Unde se poate "ascunde" de lume un om bolnav ?

[Ioan_Cezar]

Un om cu vocaţia prieteniei sau, mai simplu şi mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator. Trebuie să fie o mare falsificare ori tulburare de sine la mijloc, aşa încât să confunzi un sentiment atât de frumos cum este prietenia cu un alt sentiment, cu totul opus.
Am şi eu o mulţime de prieteni. Mă simt cu totul îndatorat lor, aşa cum intuiesc că şi ei se simt, poate, îndatoraţi mie. Cu ce ne simţim datori unii altora? Cu dragostea pe care a primit-o fiecare de la prietenul lui.
Dacă îmi trece prin minte că prietenul meu îmi e dator cu ceva, în clipa aceea prietenia noastră a murit. Am ucis-o eu, cu gândul cel rău, cel străin.
Prietenul îşi pune sufletul pentru prietenul lui. I se pare lucrul cel mai firesc din lume şi ştie că şi prietenul lui ar face acelaşi lucru pentru el. Tocmai pe această ghicire reciprocă şi nemărturisită, care dă prieteniei o lumină şi un gust aparte, se clădeşte una din cele mai frumoase trăsături ale omului: bucuria jertfei de sine pentru un alt om, ca semn al împlinirii şi fericirii omenescului din om.

[Copacel]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Un om cu vocaţia prieteniei sau, mai simplu şi mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator.

Si cine este prietenul unui om ?

[tabitha]

În prealabil postat de tabitha

e chiar o mănăstire românească de călugări, la vreo 3 ore de New York

Saint Dumitru Basarabov Monastery


Adresa / Address: 1572 Mountain Road, Middletown, NY 10940, U.S.A.

Telefon / Telephone: 1-(845) 386-3998

E-mail: sfdumitru_ny@yahoo.com

[florin.oltean75]

Unde poate "fugi" un om bolnav ?... (Un răspuns: «nicăieri sau în mormânt»)

In Dumnezeu.

Este singurul refugiu sigur.

Toate celelalte refugii sunt inselatoare - fie ca sunt alte locatii, alte anturaje, fie inzestrari externe (avutii) sau launtrice (aptitudini).

Orice alt refugiu este vulnerabil.

La un moment suferinta ne prinde din urma, inevitabil.

Desi resimtim in mod diferit boala, cu totii suntem bolnavi.

--------

Invata sa-L vezi pe Dumnezeu pretutindeni si atunci nu va mai conta ca esti printre cunoscuti sau straini, prieteni sau dusmani.

[ionelamateciuc]

Ai familie?

[julianms]

În prealabil postat de Copacel

Dar monahismul romanesc ce are ?

Nu are nimic rău, în opinia mea.
Era vorba doar de o «depărtare» a mea de anumite persoane.. care ar veni mai ușor la mine.. și sigur aș ajunge înapoi acasă (Mă cunosc și știu că aș «ceda» la rugăminți).
Dar nu cred că mai are rost să detaliez... Nu mă duc la nici o mănăstire din lume...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Iulian,

Sfîntul Nicolae Velimirovici nu l-a acceptat ca ucenic pe un oarecare fost militar viteaz [aparent sănătos] pînă ce a trecut o probă cu totul specială, anume un post brusc fără apă de vreo 10 zile curmat de unul cu apă de încă vreo săptămînă. Fără explicații de nici un fel la început. Abia la urmă i-a spus tînărului că sufletul are nevoie de un trup curat și sănătos, pentru o rugăciune de calitate și rezistență la încercările ascetice ce vor urma.

Sfîntul avea 4 doctorate în diverse domenii, tu ziceai ceva de matematică și de cercetare. Mă aștept să fii un tip rațional, așa că apucă-te și vezi singurel dacă soluția de vindecare naturală rînduită oamenilor și animalelor de Însuși Hristos, Rațiunea tuturor lucrurilor, e valabilă și pentru tine. Sînt foarte rare bolile netratabile prin metoda asta. Rezolvă-ți problemele de sănătate și apoi vei pune un nou început în viață așa cum dorești.

Poți începe cu http://www.loveandtruth.net/shelton-fasting.html .

- Eu mănânc de 3 luni jumate doar 5 alimente. Unul din ele e pâinea, celelalte: lapte, brânză, iaurt și "mâncare de dovlecei"... :)))))
Chestia e că pe mine mâncarea nu m-a interesat aproape niciodată
(Și din cauza neglijării ei am avut primele probleme grave acum 29 de ani...).
Nu mă deranjează dacă tot restul vieții (de aici o mie de ani) o să mănânc doar pâine.
- De vindecat... (Bergman povestea cum la întrebarea adresată unui doctor «dacă a vindecat pe cineva».. era vorba de probleme psihiatrice acolo... doctorul a răspuns că «vindecare» este un cuvânt mare...).
- De «ameliorat» am reușit singur. Practic doctorii nu mi-au făcut decât «binele» de a mă apuca singur de «studiat» (în anumite limite, specifice problemelor). Dacă mă lăsam mereu pe mâna lor... păi mai bine mă duceam la Tanacu, barim știam o treabă... terminam repede. (Acolo, o sărmană suferindă de psihoză, nu știu dacă psihoză delirantă - adică schizofrenie - a fost legată aiurea.. când ea avea nevoie de a fi «plimbată», de a simți compasiune, etc)
- Nu cunosc (personal) un «ascet» mai mare decât mine (Se pare că eu cunosc numai mâncăi, bețivi, fufe.. și alte lighioane).
Dar EU am vrut să trăiesc așa, fiindcă așa m-am simțit eu mai bine. (De muncă îmi pare rău, dar povestea e complexă, ținând cont de faptul că locuiesc la țară. Însă refuz să mai discut despre «locul de muncă»... azi am început să am îndoieli, s-ar putea ca marți să mă duc la școală. Momentan nu cred. Însă nimeni nu-mi va da mie vreun ban ca să mănânc ceva... Să dea la alții, cine dorește)
- Nu prea am înțeles postarea citată mai sus. Așa că am scris și eu «diverse»...

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ce-ai zice dacă te-aş ruga să reformulezi un pic?

Reformulare ?...
Păi am știut de la început că trebuia să mai ADAUG ceva între 2 fraze. Dar mai bine se păstrează doar una din idei.
Fraza mai simplă: «De prieteni duc eu lipsă?»...
Am destui, adică... dar nu e de mare ajutor. Cel puțin acum... Acum eu am a discuta doar cu familia - fiindcă în zilele care au trecut m-am dumirit de multe, printre care și faptul că n-am ce căuta la mănăstiri decât ca «vizitator»...

Din partea mea topicul poate fi închis - «SOLVED» - și ținut deschis doar pentru alții.. dacă se vor găsi alții.
Pentru mine nu mai are nici o folosință...

[julianms]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Un om cu vocaţia prieteniei sau, mai simplu şi mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator. Trebuie să fie o mare falsificare ori tulburare de sine la mijloc, aşa încât să confunzi un sentiment atât de frumos cum este prietenia cu un alt sentiment, cu totul opus.
Am şi eu o mulţime de prieteni. Mă simt cu totul îndatorat lor, aşa cum intuiesc că şi ei se simt, poate, îndatoraţi mie. Cu ce ne simţim datori unii altora? Cu dragostea pe care a primit-o fiecare de la prietenul lui.
Dacă îmi trece prin minte că prietenul meu îmi e dator cu ceva, în clipa aceea prietenia noastră a murit. Am ucis-o eu, cu gândul cel rău, cel străin.
Prietenul îşi pune sufletul pentru prietenul lui. I se pare lucrul cel mai firesc din lume şi ştie că şi prietenul lui ar face acelaşi lucru pentru el. Tocmai pe această ghicire reciprocă şi nemărturisită, care dă prieteniei o lumină şi un gust aparte, se clădeşte una din cele mai frumoase trăsături ale omului: bucuria jertfei de sine pentru un alt om, ca semn al împlinirii şi fericirii omenescului din om.

Există totuși o DATORIE. (Eu nu mă refeream DOAR la bani, la timp pierdut cu pregătiri pe degeaba, la traduceri în limbi străine, reparat de calculatoare...etc)
Ce e important este că pe mine nu m-a ajutat VREODATĂ decât o persoană dintre toți care mă numesc pe mine «prietenul» lor (Dar mărturisesc că eu nu îi numesc «prieteni adevărați» pe unii dintre ei). Și am avut și eu nevoie de câte ceva (banalități, de exemplu chestie de câteva minute de scris ceva pe o foaie... Dar nu... cum să facă cineva așa ceva...). Totuși eu îi consider prieteni pe unii dintre ei (Nu știu la ce «folosește» prietenia lor, până azi nu m-am gândit serios la asta).

...Dar ar însemna să fac caz de propria-mi persoană. De aia mă opresc în a mai scrie cel mai mic detaliu, fiindcă nu îmi pasă DELOC de ce a fost în trecut (chit că mulți mi-au zis că sunt prea altruist și că n-o să fac nimic risipind așa). Mie însă, ÎNCĂ îmi pasă de viitor. Poate mâine n-o să-mi mai pese nici de viitor. (Bine ar fi...)

[julianms]

În afară de mesajul CONCRET și informativ dat de tabitha (pe care o și cunosc mai bine... cred că știa cel mai bine «cam ce întreb eu», dar nu e nici vorbă de «minimalizare» a bunăvoinței), iată că abia la final văd un mesaj care mi-a plăcut foarte mult...

Nu am citit nici un mesaj dat de florin.oltean75, poate mâine mă va certa (pentru una-alta, nu contează), dar mie mesajul ăsta mi-a plăcut tare mult...

În prealabil postat de florin.oltean75

In Dumnezeu.

Este singurul refugiu sigur.

Toate celelalte refugii sunt inselatoare - fie ca sunt alte locatii, alte anturaje, fie inzestrari externe (avutii) sau launtrice (aptitudini).

Orice alt refugiu este vulnerabil.

La un moment suferinta ne prinde din urma, inevitabil.

Desi resimtim in mod diferit boala, cu totii suntem bolnavi.

--------

Invata sa-L vezi pe Dumnezeu pretutindeni si atunci nu va mai conta ca esti printre cunoscuti sau straini, prieteni sau dusmani.

«Chapeau !» :)
Mesaj parca luat din revista «Familia ortodoxă» (Îmi place mie revista asta, tare mult).

[LaviniaS]

Vorbind in seara aceasta cu un calugar de la Manastirea Oasa, un calugar care desi bolnav si el si cam pe la 40 de ani, a fost primit cu mare drag in obstea Manastirii Oasa, si nu este singurul... Vorbind cu dansul pe aceiasi tema (pt ca si eu am o boala din cauza careia nu pot sa lucrez si mi-e f greu sa ma intretin singura, dar doresc sa ma duc la o manastire), i-am spus de postatea Dvs. Intr-o secunda si cu multa siguranta mi-a spus sa va transmit sa mergeti la Oasa.

Daca doriti detalii despre manastirea Oasa, puteti sa ii contactati la nr de tel 0766 061 870. La acest numar puteti sa va faceti o rezervare la cazare (este gratuita) si sa cereti ajutor in caz ca nu aveti cu ce sa ajungeti acolo. Cand ajungeti vorbiti cu Parintele Iustin (staret) sau cu Parintele Marcel si explicati-le ce va ganditi sa faceti.

Doamne ajuta!

În prealabil postat de Copacel

Si cine este prietenul unui om ?

Mai intai un alt om, desigur.