Mă iubește într-adevăr sau e doar minciună?

[irina32]

Revin pe forum din pricina disperării, după ce m-am plâns la prieteni și familie.
Sunt împreună cu acest băiat de un an și câteva luni și de ceva vreme au apărut câteva probleme. Mama lui (viitoarea mea soacră) a început să-și "arate arama" și să mă defăimeze in orice fel față de el fără niciun motiv (el îmi spune că așa este ea și că vorbește urat despre toata lumea). Noi plănuisem sa ne căsătorim la starea civilă, și în 2025 sa ne cununăm in fața Domnului, doar că eu am tras înapoi din cauza comentariile ei (toți familiarii mei m-au avertizat ce viața de coșmar o sa am cu așa soacră) și din cauza faptului că el mi se pare insensibil suferinței mele (spusele lui: "eu am ignorat-o toata viața, este problema ta că nu poți"), și că nu ar fi dispus să se dezlipească in totalitate de ea. Specific că trăim în două orașe diferite, la vreo 120 km distanță și ne vedem la fiecare sfârșit de săptămână, el muncește eu sunt studentă de postliceală, avem amândoi 24 de ani. Planul nostru era ca o data ce as fi terminat eu studiile sa ne fi căsătorit între timp, și după sa fi plecat în străinătate să strângem un ban in plus (străinătatea fiind ideea mea), dar dacă ar auzi mama lui despre planurile noastre m-ar blestema o viață ca i-am luat copiluil de la serviciul lui să-l nenorocesc in străinătate....... In fine el este de acord cu mine in planurile de viitor, dar faptul că nici după cununie nu va vrea sa se despartă de familie mă îngrijorează, și nu puțin... După spusele lui la 2 lui ar vrea sa se vadă cu ai lui chiar mergând împotriva mea. I-am zis că nu mi se pare corect sa te împotrivești soției, dar el zice că sunt fără milă daca nu pot ierta (ierta ce mă întreb? Comentariile nu vor sfârși niciodată iar eu simt că îmi pierd sănătatea de pe acuma).
Alt motiv care mă trage înapoi este trândăvia lui, daca nu suntem împreună Duminicile el nu pășește la liturghie că vrea să se "odihnească" (apropo mama lui s-a luat de noi că de ce mergem la biserică ca doi băieți tineri nu ar face asta, cand o sa îmbătrânim o sa avem timp). El încă locuiește cu ai lui și de curând și-a cumpărat apartamentul lui tot în oraș. Acuma, din pricina disperării mele mi-a promis că se va muta la începutul anului viitor sa nu mai stea cu ai lui, mi-a propus sa mă mut și eu cu el dar am ajuns sa-i detest orașul și până și pe el aproape din cauza situației..... Nu mai știu la cine să mai mă plâng, nu am un duhovnic de baza, și nici nu cred că ar asculta vreo unul atâta cârnățărie de poveste...... Eu mă simt insultată de el... Mi-a spus că dacă mă hotărăsc să fiu cu el o sa am de suferit din cauza că orice ar fi el va mentine legatura cu părinții, chiar daca maica-sa mă face praf ....
Eu știam că o dată ce ne căsătorim lăsăm deoparte neamul și părinții și ne unim cu totul împreună cu soțul său cu soția, și asta îmi dă cu virgulă la el.
Mulțumesc celui căruia îmi va răspunde

[Demetrius]

În prealabil postat de irina32

Revin pe forum din pricina disperării, după ce m-am plâns la prieteni și familie.
Sunt împreună cu acest băiat de un an și câteva luni și de ceva vreme au apărut câteva probleme. Mama lui (viitoarea mea soacră) a început să-și "arate arama" și să mă defăimeze in orice fel față de el fără niciun motiv (el îmi spune că așa este ea și că vorbește urat despre toata lumea). Noi plănuisem sa ne căsătorim la starea civilă, și în 2025 sa ne cununăm in fața Domnului, doar că eu am tras înapoi din cauza comentariile ei (toți familiarii mei m-au avertizat ce viața de coșmar o sa am cu așa soacră) și din cauza faptului că el mi se pare insensibil suferinței mele (spusele lui: "eu am ignorat-o toata viața, este problema ta că nu poți"), și că nu ar fi dispus să se dezlipească in totalitate de ea. Specific că trăim în două orașe diferite, la vreo 120 km distanță și ne vedem la fiecare sfârșit de săptămână, el muncește eu sunt studentă de postliceală, avem amândoi 24 de ani. Planul nostru era ca o data ce as fi terminat eu studiile sa ne fi căsătorit între timp, și după sa fi plecat în străinătate să strângem un ban in plus (străinătatea fiind ideea mea), dar dacă ar auzi mama lui despre planurile noastre m-ar blestema o viață ca i-am luat copiluil de la serviciul lui să-l nenorocesc in străinătate....... In fine el este de acord cu mine in planurile de viitor, dar faptul că nici după cununie nu va vrea sa se despartă de familie mă îngrijorează, și nu puțin... După spusele lui la 2 lui ar vrea sa se vadă cu ai lui chiar mergând împotriva mea. I-am zis că nu mi se pare corect sa te împotrivești soției, dar el zice că sunt fără milă daca nu pot ierta (ierta ce mă întreb? Comentariile nu vor sfârși niciodată iar eu simt că îmi pierd sănătatea de pe acuma).
Alt motiv care mă trage înapoi este trândăvia lui, daca nu suntem împreună Duminicile el nu pășește la liturghie că vrea să se "odihnească" (apropo mama lui s-a luat de noi că de ce mergem la biserică ca doi băieți tineri nu ar face asta, cand o sa îmbătrânim o sa avem timp). El încă locuiește cu ai lui și de curând și-a cumpărat apartamentul lui tot în oraș. Acuma, din pricina disperării mele mi-a promis că se va muta la începutul anului viitor sa nu mai stea cu ai lui, mi-a propus sa mă mut și eu cu el dar am ajuns sa-i detest orașul și până și pe el aproape din cauza situației..... Nu mai știu la cine să mai mă plâng, nu am un duhovnic de baza, și nici nu cred că ar asculta vreo unul atâta cârnățărie de poveste...... Eu mă simt insultată de el... Mi-a spus că dacă mă hotărăsc să fiu cu el o sa am de suferit din cauza că orice ar fi el va mentine legatura cu părinții, chiar daca maica-sa mă face praf ....
Eu știam că o dată ce ne căsătorim lăsăm deoparte neamul și părinții și ne unim cu totul împreună cu soțul său cu soția, și asta îmi dă cu virgulă la el.
Mulțumesc celui căruia îmi va răspunde

Văd că ai mai deschis (și mie mi-a scăpat) acum 6 săptămâni un topic aici: https://www.crestinortodox.ro/forum/...073#post679073

Care este situația dintre voi acum față de topicul de acum 6 săptămâni? Te întreb fiindcă mie mi se pare (din ceea ce ne spui) că situația de atunci s-a schimbat...

Faptul că nu ai un duhovnic de bază ne spune că situația ta e destul de serioasă.

[irina32]

În prealabil postat de Demetrius

Văd că ai mai deschis (și mie mi-a scăpat) acum 6 săptămâni un topic aici: https://www.crestinortodox.ro/forum/...073#post679073

Care este situația dintre voi acum față de topicul de acum 6 săptămâni? Te întreb fiindcă mie mi se pare (din ceea ce ne spui) că situația de atunci s-a schimbat...

Faptul că nu ai un duhovnic de bază ne spune că situația ta e destul de serioasă.

Situația nu e ok din niciun punct de vedere, el s-a gândit să "salveze" lucrurile apropiind data cununiei, dar cum am menționat eu nu mă simt pregătită să procedez înainte, mai degrabă mă retrag și îl las in pace cu prima lui iubire (mama lui).

[cozia]

În prealabil postat de irina32

Situația nu e ok din niciun punct de vedere, el s-a gândit să "salveze" lucrurile apropiind data cununiei, dar cum am menționat eu nu mă simt pregătită să procedez înainte, mai degrabă mă retrag și îl las in pace cu prima lui iubire (mama lui).

Și eu zic ca I mai bine asa cum te gândești sa faci.
Băieții în general , dar mai ales în ultima vreme se maturizează mai greu, alții niciodata.
Doamne Ajuta!

[Iorest]

În prealabil postat de irina32

Revin pe forum din pricina disperării, după ce m-am plâns la prieteni și familie.

Până la urmă de ce nu iei tu o decizie dacă ai frâiele relației în mâini ?

[irina32]

În prealabil postat de Iorest

Până la urmă de ce nu iei tu o decizie dacă ai frâiele relației în mâini ?

Adevărul este, că eu l-am mai jignit de câteva ori motivul fiind stângăcia lui, nu am avut răbdarea potrivită poate, și din ciuda pretențiilor puse de mama lui, m-a luat de multe ori mânia și l-am mustrat (ceva de genul a pornit în creierul meu: "cum sa vina ea cu pretenții cand eu trebuie să-i repet lui lucruri bazilare??).
Împreună cu faptul că eu vreau să-mi păstrez numele fiindcă nu mai am frați sau surori (deci motivul ar fi continuitatea numelui) cel mai probabil s-a simțit jignit și de asta acuma vrea să mă "răsplătească" (cu toate că recunoaște că maica-sa e vicleană).
Nu prea știu de unde să o mai incep, nădejdea și încrederea este slabă la amândoi.....

[Iorest]

În prealabil postat de irina32

Adevărul este, că eu l-am mai jignit de câteva ori motivul fiind stângăcia lui, nu am avut răbdarea potrivită poate, și din ciuda pretențiilor puse de mama lui, m-a luat de multe ori mânia și l-am mustrat (ceva de genul a pornit în creierul meu: "cum sa vina ea cu pretenții cand eu trebuie să-i repet lui lucruri bazilare??).
Împreună cu faptul că eu vreau să-mi păstrez numele fiindcă nu mai am frați sau surori (deci motivul ar fi continuitatea numelui) cel mai probabil s-a simțit jignit și de asta acuma vrea să mă "răsplătească" (cu toate că recunoaște că maica-sa e vicleană).
Nu prea știu de unde să o mai incep, nădejdea și încrederea este slabă la amândoi.....

Până la urmă tu-l iubești sau nu prea ?
Sau ce e cu jocul acesta de glezne ?

[irina32]

În prealabil postat de Iorest

Până la urmă tu-l iubești sau nu prea ?
Sau ce e cu jocul acesta de glezne ?

El mi-a schimbat viața în bine și nu am cum să-l iubesc, doar că uneori nu ne înțelegem și de la nerăbdare+ nervi ajungem la situații neplăcute.
Am discutat despre treaba cu izolatul față de mama lui și a înțeles de data asta. El de unul singur mi-a spus că trebuie să mă izolez de ea, atunci va înțelege că nu am ce prea sa caut in orașul lui, ci doar o sa mă duc de dragul lui......
(Ultima oară umblam pe străzi de durere și de faptul că nu m-am simțit înțeleasă de el, adevărul este că nici nu prea știu să-mi stăpânesc emoțiile)

[Demetrius]

În prealabil postat de irina32

Adevărul este, că eu l-am mai jignit de câteva ori motivul fiind stângăcia lui, nu am avut răbdarea potrivită poate, și din ciuda pretențiilor puse de mama lui, m-a luat de multe ori mânia și l-am mustrat (ceva de genul a pornit în creierul meu: "cum sa vina ea cu pretenții cand eu trebuie să-i repet lui lucruri bazilare??).
Împreună cu faptul că eu vreau să-mi păstrez numele fiindcă nu mai am frați sau surori (deci motivul ar fi continuitatea numelui) cel mai probabil s-a simțit jignit și de asta acuma vrea să mă "răsplătească" (cu toate că recunoaște că maica-sa e vicleană).
Nu prea știu de unde să o mai incep, nădejdea și încrederea este slabă la amândoi.....

Fără niciun motiv aparent mi-a apărut în minte ieri gândul că o femeie nu are nume propriu de familie, ci numele tatălui său, sau numele soțului său, iar copilul pe care-l naște va purta numele tatâlui.

Abia acum devine clar că originea celor gândite de mine nu era altceva decât acest mesaj al tău.

În primul meu mesaj eu te-am întrebat ce e nou acum, dar tu ai ocolit răspunsul care însă se deslușește din situația descrisă și din... iertarea (pentru ”un păcat mai mare”) pe care nu ți-o mai poți acorda(cum spui tu acolo la sfârșit), dar pe care o transferi acum și către cei din jur.

Situația lui familiară este la fel și acum ca mai înainte, dar raportarea ta la el este diferită...

[irina32]

În prealabil postat de Demetrius

Fără niciun motiv aparent mi-a apărut în minte ieri gândul că o femeie nu are nume propriu de familie, ci numele tatălui său, sau numele soțului său, iar copilul pe care-l naște va purta numele tatâlui.

Abia acum devine clar că originea celor gândite de mine nu era altceva decât acest mesaj al tău.

În primul meu mesaj eu te-am întrebat ce e nou acum, dar tu ai ocolit răspunsul care însă se deslușește din situația descrisă și din... iertarea (pentru ”un păcat mai mare”) pe care nu ți-o mai poți acorda(cum spui tu acolo la sfârșit), dar pe care o transferi acum și către cei din jur.

Situația lui familiară este la fel și acum ca mai înainte, dar raportarea ta la el este diferită...

Din câte pot eu să deslușesc situația s-a schimbat de când mama lui și-a schimbat comportamentul față de mine (el justifică că din cauza temerilor ei se gândea să nu fi fost eu o profitoare sau mai știu eu ce relații ascunse sa am in orașul meu...). Cam in perioada aia coincide și declanșarea focul mai aprig al poftelor trupești.
Specific că nu am căzut în păcat cu trupul în deplin ,dar cu gândul am păcătuit amândoi. În ultimă vreme problema a persistat la mine și chiar el mă ruga să mă opresc și sa nu stârnesc ceva mai mare.
Amândoi recunoaștem că simulările astea (daca așa le pot numi) au sporit răul dintre noi, totuși și ura asta pe care o demonstrează mama lui față de mine, m-a alimentat psihologic să fac rău lui (să-l cert să-l cicălesc să mă plâng că de ce nu e mai chibzuit).
Situația lui familiară este la fel, dar mie mi-a fost prezentată în alt fel, mai mult de jumătate de an mama lui m-a primit in casă și părea iubitoare, dar dintr-odată și-a schimbat opinia față de mine fara niciun motiv aparent și cu mine prezentă l-a anunțat pe el că "să-i vină acasă doar cu fata cu care se va căsători".
Oricum eu ne văd încă necopți la minte pe amândoi,
Eu pentru că aș vrea perfecțiunea întruchipată (pe care uneori o văd în tatăl meu, și îl nimicesc pe viitorul soț făcând comparații)
Iar el îl văd deseori neatent față de lucrurile la care pun eu valoare și care m-ar ajuta sa am mai mare încredere (mersul la biserică și ascultarea deplină față de ce concordam împreună).