LUPTA CU CADEREA IN IMAGINATIE

[cozia]

Cum să practici amintirea de sine
Iată un mod de a practica şi verifica atentia divizata
a amintirii de sine: în timp ce mergi printr-o clădire
sau pe stradă, în timp ce vorbesti cu ceilalti, când
mănânci, când te imbraci si când te îndrepti către
locul de muncă zilnic, încearcă să vezi ceea ce este
chiar în fata ta. Incearcă să observi detaliile. În
acelasi timp, încearcă să fii constient de tine însuti
făcând acest efort. Cu alte cuvinte, să fii constient
de faptul că încerci să-ti divizezi atenţia. Apoi
observă cum prezenţa atentiei divizate alunecă
imperceptibil departe, pe măsură ce esti absorbit de
asocieri mentale, de o stare de reverie, de
retrospectie sau planificare - imaginatie.

Când, brusc, ‘te întorci’ la
claritatea divizării atenţiei, vei vedea că amintirea
de sine reprezintă cheia pentru a fi mai conştient.
Amintirea de sine este delicată şi simplă, totuşi
greu de susţinut deoarece necesită un efort
constient.

Goethe,
“Cel mai dificil lucru, şi care pare cel mai uşor este:
să fii prezent la ceea ce se afla în fata ta".

[cozia]

A-ti aminti de tine însuti înseamnă să-ti divizezi
atentia intentionat si să fii constient de tine însuti si
de mediul înconjurător.

Prin atenţia divizată a
amintirii de sine devii conştient de ce observi în
moment, în timp ce rămâi constient de tine însuti
ca observator. De exemplu, chiar acum este posibil
să fii constient de aceste cuvinte din pagină în timp
ce eşti constient şi de tine însuti citindu-le si simtindu-ti picioarele in acelasi timp. Sună simplu, totuşi această dublă constientă, această
atentie divizată, nu se întâmplă niciodată de la sine.
Necesită efort conştient în fiecare moment. Fără
efort, constienta alunecă mereu înapoi către
obisnuita atentie, cu o singură directie.
Atentia divizată este principala caracteristică a unei
stări mai înalte de constientă

Totul gravitează în
jurul disciplinei de a învăţa să-ti amintesti de tine
însuti, de a fi prezent în mod constient la fiecare
moment al fiecărei activităti din cursul zilei.

[cozia]

Imaginaţia

Principalul efort pe care trebuie să-l facem pentru a
ne trezi este ca tot timpul să vedem ceea ce este în
prezent si să evitam să fim în imaginatie.

Imaginaţia include: reveria,
asocierile întâmplătoare, introspecţia, anticiparea
viitorului, rememorarea trecutului precum şi
imaginarea diverselor lucruri despre sine şi despre
alţi oameni. Imaginaţia este un flux invizibil în care
mintea se scaldă, dar există şi semne vizibile ale
acesteia. De exemplu un om cu ochii ficşi şi
transparenţi este ‘pierdut’ în imaginaţie. Conştienţa
de sine şi de ceea ce îl înconjoară este absentă, el
fiind absorbit în întregime de mecanismele interne
ale imaginaţiei. Deşi din punct de vedere fizic
acesta se află într-o stare de conştienţă trează, din
punct de vedere psihologic el a alunecat în
imaginaţie, în tărâmul viselor. Majoritatea
oamenilor nu văd nici un rău în aşa ceva, în parte
pentru că este ceva atât de comun, în parte pentru
că este plăcut să fii în imaginaţie şi, în final, pentru
că pare a nu fi necesar să înlocuieşti imaginaţia cu
prezenţă.
Un alt tip de imaginaţie poate să apară în situaţia în
care, de exemplu, admiri o privelişte sau asculţi
expunerea unei idei, dar de fapt începi să te
gândeşti - să-ţi imaginezi – o altă privelişte similară
sau o idee înrudită. Cu alte cuvinte, în loc să vezi
sau să auzi ceea ce este de fapt în faţa ta, vezi şi
auzi propria ta imaginaţie. Poate părea absurd la
început, dar de fapt devenim ceea ce ne imaginăm.
Cu alte cuvinte, noi (conştienţa noastră) dispărem
în fluxul imaginaţiei şi suntem mistuiţi de subiectul
imaginaţiei noastre. Imaginaţia se poate manifesta
şi când vorbim (incluzând vorbitul cu sine însuşi),
când suntem activi (ca atunci când eşti tot timpul
ocupat), sau când mâncăm (absent, frenetic sau
într-o stare ca de transă ca atunci când citim în
acelaşi timp). Acelaşi lucru se petrece atunci când,
în loc de a fi doar prezent în timp ce te speli pe dinţi
dimineaţa, devii preocupat (în imaginaţie) de ziua
care începe şi pierzi aproape toată conştienţa legată
de locul unde te afli şi de ceea ce faci. Să-ţi
imaginezi sau să rememorezi incidente legate de
alţi oameni este un alt mod prin care conştienţa
este în mod repetat sacrificată şi înlocuită de
imaginaţie. Toate aceste manifestări pot părea
nedăunătoare şi chiar necesare vieţii, totuşi
adevărul este că fără prezenţa conştientă a atenţiei
divizate, imaginaţia distruge conştienţa necesară
pentru a promova amintirea de sine. Pe scurt, ne
ţine adormiţi.
Când auzi prima oară despre imaginaţie, este
posibil să o percepi ca pe o excepţie de la starea
alertă normală a minţii. Nu suspectezi faptul că
imaginaţia constituie regula în realitate; că este o
funcţie automată făcută să interfere cu fiecare
moment al vieţii tale; că fără să-ţi dea seama, îţi
imaginezi chiar şi cine eşti tu şi cum apari în faţa
lumii. Dar când afli despre divizarea atenţiei şi
încearci să-ţi aminteşti de tine însuţi, poţi treptat să
începi ‘să te trezeşti’, prin faptul că realizezi din ce
în ce mai des cum starea ta de conştienţă este
îndepărtată de către imaginaţie[/b]; cum uiţi să-ţi
aminteşti de tine însuţi şi că amintirea de sine nu se
întâmplă niciodată de la sine. De fapt, încercarea de
a-ţi aminti de tine însuţi demonstrează ce putere
are imaginaţia asupra vieţii interioare a fiecăruia.
Aceasta arată de asemenea ce ar putea să însemne
să scapi de imaginaţie şi să devii mai conştient de
realitatea fiecărui simplu moment.

[vsovi]

Nu domnule, astea is prostii psihologice, e vorba sa te trezeshti de la somnul pacatelor, sau de la "motzaiala" din timpul zilei, shi nu de la alunecarile in tot felul de chestii shi adormiri ale psihicului... ca doar shtim ca aia ce umbla cu conshtientzarea shi trezirea... centrilor sunt pagani, lucrand pentru trup shi nu pentru Hristos cu trupul Omului!

[cod_gabriel]

În prealabil postat de cozia

Cum să practici amintirea de sine
Iată un mod de a practica şi verifica atentia divizata
a amintirii de sine: în timp ce mergi printr-o clădire
sau pe stradă, în timp ce vorbesti cu ceilalti, când
mănânci, când te imbraci si când te îndrepti către
locul de muncă zilnic, încearcă să vezi ceea ce este
chiar în fata ta. Incearcă să observi detaliile. În
acelasi timp, încearcă să fii constient de tine însuti
făcând acest efort. Cu alte cuvinte, să fii constient
de faptul că încerci să-ti divizezi atenţia. Apoi
observă cum prezenţa atentiei divizate alunecă
imperceptibil departe, pe măsură ce esti absorbit de
asocieri mentale, de o stare de reverie, de
retrospectie sau planificare - imaginatie.

Când, brusc, ‘te întorci’ la
claritatea divizării atenţiei, vei vedea că amintirea
de sine reprezintă cheia pentru a fi mai conştient.
Amintirea de sine este delicată şi simplă, totuşi
greu de susţinut deoarece necesită un efort
constient.

Goethe,
“Cel mai dificil lucru, şi care pare cel mai uşor este:
să fii prezent la ceea ce se afla în fata ta".

Suna a tehnici yoga.

[sofiaiuga]

noi trebuie sa ne concentram atentia nu sa o divizam, zicind rugaciunea lui iisus ,si mergind pe strada pt a ne ajuta in reusite in acea zi, care incepe.tre sa ne amintim de Dumnezeu si nu de noi ,decit in masura in care sa constientizam ca depindem de EL.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sofiaiuga

noi trebuie sa ne concentram atentia nu sa o divizam, zicind rugaciunea lui iisus ,si mergind pe strada pt a ne ajuta in reusite in acea zi, care incepe.tre sa ne amintim de Dumnezeu si nu de noi ,decit in masura in care sa constientizam ca depindem de EL.

Corecta observatie. Si asa suntem distributivi in gandirea noastra. A o diviza mai mult nu mi se pare productiv, deca ca simplu joc al mintii. De multe ori gandul , atentia, zboara in multe directii, neproductiv si mai ales in momentul rugaciunii.

[cozia]

:)Nu vorbim despre acelasi lucru, Sofia si Cristi. In cazul de mai sus nu este vorba de a te scalda in mai multe minciuni aduse de divizarea imaginatiei si plutirii asa in dorul lelii, ci a te ruga cu PREZENTA asa cum de multe ori aminteste Par. Arsenie Papacioc in predicile sale.

Adica divizarea consta in a te ruga cu persoana ta AICI in fata iconostasului de ex, simtind inima, puterea vindecatoare care te copleseste sufleteste si trupeste, nu spusa papagaliceste, cu mintea dusa. Observatia de sine in timpul rugaciunii va va revela acest lucru. Sfintii au lucrat enorm la aceste mici detalii fara de care rugaciunea ramine in plan orizontal in loc sa fie auzita pe verticala.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cozia

:)Nu vorbim despre acelasi lucru, Sofia si Cristi. In cazul de mai sus nu este vorba de a te scalda in mai multe minciuni aduse de divizarea imaginatiei si plutirii asa in dorul lelii, ci a te ruga cu PREZENTA asa cum de multe ori aminteste Par. Arsenie Papacioc in predicile sale.

Adica divizarea consta in a te ruga cu persoana ta AICI in fata iconostasului de ex, simtind inima, puterea vindecatoare care te copleseste sufleteste si trupeste, nu spusa papagaliceste, cu mintea dusa. Observatia de sine in timpul rugaciunii va va revela acest lucru. Sfintii au lucrat enorm la aceste mici detalii fara de care rugaciunea ramine in plan orizontal in loc sa fie auzita pe verticala.

Da, am inteles Cozia. De fapt asta ne dorim cand ne rugam , dar de prea putine ori ne reuseste. Acesta-i adevarul, iar cine neaga , nu-i sincer cu el insusi si cu cei din jur. Avem mult, mult de lucru in privinta asta. DUMNEZEU SA NE LUMINEZE PRIN HARUL SI DUHUL SFANT !

[cod_gabriel]

În prealabil postat de cozia

:)Nu vorbim despre acelasi lucru, Sofia si Cristi. In cazul de mai sus nu este vorba de a te scalda in mai multe minciuni aduse de divizarea imaginatiei si plutirii asa in dorul lelii, ci a te ruga cu PREZENTA asa cum de multe ori aminteste Par. Arsenie Papacioc in predicile sale.

Adica divizarea consta in a te ruga cu persoana ta AICI in fata iconostasului de ex, simtind inima, puterea vindecatoare care te copleseste sufleteste si trupeste, nu spusa papagaliceste, cu mintea dusa. Observatia de sine in timpul rugaciunii va va revela acest lucru. Sfintii au lucrat enorm la aceste mici detalii fara de care rugaciunea ramine in plan orizontal in loc sa fie auzita pe verticala.

Mi se pare extrem de greu sa o faci, in conditiile in care spui rugaciuni consacrate, adica cuvintele altora. Este clar ca in aceste conditii, in loc te concentrezi si sa simti, te concentrezi asupra textului si a efortului de a reproduce corect din memorie.