ce se poate face la nervi ?

[Mirela0110]

În prealabil postat de suflet si inima si constiinta

Si eu de multe ori maintalnesc cu aceasta situatie, mai ales acum , caci trec printr-o perioada foarte stresanta. Duc o lupta foarte mare cu prietenul meu, spre a-l convinge anumite lucruri bune pentru viitorul nostru , impreuna cu Dumnezeu. Noi ne iubim si tinem la relatia noastra,dar el ma provoaca uneori, pentru ca ma supara cu anumite vorbe.Si le strang in mine si ma dor...si imi vine uneori sa i le zic pe toate o data.Cum e bine sa procedam in astfel de cazuri?

Ma bag si eu in seama sa dau sfaturi, eu care le cer.... parerea mea este ca trebuie vorbit absolut orice cu partenerul. spus pe fata, intr-un mod cat se poate de calm sau macar frumos, cu o oarecare diplomatie, absolut tot ce va supara unul la altul si a doua oara incercat sa nu se mai repete. eu una cu sotul vorbim orice, chit ca mai tipam unu la altul, :P, dar in cei 3 ani de casnicie pana acum, sa dea Domnul sa tina toata viata, nu a existat seara in care sa mergem la culcare suparati. chiar daca stam pana la 1 noaptea, nu adormim fara sa ne impacam si fara ca ultimele cuvinte de noapte buna din seara respectiva sa fie "te iubesc".

PS: multumesc tuturor pentru sfaturi

[luminita-]

Si mie mi se intampla sa fiu foarte nervoasa si sa tip dar mi se intampla pentru ca nu fac ceea ce imi place si ma plictisesc groaznic.Uneori tipatul este o forma prin care imi exteriorizez starea de agitatie dar si o forma de a atrage atentia asupra mea,de a ma baga cineva in seama si sa discute cu mine cineva.Am incercat si alte medote dar nu merge asa ca am apelat la asta.Bine nu pot face si chiar daca fac nu sunt bagata in seama,dar la rau mereu atrag atentia asupra mea si chiar daca nu-mi place ceea ce fac altceva nu pot face si in plus imi si convine ca daca tip ma baga parintii in seama.

[colaps]

Sfânutl Teofilact:

„Nu întotdeauna este bună unirea, uneori și despărțirea este bună. Iar «sabie» este cuvântul credinței, care ne taie pe noi [și] de la iubirea de prieteni și de rude, dacă aceștia ne impiedică de la buna cinstire de Dumnezeu. Nu ne indeamnă să ne despartim de aceștia fără pricină, ci numai atunci când nu se unesc cu noi in credință și, mai vârtos, atunci când ne impiedică de la credință.”