Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Miha-anca

Scuze, dar nu din cartile crestine am auzit de meditatia facuta prin golirea mintii. Nu se ocupa crestinii cu asa ceva. Deci fara idei preconcepute.
Nu cred ca am primit un raspuns direct la intrebarea mea: cui se roaga tibetanul. Din rugaciunea postata, inteleg ca e vorba de Budda; in cartile citite de mine, scria de Personalitatea suprema. Nu stiu daca aceasta se identifica cu Buddha, dar este stiut ca orientalii se inchina lui Buddha, care a avut o viata pamanteasca, nascut din mama si tata pamanteni si care a ajuns la un inalt nivel de spiritualitate, din pdv oriental.

In principiu, tibetanii se inchina la Buddha istoric, dar functie de ramura spirituala pot fi si alte personalitati - Mama Tara - "protectoarea Tibetului", Avalokiteshvara - Budda-plin-de-mila, Vajrasattva - Buddha-purificator, etc...

Insa, indiferent de "personalitate", asa cum am precizat, cu totii inteleg aceste iconuri ca manifestare a ultimei realitati, a Adevarului - Buddha-fara-inceput.

Buddhismul este o religie politeista, nu?

Vorbim de Budhismul tibetan, nu de Theravada care este mai raspandit in Tailanda, Birmania, Laos..

Pare politeista, prin varietatea reprezentarilor, dar in esenta este monoteista.

Adevarul ultim (dincolo de icoana /forma) este perceput in acelasi fel indiferent de variatia reprezentarii.

Comparativ cu Buddhismul, crestinismul e mult mai simplu de inteles si de practicat, avand doar Dumnezeul din Sf. Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Este mai simplu pentru ca am fost crescuti de mici cu aceste cuvinte.
Iar aceste identitati sunt adanc intiparite in mintea noastra.
Este firesc sa fie asa.

Ma intreb ce ii mana pe romani sa se inchine lui Buddha, cand Il avem pe Iisus Hristos? Oare nu ii multumeste Iisus Hristos, de trebuie sa apeleze la Buddha?!?

In Romania nu este un fenomen de masa si nici nu va fi. Sunt exceptii nesemnificative.

Personal, ma rog la Iisus Hristos dar am studiat budismul pentru ca nu am inteles aspecte de profunzime ale literaturii patristice.

Stiu deasemeni, ca tibetanii au fost avertizati din timp ca vor fi invadati si de aceea au stramutat toata invatatura lor in Europa.
Si inca ceva: care este relatia Buddhismului cu religia secolului XXI, New Age? Eu am gasit scris despre New Age in cartile de Buddhism, pe care le-am citit, ca fiind religia viitorului.

Nu am citit carti New Age. Nu cunosc filosofia lor, deci nu pot sa-ti raspund la intrebare.

Scria deasemeni, ca vor fi infiintate niste scoli New Age in diverse tari din Europa, dar nu am gasit enumerata Romania printre ele si la vremea respectiva m-am mirat; acum inteleg.
Iertare, daca aceste lucruri nu au nimic comun cu cugetarile din Dharma; dar poate primesc totusi un raspuns.

Nu sunt guru in campanie de recrutare.
Nu promovez inchinarea la Buddha.
Nu reprezint nicio scoala - fie budista, fie New Age.
Nu exista niciun interes in spatele postarilor.

Sunt un ortodox care a studiat budismul tibetan, care crede ca si-a imbogatit in acest fel cunostintele spirituale.

Ca acest tur de orizont a fost o experienta pozitiva.

[IULIAN496]

Acest om tot continua ce ereziile lui!Acesta pe cat il polemizezi mai mult pe atat de mult iti dai seama ca nu-i ortodox deloc!

În prealabil postat de IULIAN496

Acest om tot continua ce ereziile lui!Acesta pe cat il polemizezi mai mult pe atat de mult iti dai seama ca nu-i ortodox deloc!

Am vrut doar sa verific veridicitatea si seriozitatea acestei afirmatii:

În prealabil postat de florin.oltean75

Incerc in fiecare zi sa ma intorc la El.

Sper ca voi reusi in cele din urma.

Iata ce spune Sf. Nicolae Velimirovici in "Suta de capete de la Liubostinia":
Zice Domnul:
1. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie. Adevarata pocainta nu inseamna doar a te cai pentru pacatele faptuite, ci a-ti intoarce desavârsit sufletul propriu de la intuneric la lumina, de la pamânt la cer, de la sine la Dumnezeu.
2. Pocainta fara aceasta intoarcere desavârsita nu este decât o joaca cu Dumnezeu si cu sufletul propriu. Iar cu Dumnezeu nu te poti juca. El miluieste pe cel ce se pocaieiste, dar loveste cu mâna grea pe cel ce nu se caieste sau pe cel ce nu se caieste sincer si desavârsit. Iar când El raneste, rana e adânca si nimeni nu o poate tamadui in afara de El."

Cu siguranta si ratacirea unui ortodox pe la alte religii, nu poate fi decat o "rana" ca cea amintita mai sus de Sf. Nicolae Velimirovici, si care pe drumuri ocolite are menirea de a-i aduce pe cei cu rana inapoi la El.
Singura religie mantuitoare este cea crestina.

În prealabil postat de florin.oltean75

In principiu, tibetanii se inchina la Buddha istoric, dar functie de ramura spirituala pot fi si alte personalitati - Mama Tara - "protectoarea Tibetului", Avalokiteshvara - Budda-plin-de-mila, Vajrasattva - Buddha-purificator, etc...

Insa, indiferent de "personalitate", asa cum am precizat, cu totii inteleg aceste iconuri ca manifestare a ultimei realitati, a Adevarului - Buddha-fara-inceput.


Vorbim de Budhismul tibetan, nu de Theravada care este mai raspandit in Tailanda, Birmania, Laos..

Pare politeista, prin varietatea reprezentarilor, dar in esenta este monoteista.

Adevarul ultim (dincolo de icoana /forma) este perceput in acelasi fel indiferent de variatia reprezentarii.

Este mai simplu pentru ca am fost crescuti de mici cu aceste cuvinte.
Iar aceste identitati sunt adanc intiparite in mintea noastra.
Este firesc sa fie asa.

In Romania nu este un fenomen de masa si nici nu va fi. Sunt exceptii nesemnificative.

Personal, ma rog la Iisus Hristos dar am studiat budismul pentru ca nu am inteles aspecte de profunzime ale literaturii patristice.


Nu am citit carti New Age. Nu cunosc filosofia lor, deci nu pot sa-ti raspund la intrebare.


Nu sunt guru in campanie de recrutare.
Nu promovez inchinarea la Buddha.
Nu reprezint nicio scoala - fie budista, fie New Age.
Nu exista niciun interes in spatele postarilor.

Sunt un ortodox care a studiat budismul tibetan, care crede ca si-a imbogatit in acest fel cunostintele spirituale.

Ca acest tur de orizont a fost o experienta pozitiva.

Sf. Seraphim Rose, care a avut tangente cu budismul, si care l-a parasit din clipa in care a inteles ca ortodoxia este calea, a spus, ca pana la un punct e bun budismul, dar doar pana la un punct.

As vrea sa te mai intreb ceva: cum te impaci cu acceptarea binelui si a raului in egala masura? Cu totii stim ca raul exista, dar de aici si pana la acceptare, e cale lunga.

[Demetrius]

În prealabil postat de Miha-anca

Sf. Seraphim Rose, care a avut tangente cu budismul, si care l-a parasit din clipa in care a inteles ca ortodoxia este calea, a spus, ca pana la un punct e bun budismul, dar doar pana la un punct.

As vrea sa te mai intreb ceva: cum te impaci cu acceptarea binelui si a raului in egala masura? Cu totii stim ca raul exista, dar de aici si pana la acceptare, e cale lunga.

Nu înțeleg ce vrei să întrebi cu ”acceptare în egală măsură”?
Luare la cunoștință, observare, acord, aprobare, încuviințare, părtășie, binecuvântare...?

În prealabil postat de Demetrius

Nu înțeleg ce vrei să întrebi cu ”acceptare în egală măsură”?
Luare la cunoștință, observare, acord, aprobare, încuviințare, părtășie, binecuvântare...?

Ma refeream la acceptarea si a binelui si a raului.

[IULIAN496]

Decat sa sti teologie si sa nu ai cunostinta voii lui Dumnezeu asa incat sa o aplici si pe langa asta sa o si propovaduiesti esti ca si diavolul care stie de Dunmezeu si poate mai bine ca noi caci el il vede insa niciodata NU SE INDREAPTA!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de IULIAN496

Decat sa sti teologie si sa nu ai cunostinta voii lui Dumnezeu asa incat sa o aplici si pe langa asta sa o si propovaduiesti esti ca si diavolul care stie de Dunmezeu si poate mai bine ca noi caci el il vede insa niciodata NU SE INDREAPTA!

Iulian, rationamentul tau este clar si profund.

Daca tu crezi ca demonizarea este o fapta buna, ca faci un serviciu Lui Dumnezeu si celorlalti demascand cu "argumente pline de miez substratul acestor postari" - din partea mea nu vei intamplina nicio opozitie/rezistenta.

Este dreptul tau sa te lupti eroic, de fiecare data, cu ceea ce crezi ca este o mare amenintare la adresa sufletelor.

Te pot sustine in acest demers incurajandu-te sa faci intotdeauna ce crezi ca este corect. Dar nu renuntand la propria libertate de expresie.

Din punctul meu de vedere, mai ai inca multe de invatat. Transpare din calitatea postarilor/raspunsurilor tale.

Violenta este cel mai la indemana instrument si intotdeauna pe deplin justificata in mintea celui ce o prolifereaza.

Te sustin in demersul tau, prin faptul ca te inteleg. Dar nu toti gandesc ca tine. Unii gasesc si ceva bun in aceste postari. Nu doar pucioasa si fum.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Miha-anca

Sf. Seraphim Rose, care a avut tangente cu budismul, si care l-a parasit din clipa in care a inteles ca ortodoxia este calea, a spus, ca pana la un punct e bun budismul, dar doar pana la un punct.

Formal, putem rejecta/nega anumite experiente din viata noastra, validitatea sau valoarea acestora - insa in mod fundamental nu este posibil.

Suntem suma experientelor noastre. Si cele negative au rolul lor formator specific. Ne patrund si ne modeleaza structura interna.

Generozitatea budismului este generozitate. Inainte de toate. Este o valoare care persista pentru o perioada de timp in fluxul mental.

Nu este violenta, furie sau acuzare.

Orice informatie ne modeleaza intr-un anumit fel, fie ca o acceptam, fie ca o respingem.

Generozitatea este intotdeauna o forta. Primeaza oricarei dogme. Pentru ca este esenta a ceea ce ar trebui sa fim.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Miha-anca

As vrea sa te mai intreb ceva: cum te impaci cu acceptarea binelui si a raului in egala masura? Cu totii stim ca raul exista, dar de aici si pana la acceptare, e cale lunga.

In budism sunt multe moduri de acceptare a raului care ni se intimpla,
asa cum acceptam binele din viata noastra.

Sunt metode "formale" care folosesc diferite tipuri de inferente, rationamente in subsidiar, si metode "directe".

Ansamblul de metode care vizeaza abordarea constienta a raului dpdv spiritual se mai numeste"Transformarea Raului in Aspecte ale Caii"

Printre metode formale:

- "raul" este interpretat ca un indicator al propriei stari cazute / este un semnal de AVERTIZARE - deci catalizator motivational in lucrarea celor spirituale; ( semnale ca "iadul" este doar la o aruncatura de bat)

-"raul" este perceput si ca Invatator care arata ce trebuie corectat in noi; Deci este privit si cu un soi de respect pe langa acceptare.

-"raul" este perceput ca un giuvaer/dar care contribuie in mod substantial la desavarsirea rabdarii ("paramita rabdarii" - rabdarea din dragoste). Fara experimentarea raului este imposibila asimilarea acestei virtuti.

-"raul" in mahayana poate fi rabdat avand in minte ca mica suferinta rabdata sa rodeasca in mare bucurie pentru toate fiintele fara exceptie. Sunt o multitudine de variatii in aceasta clasa.

-"raul" este acceptat prin emularea altor exemple de sfinti. Mintea se relationeaza la experientele de "rau" ale altora atunci cand se confrunta cu un anumit tip de rau. Rabdarea lor usureaza raul nostru.

.... (metode mai profunde care au la baza intelegerea vacuitatii si permit transformarea acestuia in "nectar")


metoda directa: presupune scrutarea indeaproape a esentei durerii asa cum scrutam indeaproape esenta fericirii

- "raul" care ni se intampla nu are o existenta imuabila, intrinseca ci este in natura schimbarii - asa cum este si "binele" care-l experimentam

- atat in "rau" cat si in "bine" gasim sfintenia libertatii depline.