Ganduri de hula

[ginabadea]

Am o problema cu aceste ganduri care nu-mi dau pace. M-am rugat la Dumnezeu si la Sfanta Fecioara sa dea un copil si dupa fff putin timp mi l-a trimis. Bucuria a fost enorma cand am vazut testul pozitiv, pentru o clipa am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata mea fara culoare pana atunci.

Acum sunt insarcinata in 3 luni si astept sa treaca timpul cat mai repede pentru a-mi tine puiul in brate. Doar ca au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
Cea mai cumplita pedeapsa pentru mine ar fi sa-mi pierd copilasul, nici nu vreau sa ma gandesc cat de pustiu ar fi sufletul meu atunci.

Nu este prima data cand apar. De-a lungul vietii au mai aparut si au disparut de la sine. Ma bucuram cand nu mai simteam "presiunea aia rea peste sufletul meu".
In fiecare dimineata in metrou in drum spre serviciu ascult la casti paraclisul Maicii Domnului si atunci parca ma simt putin protejata, desi simt cum imi dau tarcoale gandurile acelea si incearca sa-mi fure mintea de la ascultarea rugaciunii. Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

[eodor nastasa]

Trebuie sa le infrunti odata si odata...

[ginabadea]

În prealabil postat de eodor nastasa

Trebuie sa le infrunti odata si odata...

asta stiu....intrebarea este cum?

[Daniel777]

În prealabil postat de ginabadea

Am o problema cu aceste ganduri care nu-mi dau pace. M-am rugat la Dumnezeu si la Sfanta Fecioara sa dea un copil si dupa fff putin timp mi l-a trimis. Bucuria a fost enorma cand am vazut testul pozitiv, pentru o clipa am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata mea fara culoare pana atunci.

Acum sunt insarcinata in 3 luni si astept sa treaca timpul cat mai repede pentru a-mi tine puiul in brate. Doar ca au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
Cea mai cumplita pedeapsa pentru mine ar fi sa-mi pierd copilasul, nici nu vreau sa ma gandesc cat de pustiu ar fi sufletul meu atunci.

Nu este prima data cand apar. De-a lungul vietii au mai aparut si au disparut de la sine. Ma bucuram cand nu mai simteam "presiunea aia rea peste sufletul meu".
In fiecare dimineata in metrou in drum spre serviciu ascult la casti paraclisul Maicii Domnului si atunci parca ma simt putin protejata, desi simt cum imi dau tarcoale gandurile acelea si incearca sa-mi fure mintea de la ascultarea rugaciunii. Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

Tot adevaratul dreptmaritor crestin care se teme de Dumnezeu si face poruncile Lui, nevinovat este de niste ganduri spurcate, rele si hulitoare de Dumnezeu ale vicleanului diavol care nu sunt cu voia si invoirea omului, ci sunt niste navaliri diavolesti asupra omului, fara de voia lui. Pentru care ganduri omul nu are nici o vina sau pacat, nici pedeapsa de la Dumnezeu, fiindca omul nu le primeste nici nu le urmeaza lor, ci ii cad lui napasta. ( caci cum ar putea cineva din crestini sa-L huleasca pe Dumnezeu, Caruia i se inchina si i se roaga ? Noi crestinii Aceluia ne inchinam si ne rugam si-L binecuvantam ziua si noaptea, in toata vremea si in tot ceasul. Aceluia ii multumim si pe Dansul il preamarim. Aceluia ii slujim, pe Acela il chemam pururea intru ajutorul nostru, inaintea Lui stam si il rugam si pe El Unul il stim Dumnezeu, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, intr-o Dumnezeire, slavit de toata faptura.

[Daniel777]

Un frate l-a intrebat pe unul din parinti despre gandul hulei, zicand : se necajeste sufletul meu, avvo, de dracul hulii, ci fa mila si spune-mi, din ce mi se intampla si ce voi face ? Raspuns-a batranul : un gand ca acesta ni se intampla noua din clevetire, defaimare si osandire, dar mai vartos din mandrie si dintru a-si face cineva voile sale si a se lenevi in rugaciunea sa, si din manie si iutime care sunt semne ale mandriei, caci aceasta ne arunca pe noi in patimile ce s-au zis si de acolo se naste gandul hulii si de va zabovi in suflet il da dracul hulii la cel al curviei si de multe ori il aduce pana la iesirea din minti, iar de nu se va destepta omul, piere.

[eodor nastasa]

În prealabil postat de ginabadea

asta stiu....intrebarea este cum?

Cu gandul(altul, asa, ca-n zicala :cui pe cui se scoate.) ca vei izbandi si cu mare nadejde in Dumnezeu.

[Hector]

În prealabil postat de ginabadea

Am o problema cu aceste ganduri care nu-mi dau pace. M-am rugat la Dumnezeu si la Sfanta Fecioara sa dea un copil si dupa fff putin timp mi l-a trimis. Bucuria a fost enorma cand am vazut testul pozitiv, pentru o clipa am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata mea fara culoare pana atunci.

Acum sunt insarcinata in 3 luni si astept sa treaca timpul cat mai repede pentru a-mi tine puiul in brate. Doar ca au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
Cea mai cumplita pedeapsa pentru mine ar fi sa-mi pierd copilasul, nici nu vreau sa ma gandesc cat de pustiu ar fi sufletul meu atunci.

Nu este prima data cand apar. De-a lungul vietii au mai aparut si au disparut de la sine. Ma bucuram cand nu mai simteam "presiunea aia rea peste sufletul meu".
In fiecare dimineata in metrou in drum spre serviciu ascult la casti paraclisul Maicii Domnului si atunci parca ma simt putin protejata, desi simt cum imi dau tarcoale gandurile acelea si incearca sa-mi fure mintea de la ascultarea rugaciunii. Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

Nu te stresa prea mult. Este o ispita de la diavol. In patericul egiptean este un intreg capitol despre aceste ganduri. Citeste aici si te vei lamuri: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/8.htm .
Tu alunga-le din minte de indata ce vin si nu vei raspunde tu inaintea lui Dumnezeu. Ele vor trece si nu te deznanajdui. Mai stiu pe cineva care patea la fel si s-a rugat si dupa un timp gandurile nu au mai venit. Ele vor veni oricum, dar tu alunga-le prin a te gandi la altceva, sau printr-o rugaciune. Cum spunea cineva: ,,Nu vorbi cu ele".

[Hector]

În prealabil postat de eodor nastasa

....... nadejde in Dumnezeu.

As dori sa iti sugerez sa nu mai folosesti semnul acesta: , pentru ca vad ca nu stii ce inseamna.... inseamna ,,loser" (in engleza), cu intelesul de ,,ratat". Este o jignire. iar tu il folosesti cu alte intelesuri....
E doar o sugestie, te rog, nu te supara.

[flying]

În prealabil postat de ginabadea

.. au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
...Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

=>iata crestinul adevarat care isi face griji si se tulbura sa nu supere pe Dumnezeu cu astfel de ganduri ,spre deosebire de altii(ateii) care il hulesc pe Dumnezeu si se mai si mandresc cu asta .

NEVINOVATA ESTI DE ACESTE GANDURI PE CARE LE RESPINGI !

dar probabil trebuie sa te gandesti ca :
1.fie gresesti undeva(indeosebi la ganduri de mandrie ,trufie) ,
2.fie chiar ai inceput "lupta cea buna" cu diavolul ,iar acesta te pizmuieste ,dar neputinta lui si-o dovedeste prin gandurile de hula, daca altceva nu poate sa-ti faca ,fiind protejata de Maica Domnului. =>

nu te mai tulbura caci NU POTI OPRI PASARILE(gandurile de hula) SA ZBOARE PE DEASUPRA GRADINII (mintea) ...tu sa fii atenta sa nu fii de acord cu ele (sa nu lasi pasarile sa se aseze in gradina alungandu-le cu " batul " rugaciunii .

DOAMNE-AJUTA!

[carmina]

În prealabil postat de ginabadea

Am o problema cu aceste ganduri care nu-mi dau pace. M-am rugat la Dumnezeu si la Sfanta Fecioara sa dea un copil si dupa fff putin timp mi l-a trimis. Bucuria a fost enorma cand am vazut testul pozitiv, pentru o clipa am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata mea fara culoare pana atunci.

Acum sunt insarcinata in 3 luni si astept sa treaca timpul cat mai repede pentru a-mi tine puiul in brate. Doar ca au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
Cea mai cumplita pedeapsa pentru mine ar fi sa-mi pierd copilasul, nici nu vreau sa ma gandesc cat de pustiu ar fi sufletul meu atunci.

Nu este prima data cand apar. De-a lungul vietii au mai aparut si au disparut de la sine. Ma bucuram cand nu mai simteam "presiunea aia rea peste sufletul meu".
In fiecare dimineata in metrou in drum spre serviciu ascult la casti paraclisul Maicii Domnului si atunci parca ma simt putin protejata, desi simt cum imi dau tarcoale gandurile acelea si incearca sa-mi fure mintea de la ascultarea rugaciunii. Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

Incearca sa le marturisesti pe cele mai sacaitoare dintre ele la spovedanie; pe celelalte, ignora-le cu desavarsire, nu incerca sentimentul de vinovatie daca stii ca nu este cazul, fireste. Din experienta stiu ca tot ceea ce deranjeaza si este vadit (marturisit) dispare de la sine.
Doamne, ajuta!

"Primeste impletirea celor bune si celor rele cu gand egal,si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri".