Paralela intre a trai necununat sau casatorit-discutie

[Fierarul]

Ma tot gandesc...

Multor oameni li s-ar parea aberanta sugestia sa se casatoreasca pe la 20 de ani, dar nu li se pare deloc anormal sa aiba relatii trupesti/sa traiasca intr-un fel de concubinaj, chiar si inainte de aceasta varsta.
Poate cineva sa gaseasca un motiv de a nu te casatori? Adica, ce griji in plus implica casatoria fata de o astfel de relatie?
Ce "griji in plus" vad eu:

1. Faptul ca o casatorie ar trebui sa fie vesnica (in conceptie bizantina, cred. Catolicii etc spun ca tine doar pana la moarte. Dar chiar si asa...) (deci nu merge "m-am plictisit. Pa" sau "L-am gasit pe altul mai cu bani/pe alta mai frumoasa. Pa"). Dar nu toti indragostitii isi promit ca se vor iubi vesnic?

2. Copii? Dar, considerand ca cei doi oricum folosesc un mijloc contraceptiv (speram ca nu unul avortiv), ce i-ar opri sa faca asta si cand se casatoresc? Nu ca spun ca e sau nu ok (desi sunt parinti care spun ca unele mijloace STRICT contraceptive pot fi acceptate, in unele cazuri), dar in orice caz, ar fi un pacat (sa zicem) MULT mai mic, pentru care destui preoti nu te opresc de la Sfanta Impartasanie. (*1)

3. Situatie materiala? Pe scurt, daca doi oameni pot trai necununati, ce i-ar opri cand s-ar cununa sa mai traiasca impreuna? Nu ar manca mai mult, nu ar avea cheltuieli in plus etc (exceptie: cand vin copiii). Daca pana atunci s-au descurcat, de ce nu s-ar descurca si in continuare. Daca pana atunci i-au tinut parintii, de ce nu ar putea parintii sa ii mai ajute un an doi?

4. Studii(*2)? Vedeti 1,2,3 (+ca multe facultati pot fi facute la "fara frecventa", daca profesorul are cursul bun). Cu ce li s-ar schimba in mai greu situatia? Afara de faptul ca daca se casatoresc primesc binecuvantarea Domnului si dreptul de a trai impreuna?

*2 Ca nota, Linus Pauling, om cu doua premii Nobel, s-a casatorit la 22 de ani. Si mai sunt atati si atati, cunoscuti sau oameni din popor. Pe scurt, cu ce ingreuiaza casatoria viata unui om? In special daca copiii nu apar imediat?


Sau, gandul, mai concis, care ma framanta: "Nu este oare de 100 de ori mai rational (considerand binecuvantarea Domnului si faptul ca nu pacatuiesti casatorindu-te,si ca casatorindu-te de tanar ca sa nu traiesti in pacat, practic, faci o marturisire de credinta, si ca in schimb cand pacatuiesti vin si pedepse in aceasta lume) sa te casatoresti la 20 de ani, decat sa traiesti in pacat?"


nota:
Sfantul Ioan Gura de Aur le spunea parintilor sa-si casatoreasca copii inainte sa le asigure vreo deosebita situatie materiala, pentru ca este mai important sa se casatoreasca curati, decat bogati.
http://www.ioanguradeaur.ro/252/care...tru-casatorie/
Nota la aceasta cuvantare, si alt gand la care as vrea niste pareri: este foarte foarte usor sa te indragostesti cand esti tanar. Si daca pornesti cu gandul ca vei iubi acea persoana, si ca are si defecte, si ca si tu ai, si ca va trebui sa fii rabdator(rabdatoare), si daca adaugi si binecuvantarea primita, si curatia, de ce nu ar tine o asemenea casatorie?

http://www.ioanguradeaur.ro/253/de-c...easca-devreme/
http://www.ioanguradeaur.ro/276/cate...evreme-copiii/

Vlad

[camivero19]

Eu cred ca sunt prea putini cei care la 20 de ani traiesc in concubinaj sau au relatii cu gandul ca vor fi impreuna toata viata. O spun din experienta personala si din ce am vazut la prieteni/ cunoscuti. E o treaba de context: vezi ca asa fac toti, vezi ca poate le e mai bine financiar, adica daca ea sta cu el in camera de camin plateste el eventual si ce bine e! sau oricum stam mai toata ziua impreuna de ce sa nu ne si mutam impreuna... ar fi mai comod.
Din nefericire pe primul plan nu e Dumnezeu. Iar casatoria nu intra in calcul tocmai pentru ca implica prea multa responsabilitate, prea mult angajament, ceea ce nu se doreste. Sunt, cred eu, putini cei care stau impreuna de la 20 de ani cu gandul ca isi vor intemeia o familie, se vor casatori doar ca asteapta sfarsitul facultatii, sau casa, sau masina sau mai stiu eu ce.
Fara o relatie personala cu Dumnezeu, fara constiinta ca desfranarea e pacat si ca "iubirea" nu justifica pacatul, fara duhovnic si Biserica e foarte greu, daca nu imposibil de rezistat tentatiei si de facut deosebirea intre firesc si nefiresc.
Si probabil tot departarea de Dumenzeu ii face si pe cei care "si-au facut deja un rost" sa aleaga concubinajul in locul casatoriei, sau sa se limiteze la casatoria civila.
Cel mai dureros e sa vezi oameni care merg la Biserica, se spovedesc, aprind lumanari, dau pomelnic la slujbe (imposibil sa nu aiba macar constiinta ca Dumnezeu exista) si cu toate astea nu vad nimic grav in relatiile trupesti inainte de casatorie, nu li se pare deloc anormal sa isi faca o "experienta" in domeniu, sa "cunoasca" cat mai multi/multe.
Fara Dumnezeu e greu de priceput diferenta dintre casatorie si concubinaj, caci intr-adevar, actul de la primarie te leaga si nu prea, uneori poate da impresia ca in caz de esec complica lucrurile, nu iti iei catrafusele si ai plecat, ci mai treci prin alte proceduri mai mult sau mai putin lungi si complicate.

[Rodica50]

Casatoria intemeiata pe dragoste este o implinire pentru un tanar care a ales sa traiasca alaturi de persoana iubita.

[horatiu.miron]

În prealabil postat de camivero19

Cel mai dureros e sa vezi oameni care merg la Biserica, se spovedesc, aprind lumanari, dau pomelnic la slujbe (imposibil sa nu aiba macar constiinta ca Dumnezeu exista) si cu toate astea nu vad nimic grav in relatiile trupesti inainte de casatorie, nu li se pare deloc anormal sa isi faca o "experienta" in domeniu, sa "cunoasca" cat mai multi/multe.

Asta se intampla pentru ca lumea a ajuns sa ia din crestinism doar ceea ce-i convine. Cunosc nenumarate persoane care impartasesc opinia asta: crestinismul, asa cum e el "propovaduit de popi" e "invechit". "Dumnezeu exista", "Iisus a inviat", dar "Biserica exagereaza cu prezervativele" si cu "relatiile extramaritale". Ba chiar multi sunt de parere ca Biserica ar face bine sa-si revizuiasca pozitia fata de multe din temele astea. Astia sunt oameni care nici macar nu au idee despre Patristica sau despre de ce e ea importanta. Oameni la carora intrebarile gen "unde scrie in Biblie ca trebuie sa te inchini la cruce?" le pot pune probleme.

Aceste atitudini nu sunt descurajate destul, asa ca prolifereaza si vor continua s-o faca pana cand vor ajunge opinia majoritara a mirenilor, atata timp cat nu se vor lua masuri. Si nu, nu se vor lua masuri, pentru ca nepasarea Bisericii a fost prea indelungata si nu a cautat sa-i tina din scurt pe credinciosi, asa cum fac alte religii (vezi islamul); orice masuri punitive nu vor face altceva decat sa indeparteze mirenii de Biserica si sa-i impinga catre deism sau crestinismul de factura baptist-americana, unde fiecare congregatie si credincios intelege si interpreteaza Biblia cum doreste. Biserica stie asta si tocmai de-aia tace.

Nu e prima oara cand discut subiectul asta pe forum. Ultima oara eram de parere ca Biserica fie se va adapta, reformand doctrina, fie o sa cada in schisma, pentru ca unii vor sesiza raul produs lor de catre lipsa luarii de atitudine a Bisericii.

Acum realizez ca, de fapt, Biserica s-a resemnat de mult cu ideea. Nu se va reforma, ca sa nu piarda brusc sustinerea "habotnicilor", total opusi oricarei reforme. In acelasi timp nu va pune piciorul in prag in privinta prezervativelor, vietii extraconjugale s.a., ca sa nu piarda suportul "moderatilor" de care vorbeam mai sus. Pe termen scurt lucrurile vor persista intr-o oarecare stabilitate. Apoi, dupa o generatie sau doua (uitati-va la majoritatea tinerilor de azi sau la ce iese din facultatea de teologie), numarul "habotnicilor" se va reduce constant, pana cand vor deveni irelevanti si vor putea fi aruncati ca maseaua stricata. Si sa vezi atunci ecumenism si reforme la care nu va mai comenta nimeni.

Cred ca incep sa-i iau din ce in ce mai serios pe astia care sustin sus si tare ca actuala conducere a BOR e clar ecumenista. O, ce n-as da sa mor o suta de ani de-acum inainte, sunt sigur ca viata bisericii pana atunci o sa fie un spectacol extrem de interesant.

[Fierarul]

În prealabil postat de camivero19

Eu cred ca sunt prea putini cei care la 20 de ani traiesc in concubinaj sau au relatii cu gandul ca vor fi impreuna toata viata.

Dar tinerii nu se mai indragostesc? Cu tot ce implica asta?...


V-as fi recunoscator daca pe langa comentarii, mi-ati si spune ce parere aveti despre ce am zis. De mult vroiam sa stiu ce cred altii despre acest lucru...

[sophia]

Parerea m ea este ca in general nu este bine sa te casatoresti asa de devreme, dar nici sa traiesti in concubinaj.
Pana pe la 25 ani trebuie sa faci scoala, sa studiezi sau sa-ti faci o meserie, sa-ti faci un rost. In plus este rau sa incepi cu relatii si casatorie asa devreme. Trebuie sa te maturizezi, sa vezi bine ce vrei de la viata si ce fel de partener(a) ti se potriveste si iti doresti. Trebuie sa te si distrezi, sa-ti traiesti putin tineretea.
Dupa ce te-ai casatorit nu mai poti, intri in greu.
Apoi te casatoresti si faci copii.
In ziua de azi copiii se maturizeaza trupeste, hormonal, sexual f.devreme. Deja de la 11-12 ani au prieten(a) si isi incep relatiile.
De ce se grabesc asa? Nu stiu.

De ce multi nu pun pret pe casatorie?
1. Este o idee acum la moda, ca s-a demodat casatoria, ca este doar un act si se poate si fara el (chiar mai bine). Multi spun ca tine mai bine o relatie fara incorsetare cu acte si etc. Oamenii se simt fortati, incorsetati. Daca pe urma nu mai merge si vor sa se desparta, este mai greu casatorit...
Biserica? Depinde ce educatie primesc tinerii.
2. Nu sunt bani de nunta. Nu sunt posibilitati. Si nasi se gasesc greu din aceasta cauza.
E greu pentru multi sa organizeze o casatorie.
3. Daca si cat tine casatoria? Daca este bazata pe dragoste trebuie sa tina vesnic, mai ales daca ai gasit persoana potrivita. Se poate intampla ca si din motive de mari greutati, sa se distruga pana la urma casatoria.
Si atunci te legi la cap cu divort, cu cheltuieli etc.
Lumea se intreaba adesea: in fond ce avantaje avem daca ne casatorim?
Obligatii si cheltuieli.

Am incercat si eu sa spun cam ce am auzit, cam ce motive invoca lumea.

[Anna]

Cand iubesti cu adevarat te-ai lega de persoana respectiva cu lanturi de otel si nici un act nu ti s-ar parea destul de puternic. Daca deja iti pui problema...ce voi face cand voi vrea sa ma despart...iubirea e stirbita.

În prealabil postat de horatiu.miron

Asta se intampla pentru ca lumea a ajuns sa ia din crestinism doar ceea ce-i convine. Cunosc nenumarate persoane care impartasesc opinia asta: crestinismul, asa cum e el "propovaduit de popi" e "invechit". "Dumnezeu exista", "Iisus a inviat", dar "Biserica exagereaza cu prezervativele" si cu "relatiile extramaritale". Ba chiar multi sunt de parere ca Biserica ar face bine sa-si revizuiasca pozitia fata de multe din temele astea. Astia sunt oameni care nici macar nu au idee despre Patristica sau despre de ce e ea importanta. Oameni la carora intrebarile gen "unde scrie in Biblie ca trebuie sa te inchini la cruce?" le pot pune probleme.

Aceste atitudini nu sunt descurajate destul, asa ca prolifereaza si vor continua s-o faca pana cand vor ajunge opinia majoritara a mirenilor, atata timp cat nu se vor lua masuri. Si nu, nu se vor lua masuri, pentru ca nepasarea Bisericii a fost prea indelungata si nu a cautat sa-i tina din scurt pe credinciosi, asa cum fac alte religii (vezi islamul); orice masuri punitive nu vor face altceva decat sa indeparteze mirenii de Biserica si sa-i impinga catre deism sau crestinismul de factura baptist-americana, unde fiecare congregatie si credincios intelege si interpreteaza Biblia cum doreste. Biserica stie asta si tocmai de-aia tace.

Nu e prima oara cand discut subiectul asta pe forum. Ultima oara eram de parere ca Biserica fie se va adapta, reformand doctrina, fie o sa cada in schisma, pentru ca unii vor sesiza raul produs lor de catre lipsa luarii de atitudine a Bisericii.

Acum realizez ca, de fapt, Biserica s-a resemnat de mult cu ideea. Nu se va reforma, ca sa nu piarda brusc sustinerea "habotnicilor", total opusi oricarei reforme. In acelasi timp nu va pune piciorul in prag in privinta prezervativelor, vietii extraconjugale s.a., ca sa nu piarda suportul "moderatilor" de care vorbeam mai sus. Pe termen scurt lucrurile vor persista intr-o oarecare stabilitate. Apoi, dupa o generatie sau doua (uitati-va la majoritatea tinerilor de azi sau la ce iese din facultatea de teologie), numarul "habotnicilor" se va reduce constant, pana cand vor deveni irelevanti si vor putea fi aruncati ca maseaua stricata. Si sa vezi atunci ecumenism si reforme la care nu va mai comenta nimeni.

Cred ca incep sa-i iau din ce in ce mai serios pe astia care sustin sus si tare ca actuala conducere a BOR e clar ecumenista. O, ce n-as da sa mor o suta de ani de-acum inainte, sunt sigur ca viata bisericii pana atunci o sa fie un spectacol extrem de interesant.

... cata dreptate ai! desi esti pesimist legat de soarta Bisericii... sper sa gresesti, desi are sens ce spui...


Cat despre crestinii care habar n-au la ce se roaga- ai dreptate 100%.
Majoritatea iau doar ce le place din ortodoxie. Le place ideea unui Dumnezeu personal "insotit" de ingeri si sfinti la care te poti ruga asa ca sa te prefaci putin ca esti "smerit"- un act teatral, la care se adauga insa senzatia de siguranta oferita de biserica.

Problema nu stiu daca vine din lipsa catehismului- catehism inseamna predica de la sfarsitul slujbei, si asta se tine, si preotii vorbesc ce trebuie.La predica n-am auzit nici un preot sa spuna aiureli, explica corect, pe inteles si detaliat, de multe ori chiar incercand si fortandu-se sa dea toate argumentele posibile ca ce spune este invatatura corecta. Problema e ca "ascultatorii" nu vor sa auda. Revin la Dumnezeul personal, ignorand Dumnezeul Bisericii.

Predica este o parte foarte importanta, totusi pt majoritatea e un fel de "bla bla bla, hai mai repede, ca sa ne miruim si sa plecam".

Problema nu e din interiorul Bisericii, problema e de la credinciiosi.
Traim intr-un mediu atat de distantat de spiritul ortodoxiei incat este dificil sa vedem macar calea corecta. Pana si muzica de fundal din magazine, moda, noile "mijloace de distractie", totul ne distrage atentia de la ce inseamna de fapt ortodoxia. Cum spune parintele Serafim Rose, ortodoxia este religia patimirii. NU este adaptarea la timpurile noi. Ortodoxia inseamna suferinta, si pt multi, in zilele noatre, calea aceasta care duce spre autodistrugere nu are sens. Societatea "consumista" ne "educa" sa traim acum, sa FIM FERICITI ACUM. Ortodoxia este exact opusul. Si are sens. Are sens, nu doar din punctul de vedere al obtinerii fericirii in viata de apoi... ci si din punctul de vedere al omului care cauta sa traiasca si sa timta ceva autentic. Nu poate rezulta ceva autentic din "imbuibarea" toturor simturilor si din "trairea fericirii de moment", e ca zi cum te-ai izola de realitate. Si incepi sa vezi realitatea distorsionat, sa traiesti distorsionat, si, ce e cel mai rau- sa te obisnuiesti cu traiul asta si sa-l crezi corect.
Ortodoxia este religia patimirii, a suferintei- adica a simtamintelor autentice, nefalsificate. Ne distantam de cele lumesti si ne apropiem de Dumnezeu- adica de adevar.
Cat a fost pe pamant, Iisus nu a obtinut nimic usor, nimic prin lingusiri sau prin staruinte indelungi. Adevar brut, dumnezeiesc cu adevarat, nimic inselator. "Cine nu este cu Mine e impotriva mea". Nu ca paganii care au spus "cine nu e impotriva noastra, e cu noi".

...sa dea Dumnezeu ca noi, cei ce stim cat de cat "la ce ne rugam", puterea sa urmam calea cea ingusta. Pt ca e mult mai pacat sa stii si sa nu faci.

[IonelS]

Multi au spus-o mai delicat, eu o spun direct: Taina Cununiei are rolul de a feri cuplul de formele de posedare..Concubinajul faciliteaza aceasta si distruge pe termen lung relatia...In 2000 de ani de traditie crestina s-a ajuns nu numai la constatari evidente .., ci si la consecinte..

[arwein]

Problema pe care o ridicati arata un rau mult mai profund: indicatia ca neinceperea vietii sexuale pana la o anumita varsta e legata de riscuri de sanatate. Motiv pentru care tinerii si tinerele invata ca trebuie sa aiba o "relatie", ca altfel se vor imbolnavi trupeste. De foarte multe ori asta este vehiculat chiar de catre parinti, frecvent aceasta explicatie pseudo- stiintifica apare in mediile sociale mai educate! Alaturi de conceptia conform careia trebuie sa cunosti mai multi parteneri pentru a avea snase mai tarziu la o fericire maritala , conceptiile astea fac ravagii in moralitatea societatii din ziua de azi, nu numai a tinerilor, dar si din pacate, a parintilor lor....Nu cunosc existenta unor studii seriase care sa arate ca ca exista boli ce apar daca nu ai viata sexuala, dar a celor in ceea ce priveste bolile cu transmitere sexuala...e o literatura intreaga. Asta ca sa ma refer numai la partea strict 'tehnica"- in ceea ce priveste partea morala si cea duhovniceasca...acestea sunt imapardonabile.