stau înaintea Ta, precum stii fa cu mine. De vrei sa ma ai în lumina, fii binecuvântat; de vrei sa ma ai în întuneric, iarasi fii binecuvântat, ca eu atâta am meritat si nici macar atâta. Îti multumesc însa ca în aceasta viata trecatoare mi-ai dat sa Te cunosc, pe cât mi-a fost cu putinta mie, orbului. Îti multumesc pentru aceasta zi pe care mi-ai dat-o si pentru toate zilele pe care eu nu le-am pretuit. Îti multumesc pentru orice om pe care l-ai trimis în viata mea, pentru orice cuvânt bun. Îti multumesc, Doamne, chiar si pentru acest pacat în care am cazut, ca el s-a facut pricina a tânguirii mele. Pentru toate Îti multumesc, Bunule, desi n-am cu ce sa-ti multumesc. Numai pe Tine te am si pe Tine acum Te-am pierdut, pentru pacatele mele. Sunt sarac si sarman, lepadat si aruncat ca un câine mort de la fata Ta. Nu mai pot nici sa suspin, nici sa cer si ma gândesc cu rusine la faptul ca Tu iarasi vei veni, si stiu ca vei veni, aceasta ma umple de o mare rusine, dar si de dragoste, Bunule. Si ma vei încalzi cu caldura Ta si ma vei ridica si ma vei strânge la pieptul Tau, ca nu-i nimeni mai singur ca mine si ca Tine, Doamne, ca Tu numai în Mine Îti gasesti odihna si bucurie si alinare a dumnezeiestii Tale tristeti, pe care eu nu o înteleg, ca Tu pentru aceasta m-ai zidit, ca sa-ti fiu Tie salas sfânt si casa de odihna, unde sa-ti pleci fericitul Tau cap, pe care nicaieri în alta parte nu ai unde sa-l pleci. Cu dor ma vei ridica si ma vei îmbratisa, Bunule, iar eu, ca întotdeauna, nu voi putea sa raspund iubirii Tale. De aceea nici nu mai îndraznesc sa deschid gura mea si nici macar sa gândesc; stau gol de orice gând si de orice dorinta si numai inima mea o pun înaintea Ta, aceasta inima de care eu însumi ma îngretosez, Tie ti-o dau, Doamne. Zideste-o din nou, Bunule, Milostivule, Atotputernice, ca stiu ca poti si stiu ca vrei, ca nimic n-ai voit mai mult decât mântuirea mea, ca pe mine m-ai iubit de la începutul lumii, si pe mine ai venit sa ma cauti, si pentru mine ai murit, si catre mine cauti acum cu dragostea Ta pe care eu nu o înteleg, nu o simt si nu o pretuiesc. O, Bunule, chiar împotriva voii mele, mântuieste-ma, ca sufletul meu aceasta a voit, desi faptele mele arata altceva! Cele bune, pe care le-ai rânduit pentru mine înca de la începutul veacurilor, grabeste a le împlini acum. Ca Tie îti multumesc si pe Tine te laud, pe Tine Te mâhnesc si la Tine iarasi ma întorc, la Dumnezeul meu, înafara de care nu mai am pe nimeni, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. Amin.[/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=white][SIZE=3][COLOR=#000000]Hristos a zis:"Fara de Mine nu puteti face nimic"[/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=white][/COLOR][COLOR=white][/COLOR]

[ortodox4life]

Rugaciune catre Maica Domnului grabnica ajutatoare
[COLOR=#000033][/COLOR]
[COLOR=#000033]Prea Binecuvantata Stapana, Pururea Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul mai presus de fire, pentru mantuirea noastra si Te-ai aratat ca o mare a darurilor Dumnezeiesti si rau pururea curgator al minunilor si reversi bunatati celor ce cu credinta alearga catre Tine!

Cazand inaintea Chipului Tau cel Minunat, ne rugam Tie prea buna Maica a Iubitorului de oameni Stapana! Revarsa asupra noastra milele Tale cele bogate si grabeste a implini rugamintile noastre pe care le aducem Tie, Grabnica ajutatoare, care ne sunt de folos, mangaiere si mantuire pentru fiecare randuindu-le.
Cerceteaza cu harul Tau Prea Milostiva Stapana pe robii Tai si daruieste celor inviforati liniste, celor legati slobozire si pe toti mangaie, care sunt intristati de felurite necazuri![/COLOR]
[COLOR=#000033][/COLOR]
[COLOR=#000033]Izabaveste, Prea Milostiva Stapana, toate orasele si satele de foamete, de boale, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, si de orice alta nenorocire sau pedeapsa vremelnica sau vesnica, indepartand, prin indrazneala Ta de Maica, toata mania lui Dumnezeu!

Slobozeste pe robii Tai de slabanogire sufleteasca, de tulburarea patimilor si a caderilor in pacat, ca fara impiedicare, vietuind in veacul acesta, intru toata buna cinstire a Ta, sa ne invrednicim de vrednicile bunatati prin Harul si iubirea de oameni ale Fiului Tau si Dumnezeului nostru, caruia sa cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de [/COLOR]
[COLOR=#000033]Inceput al sau Parinte si cu Prea Sfantul Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor,Amin! [COLOR=black][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#000033][COLOR=black][/COLOR][/COLOR]

[ortodox4life]

Cine m-a pus in acest asternut de viermi? Cine m-a ingropat in tarana
spre a ajunge vecin cu serpii si ospat al viermelor?

Cine m-a pogorat de pe inaltul muntelui spre a ajunge tovaras al
oamenilor insetati de sange si fare de Dumnezeu?

Pacatul meu si dreptatea Ta, o, Doamne. Pacatul meu se intinde de la
crearea lumii si e mai iute decat dreptatea Ta.

Imi socotesc pacatele din viata mea, din toata viata tatalui meu si
din toata calea cea intoarsa pana la inceputurile lumii si spun: Cu
adevarat, numele dreptatii Domnului este mila.

Port ranile parintilor mei pe mine insumi, iar acum ele s-au aratat pe
sufletul meu ca o pata pe spatele unei girafe, ca un vesmant de
scorpioni otravitori care ma inteapa.

Ai mila de mine, o Doamne, deschide portile cerescului rau al harului
Tau si curateste-mi sufletul lepros, spre a putea ca vindecat de lepra
sa indraznesc a preamari numele Tau dinaintea altor leprosi fara ca
acestia sa ma batjocoreasca.

Macar ridica-ma cu un cap deasupra duhorii imputite a acestui asternut
de viermi spre a trage adanc in piept mireasma cerului si spre a
reveni la viata.

Macar ma ridica la inaltimea unui palmier ca sa pot rade de serpii ce-
mi vaneaza calcaiele.

O, Doamne, nadejdea mea in deznadejde.

O, Doamne, taria mea in neputinta.

O, Doamne, lumina mea in intuneric.

Pune macar un deget pe fruntea mea si-atunci voi invia. Sau, daca sunt
prea necurat pentru degetul Tau, ingaduie ca doar o raza de lumina din
imparatia Ta sa straluceasca asupra mea si inalta-ma, inalta-ma din
acest asternut de viermi, o, Domnul meu preaiubit.

[cristiboss56]

Draga Tudor, sunt momente in viata , de mari incercari, poate cu mult mai grele decat prin ceea ce treci tu. Trebuie in primul rand, sa te linistesti pe cat posibil, pentru ca judecata mintii tale sa functioneze in limitele normalului, caci in astfel de momente, o secunda de necugetare poate avea consecinte imprevizibile si de nedorit. Iti iubesti mult cele doua fete si atunci, trebuie in primul rand sa le protejezi pe cat posibil, de astfel de traume ce se intiparesc adanc in memoria si sufletul lor. Trebuie sa ai o discutie foarte serioasa cu sotia, dar o discutie echilibrata , fara iesiri necontrolate. De -si iubeste copiii , ea va realiza in cele din urma marea gresala care a facuto, dar si tu la randu-ti trebuie sa ierti. Este foarte importanta iertarea in astfel de clipe . Totusi in cel mai rau caz, repet, in cel mai rau caz, de vei ajunge la divort, copiii vor ramane cu siguranta la tine, pentru ca comportamentul imoral al sotiei o descalifica in fata justitiei. Cunosc cateva astfel de cazuri, unde copiii, au fost incredintati, tatilor. Dar, este mult mai indicat, pastrarea unita a familiei. Dragul meu Tudor sunt aproape sigur ca va fi o rezolvare in bine pana la urma. Multa incredere in Bunul Dumnezeu si mult calm si discernamant.

[ionela7]

Draga Tudor, nu e usor sa treci prin asa ceva dar astfel de momente trebuiesc binecuvantate pentru ca prin ele ne desavarsim. Incercarile de genul asta ne pun fata in fata cu tot ce e ascuns in noi. Gandeste-te, poate ca tu crezi ca esti un om bun, generos, care nu se maniaza, care face totul bine, care se straduieste sa fie totul in regula, care are grija (si asa si este) dar poate nu stii ce zace adanc in interiorul tau. Doar o astfel de situatie iti poate arata ca mania este un hau fara fund, ca fara sa vrei ii judeci pe cei care ti-au gresit, ca nu poti sa-i ierti.... Este cum zic scripturile, o "lamureala" a ta in foc ca sa se separe aurul din tine. Nu dispera, atat iti pot spune, nu dispera. Astfel de momente sunt cruciale, sunt momente de razboi in suflet si tu stii asta. Stiu din experienta ca atunci cand deznadejdea pune stapanire pe suflet, e greu sa te si rogi, mintea e tulburata, sufletul la fel, inima te doare.... Multumeste-i lui Dumnezeu si cum spunea parintele Proclu, roaga-te pentru ei pentru iertare pentru ca diavolul a intrat in ei, roaga-te sa fie iertati si ei si tu. Asta a fost portita (a se citi slabiciunea) prin care diavolul a gasit cale catre viata ta pentru a te rapune. Inarmeaza-te cu rabdare ca nu va iesi repede din acest razboi. Cu cat te vei ruga mai mult sa fie iertati ca a intrat diavolul in ei cu atat cel rau va slabi in puterea lui. Doamne ajuta.

[OvidiuO]

Doamne ajuta !
Omul este liber sa aleaga binele sau raul. Dumnezeu astfel l-a creat pe om. Fara ispite nu ne putem mantui. Uneori se intampla sa nu cunoastem omul de langa noi, desi traim multi ani alaturi de el. Spui ca sotia ta l-a intalnit pe acest barbat pe net. Netul aista poate actiona asupra psihicului si poate influenta in mod pozitiv sau negativ. Daca nu ai discernamant, vointa, cazi foarte usor in plasa. Asa s-a intamplat si cu sotia ta si cu multi alti oameni.
Daca ea isi iubeste copii si intelege ca au nevoie de tatal lor, in timp o sa-si dea seama de greseala facuta. Ai rabdare si vezi ce urmeaza. Incearca sa-i spui ca tu o ierti, dar ai dori ca ea sa-si revina si ca intelegi ca orice om poate gresi. Cu asprimea nu vei rezolva situatia, dar cu blandete vei avea o sansa. Iubirea adevarata nu este o placere trupeasca ci altceva. Trebuie sa vezi, sa discuti cum vede ea situatia si daca poate intelege ce inseamna iubirea. Explica-i, poate nu stie. Nu se stie daca nu cumva i-a fost data aceasta ispita si acest pacat, tocmai pt intoarcerea ei si pt a se schimba total. Trebuie vazut si discutat, dar acum in aceasta perioada s-ar putea sa nu vada clar. De aceea, acum trebuie rabdare din partea ta. Cunosc un calugar care a patit ceva asemanator. Oare ar mai fi ajuns acesta in manastire daca nu se intamplau acelea ? Nu stim. Iata insa altceva...iata alt drum...Nu stim de ce se intampla unele sau altele, dar Domnul vegheaza asupra noastra si pe ai Lui, Domnul nu ii va lasa.
Doamne ajuta !

[nectaria]

Tudor as avea ceva sa-ti spun dar nu reusesc sa-ti trimit mesaj privat, cred ca nu ai setat la optiuni lucrul acesta. Poti lasa o adresa?

[alexandra28again]

Tudor imi pare foarte rau ca treci prin asa ceva.M-a bufnit plansul cand mi-ai spus cat de speriate erau fetitele tale cand voi va certati,mi-am adus aminte de copilarie...
Ceea ce a facut sotia tu este inadmisibil,iar Biblia spune ca divortul este permis atunci cand unul dintre soti insala.Ceea ce faci tu este absolut normal.Si nu inteleg de ce ar ramane copiii cu ea din moment ce ea te-a inselat,deci ea este cea imorala.
De cand ai inceput sa-l descrii pe amantul sotiei tale,mi-am dat seama de cine este vorba.