Ce este sufletul?

[t4ilgunn3r]

Am spus ca, daca este reala speranta (dorinta) lui D-zeu, aceasta neaga atotstiinta / prestiinta. Nu pot spera sa castige echipa X intr-un meci caruia ii stiu rezultatul sau pe care il vad in reluare. Nu ati contraargumentat in vre-un fel.

Am spus ca dorinta lui D-zeu (sa fie iubit de oameni, inclusiv de atei ca mine) neaga atotputernicia lui; ati argumentat observand, pe baza iubirii desavarsite, ca El nu isi impune dorinta fiindca asta mi-ar anula liberul arbitru. Contraargumentul meu este: nu este necesar sa imi controleze gandurile pentru a ma face sa il iubesc; ar fi de ajuns sa ma fi facut mai destept :)

S-a mai discutat despre (non)existenta liberului arbitru si prestiinta lui D-zeu. Am vrut sa intervin la momentul respectiv, nu am facut-o, o fac acum daca tot a venit vorba: Existenta liberului arbitru - omul este singurul responsabil pentru gandurile si actiunile sale, intrucat "Dumnezeu nu poate predestina la rau" cum scrie in articolul citat de dvs - ei bine, liberul arbitru neaga la randul sau prestiinta lui Dumnezeu.

În prealabil postat de dobrin7m

Judeci tu pe Dumnezeu acum si il acuzi ca nu trebuia sa puna in creierul nostru atatia neuroni? Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu face cum voieste si ce voieste. Asa a voit sa ne faca, si am convingerea ca nu a pus nici mai mult, nici mai putin in noi, pentru a putea trai cum se cuvine in aceasta viata.
Daca ar fi asa cum spui tu, iti imaginezi ca omul , care este liber sa aleaga , in clipa cand alege sa il respinga pe Dumnezeu, sufletul lui e ca si mort. Concomitent ar muri si trupul daca ar avea ceva lipsa in el fata de cum suntem acum. Intelegi? Pentru tine , de exemplu, ne-a pus atatia neuroni, si tot ce avem noi in trup, si pentru altii ca tine care nu Il vor pe Dumnezeu. Acestora le-a dat sansa sa traiasca totusi chiar daca au sufletul bolnav rau , in speranta ca se vor trezi si indrepta si il vor iubi pe Cel care i-a facut asa cum i-a facut.

E o mare bucurie ca ne-a facut asa, Slavit sa fie Dumnezeu, caci altfel putini oameni ar trai. Daca viata ar depinde de suflet numai, cu siguranta ca putini ar fi vii. Legatura sufletului cu trupul este extraordinara in aceasta viata si sa nu te mire faptul ca desi sunt vii, multi oameni sunt morti sufleteste. Si asta se intampla pentru ca Dumnezeu le-a facut pe toate foarte bune, inclusiv trupul nostru. Ca noi ne stricam si sufletul si trupul, prin modul cum alegem sa traim si sa intrebuintam puterile noastre sufletesti asta este numai vina noastra.

O da ! Acesta este genul de raspuns pe care il astept de la voi.

Deci recunosti ca omul poate sa existe si sa functioneze foarte bine fara suflet si fara nici un duh de viata de la Dumenzeu. Doar pe baza neuronilor, pe care dupa tine, i-ar fi pus acolo doar ca solutie de backup, in caz ca omul nu va crede nu stiu ce.

Hilar, dar imi comvine.

P.S.Iata in sfrasit un om care a inteles pe deplin planurile lui Dumnezeu, si care explica aceste planuri semenilor sai. Si care in acelasi timp ma acuza pe mine ca il judec pe Dumnezeu, in timp ce da explicatii foarte amanuntite despre motivele pe care le-a avut Dumnezeu sa puna atatia neuroni in om.

Deja toata tarasania asta devine penala, cred ca renunt la orice speranta si o sa ma limitez la a ma distra de prostiile pe care le mai spune unu si altul pe aici .

În prealabil postat de dobrin7m

In legatura cu omul , da exista speranta, pentru ca omul are liberul arbitru. omul poate alege sa iubeasca sau nu pe Dumnezeu. va puteti da seama pana unde merge iubirea desavarsita a lui Dumnezeu? pana la jertfa pentru om. Pentru al ridica , pentru a-i darui sansa desavarsirii.

Da de unde stii tu toate astea ? Ca omul poate sa aleaga pe cine iubeste. Am crezut pana acum ca iubirea e ca o strafulgerare nu e ceva volitiv ca si cum ai alege cu ce sa te imbraci.

Cine ti-a spus tie toate prostiile pe care le ai in cap ?
Si de unde ai tu tupeul sa vii sa ne explici noua ca omul are liberul arbitru si poate sa aleaga sa iubeasca pe Dumnezeu. Atunci daca are liberul arbitru, inseamna ca nu greseste deloc daca nu-l iubeste pe D-zeu, poate nici nu stie ca exista, practic e fara pacat.

Va incurcati in propriile voastre explicatii si interpretari fanteziste despre o lume fantezista.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

O da ! Acesta este genul de raspuns pe care il astept de la voi.

Deci recunosti ca omul poate sa existe si sa functioneze foarte bine fara suflet si fara nici un duh de viata de la Dumenzeu. Doar pe baza neuronilor, pe care dupa tine, i-ar fi pus acolo doar ca solutie de backup, in caz ca omul nu va crede nu stiu ce.

Hilar, dar imi comvine.

P.S.Iata in sfrasit un om care a inteles pe deplin planurile lui Dumnezeu, si care explica aceste planuri semenilor sai. Si care in acelasi timp ma acuza pe mine ca il judec pe Dumnezeu, in timp ce da explicatii foarte amanuntite despre motivele pe care le-a avut Dumnezeu sa puna atatia neuroni in om.

Deja toata tarasania asta devine penala, cred ca renunt la orice speranta si o sa ma limitez la a ma distra de prostiile pe care le mai spune unu si altul pe aici .

Nu ai inteles nimic din ce am zis, insa nu e de mirare, nu ai cum, esti orb sufleteste.
Din pacate.
Vorbesc de viata cea adevarata intru Hristos, viata duhovniceasca, adevarata viata . Sufletul mort, este mort duhovniceste despre asta este vorba.

În prealabil postat de dobrin7m

Nu ai inteles nimic din ce am zis, insa nu e de mirare, nu ai cum, esti orb sufleteste.
Din pacate.
Vorbesc de viata cea adevarata intru Hristos, viata duhovniceasca, adevarata viata . Sufletul mort, este mort duhovniceste despre asta este vorba.

Oi fi orb sufleteste dar nu sunt orb efectiv. Si nu pot sa nu vad inconsistenta argumentelor voastre, credulitatea, naivitatea, lipsa de logica si altele.

Poate ca sufletul este cel care va face cu adevarat orbi pe voi, nu pe mine. Va orbeste mintea, ca sa nu mai puteti judeca nimic.

Si acum despre postul tau:

Ce treaba am eu cu viata duhovniceasca intru nu stiu cine ? Nu de viata spirituala discutam in threadul asta, nu ai priceput inca pana la ora asta ? Si mai zici ca eu nu inteleg nimic.
Eu doar afirm ca viata omului cu tot ce inseamna aceasta poate fi sustinuta de creierul uman, nu e nevoie de suflet.
Aici trebuie sa se desfasoare dezbaterea, cu argumente concentrate precis in acest punct.

Eu in nici intr-un fel nu desconsider viata spirituala, de indiferent ce religie ar fi aceasta, dar nu despre viata spirituala vorbim aici. Vorbim de existenta sufletului ca entitate fizica reala. Ca daca identifici sursa vietii spirituale ca fiind sufletul, atunci la revedere, treaba s-a rezolvat de la sine, stim exact ce e sufletul. Dar nu, voi vreti mai mult, vreti sa dati o existenta fizica reala notiunii de suflet, si aici intervin eu si intreb: da de ce ?

Ori daca tu vii in acest context si spui ca sufletul omului e mort, ca nu are viata , dar de fapt de refereai la viata intru Hristos, nu la viata reala, m-ai dat pe spate. E surghiunul ratiunii pure. E bagarea degetului in ochi. Nici nu mai am vreo speranta pentru tine. Din pacate, cum spui tu.

Hotaraste-te si zi acum: poate omul sa aiba viata fara suflet sau nu ? (si nu ma refer la viata spirituala, sau sexuala, sau scolara, ma refer strict la procesul de a trai, gandi, avea sentimente, etc)


P.S.Te rog Doamne fa-l pe Dobrin sa nu inceapa sa vorbeasca despre viata alimentara sau sportiva in postul urmator !! Pleaaaseeeee!!

[dobrin7m]

Fiind un thread despre suflet, vin cu acest link.

http://www.ortodoxia.md/articole-pre...-i-suflet-mort

Iliegh, multumesc pentru dispretul aratat. Oricum nu te face nici mai destept, nici mai interesant.

Sigur ca nu esti orb efectiv. Insa ochiul in sine nu vede nimic asa cum si ochiul mortului, desi inca mai poate plange in primele ore dupa moarte (deci inca poate mai lucreaza mecanic), nu mai vede nimic daca sufletul nu mai este in spatele lor.

Trupul singur niciodata nu va putea avea ceva ce doar sufletul are, si anume constiinta de sine, aceea care poate spune eu exist, sunt viu, precum si constiinta morala. Trupul in sine, cu toate functionalitatile sale, fiind material, singur insusi nu va putea da constiinta de sine. Si nervii in sine sunt materiali, celulele nervoase, si din material, indiferent de ce conexiuni mecanice au loc, nu pot da ceva spiritual, cum este constiinta de sine, constiinta morala, ratiuneea sau mintea care este sufletul insusi. S-au facut multe in domeniul stiintei, inima artificiala, ochi artificial, rinichi artificial, etc, insa sunt capabile doar sa lucreze mecanic si atat. Aceasta constienta, ce doar sufletul o are, inca nu poate fi imitata de nimeni si de nimic.

Dar mai bine explica Par. Arsenie Boca.

"Trupul trăieşte, dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oameni care au într-înşii suflete vii, şi sunt oameni care au suflete moarte (Apocalipsă 3,1). Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort.

Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte. Cel ce a înviat în sufletul său conştinţa şi iubirea lui Dumnezeu, câtă vreme era pe pământ, acela a înviat pentru veşnicie; iar cel ce a omorât acestea în sufletul său şi moartea l-a prins în acestea, acela a murit pentru veşnicie. Acela a omorât Împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul său şi a înlocuit-o cu împărăţia chinurilor veşnice, în care a intrat încă din viaţa pământească."

http://www.sfintiiarhangheli.ro/parintele-arsenie-boca

PS. Totusi daca te consideri moral atunci ne respecti asa cum suntem iar din respect totusi vei citi si ceea ce noi expunem aici in linkurile postate. Mi-ar placea totusi sa faci efortul sa citesti articolele prezentate.

[dobrin7m]

"Învierea lui Hristos ne învaţă pe noi a învia din moartea sufletească, spre viaţa cea cu fapte bune, după apostolescul cuvânt: „Că precum Hristos S-a sculat din morţi, prin mărirea Tatălui, aşa şi noi, întru înnoirea vieţii să umblăm.”

Au ştiţi voi ce este moartea sufletească? Moartea sufletească este păcatul cel greu, de moarte, pentru care omul are a se chinui în veci, în iad. Şi pentru ce, dar, păcatul cel greu este moartea sufletului? Pentru aceea că ia pe Dumnezeu din suflet, prin Care sufletul vieţuieşte. Că precum sufletul dă viaţă trupului, aşa Dumnezeu dă viaţă sufletului. Şi precum trupul fără de suflet se face mort, aşa şi sufletul, fără de Dumnezeu, mort este. Pentru aceasta Sfântul Calist, patriarhul Constantinopolului, zice: „Mulţi au suflet mort în trupul cel viu, ca şi cum ar fi îngropaţi în mormânt. Mormânt trupul, mort sufletul, mormântul umblă, iar sufletul dintr-însul este neînsufleţit, adică, fără de Dumnezeu, pe Dumnezeu neavându-L într-însul, că trupul cel viu poartă întru el pe sufletul cel mort.”

Şi de nu crede cineva cele grăite, să asculte înseşi cuvintele Domnului. Că Domnul, arătându-se, oarecând, lui Ioan, iubitul Său ucenic, i-a zis: „Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Ştiu faptele tale, îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” Să luăm aminte la cuvintele Domnului. Că pe un bărbat cinstit, cu chip de sfinţenie, cu rânduială de înger, îngerul Bisericii din Sardes, îl numeşte viu, dar îi zice că este mort. Nume ai că trăieşti, dar eşti mort, cu numele viu, dar cu faptele mort, cu numele sfânt, iar cu faptele păcătos, cu numele înger, iar cu fapte nu de înger, ci cu faptele celui potrivnic îngerului, cu trupul viu, iar cu sufletul mort. Pentru ce? Însuşi Domnul arată pricina, zicând: „N-am aflat faptele tale depline înaintea Domnului tău.” O, cât de plin de spaimă şi de frică este acest lucru. Avea, deci, acel înger din Sardes oarecare lucruri bune, avea la vedere şi viaţă şi de către oameni se socotea şi se numea înger, precum nici Însuşi Domnul titlul cel îngeresc nu i-l ia, pentru că înger îl numeşte pe el. Dar, fiindcă nu era desăvârşit în faptele cele bune, nu era deplin sfânt, nu era desăvârşit înger în trup, ci, doar, cu numele şi cu părerea era înger şi sfânt, dar cu faptele bune şi lucrurile în alt fel era, pentru aceea, ca pe un mort, l-a socotit pe dânsul Dumnezeu.

Ce, dar, vom socoti, atunci, despre noi păcătoşii, neavând nici o faptă bună, ci întru păcatele cele pătimaşe, ca porcul în noroi tăvălindu-ne? Oare, în ce fel ne aflăm noi înaintea lui Dumnezeu? Au nu ca nişte morţi suntem socotiţi? Au nu va zice Dumnezeu şi către fiecare dintre noi, aceleaşi cuvinte: „Nume ai că trăieşti, dar eşti mort, cu trupul eşti viu, o, păcătosule nepocăit, dar cu sufletul eşti mort? Pentru ce? Pentru că a plecat Dumnezeu din sufletul tău, din pricina păcătoaselor tale fapte.” Sf. Dimitrie al Rostovului

http://traditiaortodoxa.wordpress.co...s-kirio-pasti/

Cu iertare pentru toti , mai ales atei, caci nu voiesc sa se simta cumva jigniti insa omul care nu vrea sa stie de Dumnezeu are deja sufletul mort. Dar aceasta este o altfel de moarte caci daca voieste va putea sa se trezeasca din aceasta moarte sufleteasca primindu-L si iubindu-L pe Dumnezeu.

[Demetrius]

În prealabil postat de iliegh

Oi fi orb sufleteste dar nu sunt orb efectiv. Si nu pot sa nu vad inconsistenta argumentelor voastre, credulitatea, naivitatea, lipsa de logica si altele.

Poate ca sufletul este cel care va face cu adevarat orbi pe voi, nu pe mine. Va orbeste mintea, ca sa nu mai puteti judeca nimic.

Si acum despre postul tau:

Ce treaba am eu cu viata duhovniceasca intru nu stiu cine ? Nu de viata spirituala discutam in threadul asta, nu ai priceput inca pana la ora asta ? Si mai zici ca eu nu inteleg nimic.
Eu doar afirm ca viata omului cu tot ce inseamna aceasta poate fi sustinuta de creierul uman, nu e nevoie de suflet.
Aici trebuie sa se desfasoare dezbaterea, cu argumente concentrate precis in acest punct.

Eu in nici intr-un fel nu desconsider viata spirituala, de indiferent ce religie ar fi aceasta, dar nu despre viata spirituala vorbim aici. Vorbim de existenta sufletului ca entitate fizica reala. Ca daca identifici sursa vietii spirituale ca fiind sufletul, atunci la revedere, treaba s-a rezolvat de la sine, stim exact ce e sufletul. Dar nu, voi vreti mai mult, vreti sa dati o existenta fizica reala notiunii de suflet, si aici intervin eu si intreb: da de ce ?

Ori daca tu vii in acest context si spui ca sufletul omului e mort, ca nu are viata , dar de fapt de refereai la viata intru Hristos, nu la viata reala, m-ai dat pe spate. E surghiunul ratiunii pure. E bagarea degetului in ochi. Nici nu mai am vreo speranta pentru tine. Din pacate, cum spui tu.

Hotaraste-te si zi acum: poate omul sa aiba viata fara suflet sau nu ? (si nu ma refer la viata spirituala, sau sexuala, sau scolara, ma refer strict la procesul de a trai, gandi, avea sentimente, etc)


P.S.Te rog Doamne fa-l pe Dobrin sa nu inceapa sa vorbeasca despre viata alimentara sau sportiva in postul urmator !! Pleaaaseeeee!!

27. Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului.(Sol20,27)

Cu alte cuvinte, sufletul este un supervizor al trupului, un administrator/manager al trupului; rezultatele și eficiența funcțiilor trupești depind direct proporțional de curățenia sufletească, de smerenie, de înfrânare, în caz contrar apărând probleme de sănătate, drame sau tragedii.

E foarte clar că sufletul este primordial fiindcă este nemuritor, iar trupul este doar un ”cort” vremelnic, de aici rezultând că viața duhovnicească(sufletească) este cea mai importantă, nu a trupului, care poate avea puls și TA(tensiune arterială), dar sufletul fiind ca și mort(adică nemaiavând iubire) este o problemă de timp ca moartea trupului să elibereze sufletul de orbirea mortală pe care trupul i-o impune.

16. De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi.
17. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare,
18. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.(2Cor4,16-18)



P.S. Cu părere de rău remarc un ton arogant și te rog să revi la cel de dialog.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Fiecare neuron are un nivel de prag si permite iesirea impulsului nervos pe sinapse numai daca intrarile lui adunate depasesc acel nivel de prag.
Stim mecanismul fizic de baza.

Poti sa cunosti o furnica, dar tot habar nu ai despre musuroiul din care face parte si cum este el organizat.

Ceea ce nu putem sti , sau calcula, este multitudinea de stari in care se poate afla intreg creierul dupa receptarea unor perceptii.

Ceea ce este relevant pentru discutie este aspectul acesta: nu se stie nici cum functioneaza nici cum este organizata memoria sau gandirea.

O maimutza are creerul asemanator cu al omului, matematic are milioanele de neuroni si conexiuni si iata ca nici o maimutza nu a reusit sa deprinda macar limbajul uman articulat, ce sa mai vorbim de complexitatea gandirii si a psihicului.

Dar discutia devine prea tehnica, important este ca creierul poate sustine intreg mecanismul memoriei si perceptiei necesare unui om.

Sigur, are o functionalitate in acest sens, fara doar si poate, dar daca pentru tine asta exclude existenta sufletului, trans-material, atunci este doar credinta ta personala, la care ai dreptul, cu nimic mai fundamentata decat a unuia care crede in zeul tunetului de exemplu.

În prealabil postat de iliegh

Nu caut ajutor, il ofer unor lipsiti de neuroni ca tine.

Daca atat te duce capul.. :)

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Deci sugerezi ca ortodocsii nu aveau nevoie sa stie daca Pamantul se invarte in jurul Soarelui.

Nu. Pentru viata spirituala, e total irelevant.

Ei doar credeau ce le spune religia. Ca omul este centrul Universului si deci tot Universul se invartea in jurul Pamantului.

Pui din burta fanteziile tale ateiste?

Nu este nici o invatatura de credinta care sa sustina c omul este centrul (fizic) al Universului sau ca Universul (fizic) se invarte in jurul Pamantui.

Ci ca este coroana creatiei, ceea ce un ateu probabil ca n-are capacitatea intelectuala sa o inteleaga decat in sensul sau limitat, si de asta si "perle" ca cele de mai sus.