călugăria pe viață, cât de serios e respectată

[Iorest]

Un călugăr s-a lăsat de mânăstire după 15 ani de viețuire monastică, a revenit în lume și s-a căsătorit.
Acesta a mai trecut și la Mânăstirea Putna, unde a fost om de încredere al starețului și se stabilise pe Athos de câțiva ani, iar caracterizarea lui era a unui om liniștit, solemn și serios, așadar un fel de a fi potrivit cu călugăria.

S-a mai dovedit încă odată dacă era cazul că în vremurile noastre e cu anevoie de rezistat, dacă pică și oameni cu 15 ani de experiență monahală dobândită în mânăstiri cu tradiție și cu o așezare sufletească de bun simț.

stirea pe subiect

E un semnal de alarmă pentru toți cei care se văd în viața monahală, dar nu realizează ce înseamnă o viețuire de acest fel pentru un interval între 30 și 60 de ani de la vârsta alegerii.

Nu ajunge să fii evlavios, liniștit, împăciuitor, de încredere și de caracter sau să renunți la mulți bani pentru a reuși în monahism, chiar dacă la prima vedere o mare parte din oameni (printre care și îndrumători duhovnicești) ar vedea în aceste trăsături, potențial, nu vă jucați cu monahismul !