Intrebari si nu numai

[ory]

Ancah, eu stiu ca tu nu ai nevoie de argumente si nu ai avut niciodata, mai ales din partea mea, asa ca, mai bine nu mai comentez. Stiu prea bine ce a iesit ultima data din postarea mea. Sper sa ma intelegi si sa ma scuzi, in acelasi timp.
Cat despre exagerarea fara margini...tu, crezi ce vrei, oricum asta crezi, indiferent de argumente.

[ory]

Apropos !, Anca, te-am visat aseara, dar stai fara griji, te-am visat intr-o conjuctura foarte linistitoare si placuta. Nu sunt genul ranchiunoasa si nici nu as avea motive, mai ales in mediul virtual, chiar daca tu ai avut o oarecare tendinta de-a amesteca sentimentele cu opiniile...poate ca toti avem aceasta tendinta la un moment dat.
Cat despre argumentele pe care le ceri sistematic, eu, de fapt le-am tot adus, dar nu ai vrut sa le vezi, nu ai avut motiv pentru aceasta, complacandu-te in statutul pe care ti l-a format propria credinta. Si, nu este rau astfel.
Chiar tu ai spus...este mai bine sa nu afisez experiente personale (caci oamenii sunt subiectivi).Iar, daca chiar te intereseaza aceste argumente, du-te te rog si traieste in manastire, o luna de zile, poate un an...du-te in mai multe manastiri, si edifica-te pe viu, nu doar din carti, si nu doar din postura unui om credincios care viziteaza cu credinta un lacas Sfant, pentru hranire duhovniceasca de moment, si atat.
Gandeste-te ca ar fi putut fi unul dintre copii tai la manastire si ar fi intampinat foarte multe lucruri (in realitate), iti spun sincer, la cum stau lucrurile, si ca o persoana intelectuala si cu capul pe umeri cum stiu ca esti...ai fi suferit foarte mult.
Iar acum , sa revin la subiect. Spunea Sofia ca multi dintre tineri merg in manastire nepregatiti, apoi pleaca dupa o perioada scurta, fiindca-si dau seama ca nu au ales cu cap. Eu va spun sincer, sunt chiar foarte putini care pleaca din manastire dupa o perioada scurta, majoritatea celor care pleaca o fac dupa o perioada destul de lunga, cam de minim 5-6 ani si chiar peste 10 ani , iar aceasta se datoreaza doctrinei intretinuta in timp, precum ca este pacat sa parasesti manastirea, se datoreaza unei manipulari psihologice extrem de puternica, manipulare cu care lupta multi dintre cei care nu se regasesc in acest cadru monahal, dar tot spera sa-si gaseasca intr-o masura linistea in interiorul lui. Apoi, tot ajung sa plece, dupa o lupta apriga cu realitatea interioara, cu cea exterioara si cu cea de la nivelul imaginar.
Este complicat, iar starea este intretinuta cu atat mai mult cu cat imaginea in sine isi diminueaza intensitatea de viata fara de prihana.
"Ispita", ispita reprezinta cea mai convenabila forma de pretext adusa acestui mediu atat de confuz si de neconform cu ceea ce s-a dorit a fi in viziunea celor care l-au conceput.
Iarasi am vorbit mult si neinteresant ! ! !
Va spun sincer, cunosc foarte multi calugari, maici care au parasit manastirea, le cunosc, le simt traseul care i-a determinat sa faca aceasta alegere, chiar si cea initiala . Majoritatea dupa 6-11 ani de manastire. Pe nimeni nu intereseaza nimic,de ce ne-ar pasa ? Detinem argumentele "ispitei", "necredintei" , "neinfranarii ", "a greselii "... a tuturor teoriilor imaginare, dar niciodata a responsabilitatii, a influientelor concrete, a erorilor, a educatiei precare, a nepasarii...si in cele din urma, a lipsei de iubire, IUBIRE pe care a lasat-o Dumnezeu sa smereasca orice teorie.

[ory]

Sa o luam matematic .
Cunosc in jur de 10 manastiri foarte bine, cam de pe la varsta de 14 ani. Manastiri, nu prestigioase, insa destul de impunatoare. Cunosc, de asemenea pe vietuitorii acestora, dupa caractere, dupa oarece experiente, dar mai ales dupa varsta la care au imbratisat viata monahala. Sigur ! 80% dintre acestia, intre varsta 15-18 ani.
O parte dintre acestia au parasit viata monahala, cam in jur de 20-40%, in functie de manastire...si, bine-nteles, cam pe aceleasi criterii de renuntare, formate in timp, si nici decum deodata, cum presupune crestinul de rand.
Mai mult nu pot sa spun, ar insemna sa dau nume, ceea ce ar fi imposibil si indecent.
Nu este o judecata, este un fapt concret, care ar trebui sa ne puna pe ganduri...poate mai cu precadere pe conducatorii acestor institutii spirituale.

Draga ory, sper ca de data asta sa ne intelegem. Tu ti-ai spus punctul de vedere. Deci cunosti 10 manastiri si 80% dintre calugari si calugrite au intrat in manastire la varste cuprinse intre 15-18 ani; iar 20-40% au iesit dupa un numar de ani. Buuuun.

Acum punctul meu de vedere: Daca tu cunosti acele 10 manastiri, inseamna ca vorbesti in cunostinta de cauza despre aceste 10 manastiri. Dar Romania are 540 manastiri in total. De aceea afirm eu ca nu poti vorbi desptre toate manastirile, caci cele 10 manastiri pe care le cunosti tu fac 0,5% din totalul manastirilor. Sigur ca si in aceste manastiri sunt multi venit la varste tinere, precum ai spus tu, dar sigur nu stim nimic, deci nu putem trage concluzii pornind de la 0,5% din manastiri.
Eu stiu o manastire mare, de 90 maici. Anul trecut au plecat 5 maici. De ce? Nu stiu. Deci nu pot trage o concluzie atat de ferma precum faci tu. Eu asta incerc de atata vreme sa-ti explic: generalizarile nu sunt bune! Eu nu neg ca stii anumite lucruri, dar nu putem generaliza dupa acele lucruri.

Cei, care au iesit din manastire nu au altceva mai bun de facut decat sa faca macar acum ceva cu viata lor. Nu are nici un sens ca acestia sa ceara aplauze, caci nu le merita. Sa-si
traiasca viata cum doresc, caci pentru asta au optat, dar sa nu vina nimeni sa spuna ca majoritatea din manastiri isi pierd vremea pe acolo in loc sa faca uz de dreptul lor la viata de familie, ca atunci lovim in acei traitori, care in ciuda acestor conditii vitrege, au rezistat, s-au slefuit dupa modelul lui Hristos, si se roaga neincetat pentru omenire. Din fericire eu am dat peste asemenea calugari si calugarite, si Il rog pe bunul Dumnezeu sa-i tina pe acestia, ca mult s-au rugat si pentru mine si m-au scos din adancul disperarii. Un cuvant indreptat prin generalizare impotriva acestora ma doare mai mult decat o tona de cuvinte impotriva mea.

Ory, iti multumesc ca mi-ai povestit despre visul tau. Poate asa ne ajuta Dumnezeu pe amandoua sa ajungem la o intelegere. Am simtit acest lucru din aceste doua mesaje ale tale. Iti multumesc.

[ory]

Deci, incepem iar sa ne invartim in jurul cozii .
Am spus ca eu cunosc 10 manastiri foarte bine, insa cunosc mult mai multe intr-o oarecare masura, iar cand am tendinta de a generaliza, o fac, nu din nestiinta, ci pentru ca acesta este adevarul, este ca un fenomen in sine. Astfel de lucruri se intampla absolut peste tot, caci acele 10 manastiri nu sunt asa mai marginalizate si mai iesite din tipar, ele fac parte din acest tipar, din acest sistem.
Oricum, nu se intelege si nici nu este nevoie, eu am expus situatia dintr-o perspectiva omeneasca mult mai profunda decat se concepe prin diferitele opinii, in repetate randuri. tendinte absolut subiective, incercand sa judec dupa caracterul vast al omului si situatiilor din jurul acestuia, precum si din principiile lui.
Nu am denigrat si nu voi face niciodata acest lucru fata de adevaratii oameni care doresc sa dobandeasca desavarsirea prin aceasta viata monahala . Iar daca Dumnezeu inseamna ADEVAR ,inseamna ca nu trebuie sa ne fie teama sa-l elucidam, sa-l expunem, sub pretextul ca manjim o anumita imagine. Adevarul nu trebuie transfigurat in atatea si-atatea pretexte cu iz de credinta, fiindca este vorba de sufletele oamenilor in joc.
Pur si simplu, nu are rost, nu veti intelege niciodata situatia din afara ei, si, mai ales din citit. De fapt, oamenii nu doresc sa inteleaga nimic, doresc doar sa invinuiasca, sa judece, sa pedepseasca...sa fie reci si nepasatori fata de realitatea acestei vieti care nu simt pic de compasiune fata de decaderea fizica, psihica si spirituala a membrilor ei, decadere direct proportionala cu atitudinea trasaturilor ei specifice...reale, nu cele fictive.
Anca, nu-mi place sentimentul cu care pretinzi ca nu ai nimic fata de cei care pleaca din manastire, dar nici sa nu-si caute disculpa. Esti o femeie culta, intotdeauna am avut o admiratie extraordinara pentru pedagogi, si, intotdeauna mi i-am facut prieteni,trebuie sa intelegi ca, indiferent de doctrina, oamenii sunt oameni, au suflete, au o viata de purtat, au sentimente, au dureri si bucurii...nu-i putem trata ca pe niste roboti sub pretextul credintei. Nu este si nu va fi niciodata raspunderea lor unanima pentru ceea ce devin, chiar daca povara judecatii cad doar pe acestia, realitatea este insa, dincolo de intelegerea mirenilor. Sincer, o spun cu durere fata de fragilitatea omului, si iarasi cu durere fata de ceea ce vrea cu adevarat Dumnezeu de la noi, iar oamenii ce-i daruiesc ?...numai cuvinte si dispret fata de oameni !!!
Anca, ne defineste o credinta, asa cum o intelege fiecare, ne defineste un cumul de experiente, de sentimente, ne definesc parintii care ne-au nascut, ne definesc atatea bucurii si tristeti...nu vom fi niciodata altfel decat ceilalti atata timp cat suntem oameni.
Deci, nu am generalizat in zadar...tu, crede ceea ce vrei, dar te rog, daca tot te intereseaza acest subiect intr-atat, cerceteaza-l pe pielea ta si te vei convinge...dar, nicodata ca un simplu mirean si vizitator, nici macar ca un simplu prieten. al lor. Oricum,la varsta ta ar fi, oricum mai simplu, exista o anumita departajare in acest sens, in toti factorii de influienta, hartuire, dezinteres si abuz fizic si psihic...etc.
Sper sa nu-mi porti pica, chiar daca sunt perceputa ca si mai mica si necoapta, poate ca, de fapt, fiecare are opiniile din experiente (totale) si simtiri, este normal sa ni le expunem asa cum consideram., trebuie sa ne respectam. Pana la urma, nu o opinie poate stirbi o credinta, ci ceea ce exista deja in interiorul nostru.
Ciudat este faptul ca te-am visat, desi nu-ti cunosc chipul...acum stiu ca, orice persoana detine un chip, indiferent daca el se vede sau nu...se simte. Asta este maretia cea nedefinita a omului. In cuvinte putem spune absolut orice, dar simtirea nu ne va trada niciodata.

[ory]

Iti recomand sa citesti de pe acest site, ceea ce spune Parintele Paraian despre calugaria zilelor noastre. Poate eu sunt prea nevrednica sa fiu luata in seama, de fapt, chiar sunt astfel !

ory, nu-ti port absolut nici o pica. Eu zic sa lasam lucrurile cum au cazut; fiecare cu parerea ei si mai vorbim peste 10 ani despre aceasta tema, timp in care ne mai edificam fiecare din noi.

[sophia]

Intervin si eu putin.
Si eu cred ca cei ce vin la manastire o fac devreme, pana sa invete o meserie sau sa studieze si cred ca aici este problema. Sunt f.tineri si fara experienta de manastire si de viata si nu pot sa discearna si de aceea mai apoi regreta.
Poate sunt si exceptii, dar in general de la o varsta, dupa ce ai dat cu nasul de prieten/prietena, iubire, bani, viata adevarata, iti trebuie multa putere sa renunti la ea si multa credinta care sa te sustina.
Mai este o categorie de persoane care se retrag la manastire la batranete si acolo isi sfarsesc zilele. Asta mi se pare frumos si normal.
Referitor la plecarea din manastire: eu cred ca exista si acolo tensiuni (spuneam ca viata este mult mai dura, nu ai pe nimeni, omul este om cu hormoni si probleme de sanatate si nervi), exista munca, mobbing, discutii si depinde si de atmosfera si de staret(a) si colegii mai in varsta cum sunt primiti si tratati tinerii (novicii).

[ory]

Daca vezi un om pe strada, mirean, iti inchipui doar ca este om, cu bune si cu rele. Dar, daca acesta a fost calugar la viata lui, dar este imbracat in mirean, se poarta ca un mirean, adica, ca si un om,isi face o familie, se incadreaza intr-un loc de munca, plateste taxe la stat, se roaga la Dumnezeu, face copilasi frumosi si sanatosi...Cu ce credeti ca este acel om altfel decat voi ? El nu este om, sau cum ? Daca nu ati sti ca a fost calugar, cum l-ati trata ?( voi, cei care debordati de atata credinta si predici) Ca pe un om, nu ! ! !...atata timp cat este om. Cu ce credeti ca difera infatisarea, trupul, sufletul si viata unui om care a fost in manastire, fata de a unui om care nu a fost in manastire ? Cu nimic !Si atunci, de ce este atat judecat un om care a fost in manastire ? Scrie undeva ca sunteti indreptatiti sa faceti aceasta ? A spus Mantuitorul undeva sa va comportati astfel ? Nu ! Si ?, sa ne fie rusine, fiindca Dumnezeu s-a rastignit tocmai pentru inima aceasta incatranita de credinciosi fara omenie.
Mie imi vine sa plang, efectiv, cu cata lipsa de sensibilitate sunt tratati oamenii, indiferent de conjuctura spirituala, pe considerentul credintei.
Cititi macar cele zece porunci, cu inima, cu trup, cu suflet, cu minte...si veti vedea ca Dumnezeu nu cere mai mult decat este acolo si ca ceea ce este acolo nu are nici o legatura cu calugaria.
Pur si simplu, nu-mi vine sa cred ca existe suflete credincioase care nu-si pot desclesta inima de atata judecata si atata dispret fata de acesti "oameni". Mie nu-mi vine sa cred ca intr-o inima in care se presupune ca salasluieste Dumnezeu, poate sa existe laolalta si atata SCARBA.

În prealabil postat de ory

Daca vezi un om pe strada, mirean, iti inchipui doar ca este om, cu bune si cu rele. Dar, daca acesta a fost calugar la viata lui, dar este imbracat in mirean, se poarta ca un mirean, adica, ca si un om,isi face o familie, se incadreaza intr-un loc de munca, plateste taxe la stat, se roaga la Dumnezeu, face copilasi frumosi si sanatosi...Cu ce credeti ca este acel om altfel decat voi ? El nu este om, sau cum ? Daca nu ati sti ca a fost calugar, cum l-ati trata ?( voi, cei care debordati de atata credinta si predici) Ca pe un om, nu ! ! !...atata timp cat este om. Cu ce credeti ca difera infatisarea, trupul, sufletul si viata unui om care a fost in manastire, fata de a unui om care nu a fost in manastire ? Cu nimic !Si atunci, de ce este atat judecat un om care a fost in manastire ? Scrie undeva ca sunteti indreptatiti sa faceti aceasta ? A spus Mantuitorul undeva sa va comportati astfel ? Nu ! Si ?, sa ne fie rusine, fiindca Dumnezeu s-a rastignit tocmai pentru inima aceasta incatranita de credinciosi fara omenie.
Mie imi vine sa plang, efectiv, cu cata lipsa de sensibilitate sunt tratati oamenii, indiferent de conjuctura spirituala, pe considerentul credintei.
Cititi macar cele zece porunci, cu inima, cu trup, cu suflet, cu minte...si veti vedea ca Dumnezeu nu cere mai mult decat este acolo si ca ceea ce este acolo nu are nici o legatura cu calugaria.
Pur si simplu, nu-mi vine sa cred ca existe suflete credincioase care nu-si pot desclesta inima de atata judecata si atata dispret fata de acesti "oameni". Mie nu-mi vine sa cred ca intr-o inima in care se presupune ca salasluieste Dumnezeu, poate sa existe laolalta si atata SCARBA.

Daca as intalni un asemenea om l-as trata ca pe un om. Ory, de ce sa-l judecam noi? Noi am judecat situatia, nu omul. Pe om trebuie sa-l tratam bine, sa-l iubim ca pe aproapele; de restul se ocupa Dumnezeu.
Chiar nu e cazul sa presupui atata ce am face noi, cei neimplicati in viata manastireasca. Ne acuzi de ce poate nici nu am fi in stare. Asa ca lasa scarba si ocupa-te mai bine de dragostea de aproapele. E mult mai sanatos si de folos! Prea esti incrancenata. Relaxeaza-te si incearca sa desparti omul de faptele lui.