De ce a fost necesara jertfa lui Hristos.

[FlorinT]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Putem noi ierta pe servitorul altuia ?

Desigur, cel mai simplu raspuns ar fi afirmativ. Servitorul altuia ne-a aruncat cafeaua fierbinte in fata si atunci il iertam. Dar cam ce valoare ar avea, pentru el, aceasta iertare a noastra ? Sa inseamne ea ca, din acel moment, acela nu mai e servitorul altuia ? Evident, nu: acela va continua sa fie servitorul stapanului sau, va fi in continuare in puterea lui. Pana cand ? Pana cand cineva il va rascumpara, platind un pret pentru el.

Dar de ce trebuie să existe un răscumpărător? Iertarea este iertare, nu plata. De ce inca o vărsare de sânge (si inca una Neprihanita) și suferință cand Dumnezeu poate aplica direct iertarea cui vrea? De ce ar vrea El o plată? Că aici este dilema si asta roade mintile multora. Dacă Dumnezeu judecă sufletele și le găsește pe unele iubitoare, smerite și pocăite pe altele dimpotrivă, ce Îl opreste să facă judecata fără să mai sacrifice pe Unicul Fiu bun? Că neștiutorul, agnotic sau ateu, care intreaba bine intentionat dar nu poate inghiti nemestecat, tot știe el ceva... Dumnezeu este Atotputernic deci, poate face ce vrea...

Cum cred eu...
Creatorul are nevoie de umanitate si o iubeste dar cu o anume calitate, aceea de creatură supusă și recunoscatoare Creatorului ei, ascultătoare pentru că se increde in Creatorul ei, nu din teamă, nu impus. Dumnezeu este dragoste deci nu obligă și nu vrea teama ca fiind altceva decat un instrument intemediar menit să ajute la castigarea intelepciunii, a iluminării. Dar Dumnezeu mai este și Judecătorul suprem si drept. El nu poate decide ca un dictator, El insusi respecta regulile si juridicitatea unui proces, ale unei Judecăți cum a fost mai intai în Cer și va urma și pentru Pământ.
Ceea ce se realizează prin sacrificiul lui Hristos este deci un act juridic menit să rezolve problema omului pacatos deci condamnat de faptele sale. Doar ca Dumnezeu urmareste reabilitarea nu pedepsirea, asa ca a cautat sa îl "răscumpere" din fața pretentiilor Acuzatotorului. Adica era nevoie de o "acoperire" juridica la decizia de a ierta, de a trece peste faptele imputate atat timp cat Dumnezeu putea patrunde in cugetul pacatosului pe care il descopera pocait deci, reabilitat.

Am pomenit de pretentiile acuzatorului...
Știm că Satan invoca faptele păcătoase ale oamenilor drept probe. Prin manifestarea duhului sarpelui omul ar demonstra chipurile pozitionarea de partea lui, a principiilor și valorilor opuse celor la care cheama Dumnezeu. Faptele lor sunt deci proba care "dovedește" asta.
De partea cealaltă, Dumnezeu care nu și-a părăsit niciodată fii rătăciți, știe și înțelege cauza caderii: omul "necrescut" (nehranit din harurile edenice recomandate) ignorant deci la momentul căderii. Dumnezeu invocă la randu-I în acest proces deci adevărata cauza (nu sustine deci pretentiile lui Satan). Faptele din dreptul multor fii sunt doar consecinta înrobirii umanității, omul nelucrand pacatul întotdeauna în conformitate cu încredințările și voia din cuget. Doar că nu mai are puterea de a se opune egoismului și egocentrismului înrădăcinat în el. Inerțial omul împlinește pornirile firii pervertite, dar cu mintea transcende și ajunge să își renege aceste fapte care rămân în acest caz doar cu statutul de slăbiciuni, neputințe, vicii/dependențe Cum spune și Pavel in Romani 7:

19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?
Faptele deci nu oglindesc si intentiile sau încredințările reale ci poate doar rezultatul unei înrobiri.
Și cum se poate dovedi asta, că este nevoie de probă juridică și în acest sens, nu? Satan cere "dreptate".
Așa este trimis noul Adam, cel desăvârșit în har de această dată, ispitibil ca și primul însă capabil de a discerne între opțiunea de a rămâne în ascultare animat de Duhul Dragostei sau a trece de partea egoismului, a dragostei de sine și a celui care o alimentează. Rămâne ascultător, fără de păcat dar pe nedrept înghițit de moarte a cărui stăpân este Diavolul. Dar tocmai această nedreptate, rupe lanțul. Moartea nu mai este justificată în dreptul celor ce mărturisesc și cred în Etalonul Iisus Hristos. Ei nu au facut ce au vrut păcătuind. Vina acestora rămâne deci, deasupra capului țapului din pustie, a lui Azazel.

Concluzia mea deci:
Hristos a dovedit juridic că:
1. faptele omului nu oglindesc încredințarea acestuia.
2. omul iluminat (poate) alege Calea lui Dumnezeu deci nu toți aprobă si se identifica in cuget cu alegerea lui Adam si a Evei.
3. Moartea nu este îndreptățită peste toate sufletele pe care le-a înghițit și care o locuiesc, atât timp cât, credința multora dintre aceste suflete au renegat principiile lui satan și păcatele obținute de duhul acestuia prin ele.
4. Pomul Tămăduirii va reabilita firea omului în baza alegerii acestuia de a se hrăni din el pentru a se curăți și sfinți doar cu Duhul Dragostei ce lucrează în Casa Tatalui.
5. Vina rămâne asupra uzurpatorului și aliatilor lui care, au ales constient și benevol să lucreze și să indemne spre calea nedreaptă și aducatoare de suferință.

[Demetrius]

În prealabil postat de FlorinT

Omul este dotat cu aparat reproductiv dar nu trebuia folosit?

Bravo! Corect! Nota 10!
Si eu credeam ca nu vei intelege.

În prealabil postat de FlorinT

Ma rog, as zice ca nu conteaza cum le numim, nevoi, dorinte, necesitati... si nu ma refer la preocuparile de baza pe care si regnul animal le manifesta.

Ba conteaza foarte mult cum le numim fiindca din exactitatea sau aproximarea cu care le numim cu aceeasi acuratete sau neglijenta le si folosim. Daca n-ar conta, atunci le-am folosi dupa cum sunt ele si asa se si intampla.Trupul este un animal si de aceea suntem invatati sa tinem trupul "in lesă", iar daca nu invatam sa-l tinem, atunci el se manifesta cum vrea semnul zodiacal.

În prealabil postat de FlorinT

Dincolo de pornirile primare si instinctuale, principiile si valorile apar in urma unor procese cognitive care au loc la nivel de constient/constiinta in urma interactiunilor mele cu mediul si alti oameni. Cand stabilesc ce este bine sau rau pentru mine, ma raportez la ceea ce m-ar implini la nivel costient. Pot fi implinit doar de satisfacerea binelui personal, adica fara sa ma raportez etico-moral la cum interactioneaza aceste nevoi cu ceilalti, sau dimpotriva musai tinand cont si raportand totul la tot (nu doar la sine deci).

Fara sa definesti concret binele si raul ceea ce spui aici este doar vorba goala; adica asa si-asa.

În prealabil postat de FlorinT

Poruncile si lucrarile lui Dumnezeu vizeaza tocmai aceasta parte care se cerea cultivata si aplicata in concordanta cu marea Constiinta Divina, in concordanta cu Principiile si Valorile Creatorului, nu? Dar aderarea la un anume set de principii si valori este inevitabila, este o necesitate interna chiar daca nu intotdeauna constientizata

Totdeauna e constientizata; e imposibil fara.
Aderarea la valorile materiale, trupesti, lumesti se poate face inconstient, doar prin expunere, asa ca lepra.

În prealabil postat de FlorinT

De aceea eu, inclin sa cred ca, ceea ce a "mancat interzis" omul, este cumva un alt concept de viata, unul opus Perspectivei care este de fapt si temelia creatiei Divine...

Nu a mancat efectiv, ci "a gustat" din fructul oprit.
Ai dreptate ca este temelia creatiei Divine fiindca exact cu ea a inceput Creatia, cu temelia Luminii (in ziua intai, in conditiile in care soarele si luna au fost create in ziua a patra), adica Lumina din ziua intai este mantuirea, care este scopul intregii creatii. Spre mantuire se va transforma(va evolua) intrega creatie. De aceea "a gusta din fructul oprit" este opus chemarii Divine deoarece se limiteaza la planul lumesc, nu tinde la cel Divin.

În prealabil postat de FlorinT

... Ca a fost doar un simplu accept ori ca a presupus chiar modificari la nivel informational/genetic, nu stiu (stim ca ingerii au participat la creatie, posibil Lucifer (devenit intre timp Sarpe) sa fi primit aprobarea din Cer de a lucra in om acest nou duh incuviintat de acesta. Dar cert este ca modificari drastice ca si consecinta a neascultarii la nivel planetar, au loc nu doar in strafundul fiintei umane: pamantul rodeste acum printre altele "spini si palamida" iar animalele nu mai sunt toate doar ierbivore ci, pradatoare si periculoase chiar pentru om (probabil si virusii, microbii napadesc dupa ce Dumnezeu nu mai este Protectorul deplin si sursa unica de inspiratie pentru om)

Spini, palamida si lei(pradatoare) erau si inainte de "cadere", nu e nicio "consecinta a neascultarii la nivel planetar". N-a primit lucifer nicio licenta ca nu e vina lui ca omul nu-L asculta pe Dumnezeu, ci omul insusi.

În prealabil postat de FlorinT

1. Nu știu ce este cu acel "9(nouă)" ... Dacă e vorba de formula de adresare (adică doriți utizarea formelor la persoana a III-a) îmi cer scuze. Cu drag ma voi conforma daca asta este problema. Am procedat cum este obiceiul pe forumuri. Nu știu cui mă adresez și nici dacă regulamentul este diferit pe acest forum.

2. Ce este greșit în pasajul pe care l-ai citat?

Nu e nimic cu 9, doar am vrut sa glumesc, insa ce am intrebat mai departe e foarte serios si n-am primit raspuns, iar versetele tale nu vad sa aiba relevanta.


----------------------------------------------

În prealabil postat de FlorinT

...

19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?

Doar tu insuti te vei izbavi, prin Duhul Sfant.

Faptele deci nu oglindesc si intentiile sau încredințările reale ci poate doar rezultatul unei înrobiri.
Și cum se poate dovedi asta, că este nevoie de probă juridică și în acest sens, nu? Satan cere "dreptate".
Așa este trimis noul Adam, cel desăvârșit în har de această dată, ispitibil ca și primul însă capabil de a discerne între opțiunea de a rămâne în ascultare animat de Duhul Dragostei sau a trece de partea egoismului, a dragostei de sine și a celui care o alimentează. Rămâne ascultător, fără de păcat dar pe nedrept înghițit de moarte a cărui stăpân este Diavolul. Dar tocmai această nedreptate, rupe lanțul. Moartea nu mai este justificată în dreptul celor ce mărturisesc și cred în Etalonul Iisus Hristos...

Ba da, este justificata fiindca faptele lor marturisesc "etalonul" dupa care se ghideaza, nu limba din gura.
Inrobirea(patima) umple inima de atractii irezistible, iar invatatura duhovniceasca este acoperita de fapte acuzatoare in fata carora sufletul nu se mai poate apara.
Satan nu exista, satan e patima omului.

[FlorinT]

În prealabil postat de Demetrius

Bravo! Corect! Nota 10!
Si eu credeam ca nu vei intelege.

Te rog, nu fi ironic! (de dragul tau cer asta.) Pe Hristos as vrea sa-L vad in raspunsurile tale, si stiu ca Il poti lasa sa vorbeasca. Eu doar impartasesc ceea ce cred ca este Lumina in mine. Si chiar sper sa fiu imbunatatit prin bunavointa voastra si a lui Hristos care sper sa va anime cand imi replicati. Poate undeva cred ca stiu si de fapt nu stiu.

Intrebasem de argumente... Deci, cum sustinem concluzia ta: cunoştinţa binelui şi răului = impreunare trupeasca?!

1. Este imposibil a face sens semnul "=" intre termenii aflati dea stanga si de-a dreapta acestuia.
Versetul 6 capitolul 3 precizeaza despre pom ca: "...e de dorit spre câştigarea
priceperii"
Cuvantul katanoéo tradus aici ca pricepere are multe nuante: a pricepe, a intelege, a remarca, a-si da seama, a observa, a medita, a reflecta, a discerne, a vedea cu claritate, a fi conştient de sine. Nici una dintre aceste nuante ale termenului nu sugereaza ceva legat de sex/impreunare.

2. Interdictia de a nu manca din acel pom o primeste Adam, cand inca nu exista femeia, adica inainte ca Dumnezeu sa spuna "nu este bine să fie omul singur. Hm! I s-ar fi interzis impreunarea (sau doar exacerbarea actului sexual) dinainte de orice perspectiva a impreunarii?

3. Daca omului i s-ar fi interzis impreunarea ce rol aveau organele de reproducere?
Extrag din capitolul 1: 27,28
Şi l-a făcut Dumnezeu pe om...
...bărbat şi femeie i-a făcut.
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul...

Si ma mai gandesc la ceva... am insa nevoie mai intai de raspunsul tau la o intrebare: de ce in mijloc?...
"...în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului."

Ba conteaza foarte mult cum le numim fiindca din exactitatea sau aproximarea cu care le numim cu aceeasi acuratete sau neglijenta le si folosim.

Cand am spus “nevoi” nu am avut in vedere doar necesitatile PRIMARE. Depinde si de perspectiva celui care le delimiteaza (citatul tau din Sirah enumera pe cele mai de seama, nu include si nevoia omului de a sti, de a nadajdui, de a iubi). Exista nevoi care tin strict de natura noastra primara, fiintiala, dar un rational evoluat naste nevoi ce transcend dincolo de cele fiintiale. Eu unul, ca sa pot dormi, am nevoie sa stiu ca nu am ramas dator si nu am gresit nimanui in mod constient, ca nu am intors spatele celui care avea nevoie de sprijinul meu. Un altul poate ca doarme linistit fara astfel de nevoi. Poate ca vrea sa fie “istet”, sa stie a profita si "da din coate". Intelegi ce vreau sa spun?

Daca n-ar conta, atunci le-am folosi dupa cum sunt ele si asa se si intampla.Trupul este un animal si de aceea suntem invatati sa tinem trupul "in lesă", iar daca nu invatam sa-l tinem, atunci el se manifesta cum vrea semnul zodiacal.

Faci referire exact la ce am zis: procesul de invatare/transformare a omului primar, impulsiv, animalic cum zici, limitat la instincte si nevoi primare spre un nivel mai elevat capabil sa cantareasca perspectivele si efectele alegerilor. Cultivarea unor caracteristici precum: autocontrol, infranare, moderatie, cumpatare, evitarea exacerbarii, echilibru, discernerea conduc catre generarea noilor nevoi emise de instanta interioara a omului imbogatit. Aceste calitati apar treptat pe masura discernerii adevaratului Bine, si nu a unui bine relativ din perspectiva egoista a omului. Binele este reflectat in constiinta noastra de Principiile lui Dumnezeu. Dar omul dominat de lacomie, invidie, trufie va defini binele in forma lui pur egoista. Asa ajungem sa ne identificam, dupa calea aleasa intre cele doua optiuni: Altruism ori egocentrism.

Egocentrismul este alternativa lui Satan sub care trebuie definit ce este bine (de dorit/cautat) si ce rau (de respins/evitat) El a pus totul in alta "lumina", una periculoasa. Competitivitatea dintre Ego-uri, indiferent de consecinte sunt inverse principiului Interdependentei si dragostei lui Dumnezeu. A rasturnat perspectiva din care puteau fi abordate toate lucrurile, au fost afectate sentimentele, gandirea si idealurile umanitatii. A modificat chimia si gena umana, perspectiva a ce este bine si ce este rau a fost pervertita inclusiv cea legata de sex/impreunare. Iar asta a venit dupa infruptare, ca o consecinta generala care a deturnat intreaga fiinta umana si nu doar pe ea ci intreaga planeta care a suferit modificari structurale. In conditiile noilor implementari inclusiv psihismul uman este pervertit. Adam si Eva nu mai priveau sexualitatea cu naivitatea unor copii ci o gaseau si o percepeau de acum ca pe un act pervers si incitant, nu doar ca pe o nevoie instinctuala, o sexualitate care gadila orgolii, exacerba posesivitatea inlocuind storge (dragostea ca duiosie) si agape (dragostea jertfelnica).

Fara sa definesti concret binele si raul ceea ce spui aici este doar vorba goala; adica asa si-asa.

Oarecum l-am definit in contextul postarilor anterioare si mai sus chiar acum.
Dar uite, o fac mai la obiect:

Binele si raul din perspectiva rationala, principial vorbind il definesc astfel:
1. pentru omul Raportat la Dumnezeu (adept al perspectivei Divine):
- bine este sa iubesti pe Domnul, rau sa ai idoli/modele care invata diferit, sau sa ai alti dumnezei (recunostinta este un sentiment sublim deci BUN, si prima data este de dorit a fi nutrita fata de Creator, pentru viata primita in dar si pentru toate minunile creatiei Lui);
- bine este sa iti pese de aproapele ca de tine insuti, sa te transpui in situatia lor, sa te bucuri si sa suferi pentru ei (sa-ti cultivi spiritul empatic adica),
- pe dusmani sa ii chemi la impacare, pe cei fara scrupule sa ii eviti si mai degraba sa ii compatimesti decat sa ii urasti (uraste faptele lor daca poti nu pacatosii, mai ales ca nu stii totul despre ei, doar Domnul stie...),
- esti bun cand esti cinstit dar rau daca inseli; esti bun daca spui doar adevarul, rau cand minti; bun cand esti darnic, rau cand furi; bun cand ii esti loial sotiei, rau daca o inseli; bun cand ierti, rau cand oropsesti pe cei ce iti gresesc; bun cand esti modest, rau cand te manifesti cu infatuare si mandrie grosolana; bun cand esti intelegator cu cel sarac in duh si te cobori la nivelul lui si nu pregeti sa faci ce poti ca sa il cresti si pe el, decat sa fii ironic sau batjocoritor ca asta inseamna sa fii rau; intinzi mana celui aflat la necaz, nu te bucuri amintindu-ti ca alaltaieri poate se lauda cu un statut mai mare in fata ta, te bucuri pentru realizarile celorlalti, nu ii invidiezi, respecti legile si cerintele celor pusi sa administreze deasupra ta daca prin asta nu esti indemnat sa te indepartezi de chemarile Creatorului... si multe altele ca acestea.

Binele si raul raportat la duhul lui satan...
... Cam tot ce am insirat a fi rau mai sus, este luat drept "bun" daca serveste interesului personal, daca imaginea sau orgoliul sunt primul loc ar avea de "castigat" procedand astfel cu ceilalti.

Deci binele si raul este definit de Duhul Dragostei pentru crestinii adevarati si orice adept al Altruismului. Perspectiva egocentrista hranita/sustinuta de satan este optiunea (contrara) de vietuire a adeptilor oportunismului si egoismului/egocentrismului. Dealtfel in baza aceasta vom fi cantariti/cernuti in Ziua Judecatii.

Cinstit vorbind, toti manifestam (faptuim) cu ambele perspective, pendulam intre ambele firi, mai mult sau mai putin spre una in dauna celeilalte, pentru ca in orice om se afla atat samanta lui Dumnezeu cat si cea a lui satan. Crestinului adevarat insa doar ii scapa pacatele care il mai fac uneori egoist, dar biruieste prin faptul ca se framanta si impotriveste acestei chemari inertiale nedorite. Desi va izbandi in multe lupte mai si pierde pe altele. Iese biruitor din acest "razboi" daca va parasi viata nerenuntand la lupta cu acest sine renegat. In fapta insa nimeni nu scapa de pacat ca sa devina neprihanit in lumea asta (cum tu insuti ai citat: "nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este."(Rom3,10-12).

Ar mai fi de lamurit ceva nuante despre bine-rau din perspectiva naturii afective sau a celei aspirationale. Dar ne lungim...

[FlorinT]

Totdeauna e constientizata; e imposibil fara.
Aderarea la valorile materiale, trupesti, lumesti se poate face inconstient, doar prin expunere, asa ca lepra.

De aici ce sa inteleg? Ca subscrii, ma combati, completezi?...
Ori "totdeauna e constientizata" ori se poate face (si) inconstient"
...Subintleg insa ca vizezi influentele poate si prejuecatile, dar ele nu explica dilema in mod direct.

Spini, palamida si lei(pradatoare) erau si inainte de "cadere", nu e nicio "consecinta a neascultarii la nivel planetar".

Facerea 3:17,18
[...] blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
Mie imi suna a consecinte…

La reabilitarea credinciosilor, tabloul pamantului innoit descrie perspectiva Divina asupra creatiei, cea in care pacatul nu-si mai proiecteaza efectele asupra naturii. Imaginea ei este asa cum a planuit-o El, inclusiv pentru regnul animal. Si nu cred ca prima creatie a Lui includea si ceea ce mai tarziu va declama ca fiind relele ce nu vor mai exista. Chiar daca putem lua in calcul o descriere metaforica, viziunea propriuzisa nu poate fi exclusa. Ea marturiseste BINELE din perspectiva divina si pentru regnul animal. Putem crede ca nu i-a iesit din prima? Nu, prima incercare i-a fost deturnata de ceillalti participanti la creatie.

Cateva din multitudinea de versete care descriu viziunea pamantului innoit:
Osea 2:18
În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului şi cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din ţară arcul, sabia şi orice unealtă de război şi-i voi face să locuiască în linişte.
Isaia 65:17,
Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.
............
Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul.

Isaia 11:6-9
Atunci, lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş;
vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul,
pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basiliscului.
Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă.

Neascultarea a inceput din Cer... si Ingerii participau la creatie...
Acum in Cer nu mai este neascultare, doar pe pamant (sau dimensiunea asta, nu stiu sigur incadrarea) se mai lucreaza faradelegea. Fireste deci ca, efectele neascultarii sa continue...

N-a primit lucifer nicio licenta ca nu e vina lui ca omul nu-L asculta pe Dumnezeu, ci omul insusi.

Omul a primit in stapanire (spre administrare) planeta, nu? Mai apoi, prin neascultare, liberul arbitru al omului permite influenta duhului inselatorului. De atunci atat Duhul lui Dumnezeu care vegheaza si supravegheaza, produce roade pe pamant, dar mai ales lucrarile Amagitorului. Asta datorita multitudinii adeptilor lui umani. Asa ca, o stapaneste el pana la "plinirea vremii", la marea Judecata finala cat ii este ingaduit.

ce am intrebat mai departe e foarte serios si n-am primit raspuns, iar versetele tale nu vad sa aiba relevanta.

Sa ne reamintim… Eu am scris:

În prealabil postat de FlorinT

Omul a avut ușa Raiului deschisă, a pășit în afara ei din curiozitate, ignoranță, iresponsabilitate, nerecunoștință, necredință, amăgire. Dacă Adam ar fi ascultat…

În prealabil postat de Demetrius

Dumnezeu i-a creat pe Adam si Eva in Rai? Unde nu este barbat si femeie? Si unde nu este trup/materie?

Nu vreau sa raspund cu presupuneri. Lamureste intai ce intrebi mai exact. Din care perspectiva pui intrebarile?

Doar tu insuti te vei izbavi, prin Duhul Sfant.

Iar Duhul Sfant nu este de la mine. Ca sa vina la mine si sa lucreze izbavirea trebuie mai intai sa folosesc ceea ce tot El ma poate ajuta: sa-mi constientizez starea, sa ma pocaiesc, sa cer (sa ma rog), sa intrevad Calea ce mi se pune inainte, sa iubesc Adevarul si sa imi doresc Viata (a vietui) in Duhul Dragostei. Singur, nimic nu stiu, nimic nu vad, nimic nu pot.

Ba da, este justificata fiindca faptele lor marturisesc "etalonul" dupa care se ghideaza, nu limba din gura.
Inrobirea (patima) umple inima de atractii irezistible, iar invatatura duhovniceasca este acoperita de fapte acuzatoare in fata carora sufletul nu se mai poate apara.

Faptele (in totalitatea lor) ne omoara, doar Credinta ne aduce (pe langa puterea de a faptui unele lucrari neprihanite) si iertarea si izbavirea. La asta fac referire, si nu eu ci Scriptura. Este limpede ca faptele oglindesc intoarcerea omului pocait, dar el nu a invins si nu va invinge pacatul prin fapte. Faptele doar oglindesc credinta, dar tot ele tradeaza si rataciri ori neputinte, de care nici un crestin nu scapa pana la “tamaduire”

Satan nu exista, satan e patima omului.

Sa inteleg ca pentru tine Satan este doar o personificare? Atunci in Biblie cum citim versetele care vorbesc de Lucifer, despre faptele acestuia si ale ingerilor care l-au urmat?

[Moroco]

Jertfa Domnului a fost si este necesara pentru ca tot cel ce sufera de la pacate, idoli, rautate vicleana sa stie sa se pocaiasca si sa se indrepte.

Pocaiti-va deci ca Domnul Iisus Hristos Cuvantul, ca Ioan si ca sfintii!
Nu va mai tot pocaiti mereu k lumea si ca idolii mici care cârâie dupa idolii mari vrand sa se desfraneze cu ei slujgarnicindu-i si jertfindu-se pentru ei ca niste pusculitze, ca nister banci pline de griji lumesti cu care isi zidesc raiul viermilor ipocriti foarte cinstiti si drepti fata de ipocrismul viclean.

[Demetrius]

În prealabil postat de Moroco

Pocaiti-va deci ca Domnul Iisus Hristos Cuvantul, ca Ioan si ca sfintii!...

Ca de obicei, tastatura te musca de degete cand postezi fara sa (re)citesti ce-ai scris; probabil ca tastatura ta e plata, ca pamantul tau.

Cand S-a pocait Domnul, Cel fara de pacat?

[Demetrius]

În prealabil postat de FlorinT

Te rog, nu fi ironic! (de dragul tau cer asta.) Pe Hristos as vrea sa-L vad in raspunsurile tale, si stiu ca Il poti lasa sa vorbeasca. Eu doar impartasesc ceea ce cred ca este Lumina in mine. Si chiar sper sa fiu imbunatatit prin bunavointa voastra si a lui Hristos care sper sa va anime cand imi replicati. Poate undeva cred ca stiu si de fapt nu stiu.

Intrebasem de argumente... Deci, cum sustinem concluzia ta: cunoştinţa binelui şi răului = impreunare trupeasca?!

...

Nu eu am fost ironic, ci tu; tu ai intrebat cumva la mishto: "ce, vrei sa spui ca daca suntem dotati cu ochi=sa nu ne uitam, cu glas=sa nu vorbim?"
Oricum, pentru ca ti s-a parut ca sunt ironic imi cer scuze, insa ai inteles corect, iar eu am dat un raspuns "forte" ca sa crezi, ca altfel te incrancenai, ceea ce nu-i exclus s-o faci si de-acum.

Cunostinta raului si-a binelui se poate extinde pana la a o achivala cu impreunarea trupeasca, dar mai usor de acceptat si inteles ar fi sa realizam ca chemarea Domnului catre om se refera la ignorarea acestei lumi cu tot ce cuprinde ea pentru a ne concentra aici si acum catre fericirea vesnica. Atentie, aici si acum!

Ignorarea acestei lumi se poate pricepe mai usor daca observam viata calugarilor, nu daca ne uitam in lume caci este foarte usor sa ne smintim prin comparatii lumesti.
Impreunarea trupeasca, chiar si cea "binecuvantta/sfintita" in cadrul cununiei, echivaleaza cu concentrarea atentiei catre lumea aceasta expunandu-ne astfel impatimirii, ca o respingere a chemarii divine:

32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.(1Cor7,32-34)


P.S.Mie mi se pare ca esti dispus sa analizezi doar versetele care explica "negru pe alb"(cat se poate de clar, ca la scoala primara, nu ca la seminar!) ceea ce urmaresti sa adopti, asemanatoare cu directivele din Monitorul Oficial, care sunt formulate astfel incat sa nu poate fi interpretate decat asa cum este scris.
Pentru analiza Scripturii este mai mult decat necesar Duhul Sfant, adica un spirit cuantic de intepretare duhovniceasca(fii credincios, Tomo, nu necredincios), total diferit de Codul Civil (indragit de reformati).

[Demetrius]

În prealabil postat de FlorinT

... Hm! I s-ar fi interzis impreunarea (sau doar exacerbarea actului sexual) dinainte de orice perspectiva a impreunarii?

3. Daca omului i s-ar fi interzis impreunarea ce rol aveau organele de reproducere?

Observ ca incepi sa-ti pui niste intrebari(mai ales prima) si asta ma bucura, insa va trebui sa faci efectiv un efort mai consistent si sa crezi ca Dumnezeu, desi este Atotputernic, nu-Si foloseste puterea Sa decat pentru a iubi nelimitat.
El n-a facut si nu va face nimic "hokus-pokus"; El putea sa-L teleporteze pe Iisus direct in fata lui Pilat sau pe cruce, dar L-a trimis pe Fiul Sau sa Se nasca precum orice om normal, dupa 9 luni de stadiu intrauterin. Dumnezeu nu exagereaza ca un habotnic si nici pe Adam nu l-a infiintat ca Adam SRL, "asociat" apoi cu Eva SRL, ci a creat din nimic Imparatia Sa si in care, de-a lungul timpului(in miliarde de ani), s-au format toate cate sunt astazi pe lume.

La prima ta intrebare raspunsul este nu; nu dinainte de orice perspectiva a impreunarii, ci dupa ce Adam si Eva au aplicat si ei ceea ce se petrecea in jurul lor, ei fiind primul barbat si prima femeie(dintr-o populatie de bipezi) care L-au cunoscut pe Dumnezeu ca Dumnezeu, dar inca nu se inchinau Lui, ca daca s-ar fi inchinat, n-ar fi "gustat" din pom. Ceilalti bipezi n-aveau treaba cu Dumnezeu, ci doar cu respectarea ierarhiei tribale, conform careia masculii isi revendicau femelele, halcile din vanat si locul mai confortabil din pestera; la fel ca azi.

La a doua intrebare raspunsul este putin mai complicat si anume ca tocmai in aceasta faza a vietii tribale, recunoasterea lui Dumnezeu ca autoritate suprema face ca obiceiurile de viata absolut firesti sa sufere niste cutremure imposibil de controlat pentru ca instinctele sunt obiceiuri cotidiene pe care noile "porunci" (revelatiile lui Dumnezeu catre Adam si Eva) nu le pot ordona(stapani).
Adam (si mai ales Eva) nu avea cum sa nu "cada". Practic ei n-au cazut, ci n-au inteles ca interdictia le interzice lor (nu si celorlalti) sa mai traiasca la fel de firesc ca pana atunci!

In acest moment al evolutiei civilizatiei umane, omul ajunge (numai printr-o educatie duhovniceasca) sa isi propuna, la sugestia Duhului Sfant, sa se mantuiasca si, desi e dotat cu organe de reproducere si hormoni rebeli, el invata sa le ignore ca sa devina si el vesnic capabil de iubire. Asta este chemarea lui Dumnezeu!

Fata de momentul lui Adam, astazi nu ne deosebim cu nimic din punct de vedere duhovnicesc pentru ca, desi Iisus ne-a aratat Calea si suntem botezati in numele Lui, constiinta omului este foarte pervertita.

Pentru un monah vrednic organul de reproducere devine un apendice, el avand trup de om si suflet de inger.

În prealabil postat de FlorinT

Si ma mai gandesc la ceva... am insa nevoie mai intai de raspunsul tau la o intrebare: de ce in mijloc?...
"...în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului."

Pentru ca uterul este in mijlocul trupului/cetatii/raiului si are radacinile(trompele uterine) de-o parte si de alta a raului vietii.

2. Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.(Apoc22,2)

În prealabil postat de FlorinT

Cand am spus "nevoi" nu am avut in vedere doar necesitatile PRIMARE. Depinde si de perspectiva celui care le delimiteaza (citatul tau din Sirah enumera pe cele mai de seama, nu include si nevoia omului de a sti, de a nadajdui, de a iubi). Exista nevoi care tin strict de natura noastra primara, fiintiala, dar un rational evoluat naste nevoi ce transcend dincolo de cele fiintiale. Eu unul, ca sa pot dormi, am nevoie sa stiu ca nu am ramas dator si nu am gresit nimanui in mod constient, ca nu am intors spatele celui care avea nevoie de sprijinul meu. Un altul poate ca doarme linistit fara astfel de nevoi. Poate ca vrea sa fie "istet", sa stie a profita si "da din coate". Intelegi ce vreau sa spun?

Inteleg si-ti urez somn usor, insa eu socotesc ca doar nevoile primare sunt nevoi pentru ca asa este Scris si gasesc ca-i rezonabil, nu eu am stabilit asa.
Nevoile afective se pot enunta mai bine conform unei mentalitati de viata manastireasca, ca altfel sunt prea subiective(diverse).

În prealabil postat de FlorinT

Binele si raul raportat la duhul lui satan...

Omul este satan. Daca n-ar exista omul, n-ar exista nici satan. Intelegi ce vreu sa spun?
Tu vorbesti de satan ca despre o influenta externa tie, ca urmare a imagini idolesti pe care (din lipsa de smerenie) o ai despre tine: ca esti vrednic. Nu zic ca nu esti, ci zic sa nu crezi ca esti.

[ALARIC]

"16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite."

De ce a fost necesar? Ca sa nu pierim.

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

Ca de obicei, tastatura te musca de degete cand postezi fara sa (re)citesti ce-ai scris; probabil ca tastatura ta e plata, ca pamantul tau.

Cand S-a pocait Domnul, Cel fara de pacat?

Buna intrebare!!!

Nu ma banui pe mine ca n-as sti ce scriu sau ca nu recitesc de teama ca ma musca tastatura pentru ca tu esti cel ce te-ai dovedit mereu pripit in interpretarea textelor mele ca un ciorb ce rade de oala sparta si care-si fura singur caciula.

Deci daca repet ca sf. Ioan Botezatorul care spunea ca ”a venit vremea sa ma micsorez, pocaitzi-va de acum ca Domnul Iisus Hristos Cuvantul, ca Cel fara de pacat si nu ca gLumea”, oare ce crezi ca vreau sa zic?

(PS: DEZINFORMEZI! (Din intereres?) Nu e pamantul meu ci al celor blanzi si nu el e plat ci apele care inconjura pamantul ca o suprafatza uscata a unui strat gros intro creatie finita!!! Vezi teoria PacMan3D-nD!)