Ce sunt oamenii (romanii) ne-uniti si izolati?

[sophia]

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

[heaven]

În prealabil postat de sophia

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

In viata trebuie sa stii sa ai echilbru interior,sa cunosti ce ti se potriveste si cat poti duce,precum sa dai Cezarului ce este al Cezarului.
Evident ca viata spirituala trebuie sa vina pe primul plan,urmata,insa,de fapte bune si de iubire fata de semeni si intreaga Creatie a lui Dumnezeu.
Aceasta viata spirituala ar trebui sa fie aceeasi atat in cadrul bisericii,cat si in afara ei si nu exclude socializarea si faptul de a avea o viata normala,fireasca,in rest.
Sincer,nu stiu de ce esti intr-atat de suparata: in sufletul tau stii mai bine ce sa faci si unde este adevarul,iar faptul ca altii cad in extreme sau ratacesc calea nu ar trebui sa fie un impediment pentru tine.

[laurschepsis]

În prealabil postat de sophia

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

Doamne-ajuta!

Draga sora, s-au schimbat foarte multe in ultimii 50 de ani. Din pacate nu toate in bine. Paradoxal, desi, mijloacele de comunicare sunt extrem de rapide si de avantajoase nu le folosim cu drag. Am uitat un cuvant: DOR. Un cuvant care se traduce greu in alte limbi, asa cum, greu, se intelege Miorita de catre alte neamuri.

Azi, rudele ne sunt mai departe decat prietenii. Au inceput sa se destrame si sa putrezeasca acele fire de suflet care ne legau pe cei din familii inrudite. Nu prea mai avem neamuri. Si de aceea incepem sa nu mai fim un neam. Resorturile fine care ne tineu in comuniune au cedat si ele. Intre timp relatia transcedentala parinte - fiu (fiica) a inceput si ea sa se altereze. Copiii nu mai timp de parinti dupa ce parintii, prinsi de tavalugul naucitor al societatii de azi si-au neglijat copiii. Batranii sunt retrasi in apartamente si se uita cu inima grea la telefonul care nici azi nu suna. Nici macar parintele nu ramane mai mult, ca are multe familii in parohie si vrea sa ajunga zi la toti. Cati dintre apropiatii nostri mai au duhovnic ca si parinte? Duhovnic de care sa le fie DOR inca de la despartire... Parinti pentru care sa-si amane plecarea macar cu un ceas... Rude cu care sa petreaca pana noaptea tarziu in curte (care curte?!)...

Nunta, botezul, ziua de nastere erau motiv de intalnire si de bucurie impartasita. Azi nunta costa. Botezul costa. In acest ritm dement o sa coste si ziua de nastere.

Ne-am departat de pamant. Pamantul ne hranea direct. Si curat si natural. Azi ne hranesc si ne imbolnavesc supermaketurile. Prost, scump si murdar. Pamantul ne tinea impreuna. Munceam impreuna. Ne ajutam. Am citit zilele acestea un articol al lui Stefan Mitroi care mi-a placut. Daca vreti,

http://www.jurnalul.ro/stire-editori...au-513055.html

Nu auzeam atat de dureros despre CONCURENTA, THRILlER, HORROR, ACTION, REALITY SHOW, POLITICALY CORECT, DISCRIMINARE, CIPUIRE, 666, TERORISM, ECOLOGIE, DEFRISARE, CORUPTIE, INCEST LEGALIZAT, MILIARDE FURATE, DISOLUTIA PUTERII, PORNOGRAFIE, GLOBALIZARE, PETRODOLARI, SANGE, SCANDAL, MANELE, POLARIZARE SOCIALA, VANDUTI PENTRU ORGANE, PRESA ASERVITA, EXTREMISM, FOAMETE, POLUARE, TRAFIC DE CARNE VIE... Mai bine ma opresc aici.

Nu se faceau experimente devastatoare in invatamant si sanatate. Nu se puneau intrebari convenite in prealabil. Nu se raspundea pe langa. Cuvantul nu era golit de sens si pervertit.

Nu mi-am propus sa-ti raspund in tonuri apocaliptice. Dar azi este din ce in ce mai greu pentru cei tineri sa-si alcatuiasca o scara a valorilor care sa consoneze cu modelul suprem, Iisus Hristos. Este din ce in ce mai greu pentru ca suntem din ce in ce mai departe de cele 10 porunci.

Parintele Cleopa ne avertiza ca ispitele sunt la masura apropierii noastre de Dumnezeu. De asemenea, parintele Rafail Noica (si nu numai dansul) ne spunea ca azi fortele raului lucreaza cu pacate mici. Adica, spun dansii ca AZI SUNTEM DIN CE IN CE MAI DEPARTE DE IISUS HRISTOS, CALEA, ADEVARUL SI VIATA.

Luca 2.13-14: "Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni bunavoire!"

Am uitat si de acest cuvant: BUNAVOIRE. Alt cuvant fundamental care cu greu poate fi tradus in alte limbi. Ca si DOR. De parinti, de copii, de bunici, de duhovnic, de rude, de prieteni, de tara, si in primul rand DE DUMNEZEU.

Doamne-ajuta!

[ory]

Dor...de tine insuti !

[laurschepsis]

În prealabil postat de ory

Dor...de tine insuti !

Doamne-ajuta!

Multumesc. Gandim la fel. Asta am vrut sa spun. Dor de tine, cel care ai venit de la Dumnezeu si care urmeaza sa te intorci Acasa. De tine insuti.

Doamne-ajuta!

[windorin]

În prealabil postat de sophia

Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam. Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.

Este foarte trist ca in Biserica se afla asemenea oameni, cu o asemenea gandire. Mai ales acestia sunt bolnavi si au nevoie de dragostea noastra. Sa nu ii judecam, desi tare imi vine sa o fac. Mai ales pe cei din Biserica, pe cei "de acasa", pe "Fiul cel mare" (vezi Pilda cu Fiul Risipitor).

Iti inteleg [COLOR=darkred]revolta inimii[/COLOR]. Chiar ieri, mergeam pe o straduta, spre casa, si priveam casele oamenilor. Garduri inalte, garduri de tabla, de beton, cu pereti fara ferestre uneori. M'a cuprins un duh de singuratate, desi nu eram singur. Eram chiar bucuros, insa ma gandeam cat de mult ne'am putut instraina unii de altii.

Sa nu fiu ipocrit, va spun. Daca ar fi sa stau vreodata la curte, primul lucru pe care l'as face ar fi sa pun garduri, inalte, din scanduri, bine legate si drepte. Este trist cat m'a cuprins si pe mine "frica" si "teama" de patimile celor din jur. Eram la bunici, in noapte, priveam stelele, vorbeam cu tata. Deodata un geam pocneste la o magazie din spate. Copilul unor tigani din apropiere daduse cu o piatra. M'a cuprins un mare duh de singuratate si instrainare. Acela nu avea nici cel mai mic motiv.

Parintii spun ca [COLOR=darkred]Sfarsitul Lumii va veni atunci cand intre vecini nu vor mai exista poteci[/COLOR].
Este trist ca aceasta se intampla deja.

Imi doresc sa aud solutii practice. Solutii care au dat rod.

[LapetiteMoc]

Trebuie ... Un verb pe care-l folosesc des, poate e defect profesional sau altceva, nu stiu nici eu. Nici nu-mi dadeam seama ca-l folosesc, pana cand un critic literar timisorean mi-a atras atentia ca e prezent destul de des in ceea ce scriu.
Dar, TREBUIE sa ne adaptam lumii in care traim, sa-L luam model pe Iisus care ne invata sa dam cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Sau in alt loc, unde le vorbea Apostolilor Sai, le spunea ca-i trimite ca mieii in mijlocul lupilor, dar sa ia seama si sa fie intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii... Asadar, sa nu ne miram ca lumea este asa cum este, pentru ca nicicand nu a fost altfel.
TREBUIE sa ne caleasca si sa ne intareasca cuvintele Mantuitorului, nu sa ne deranjeze lumea. TREBUIE sa traim impacati cu Dumnezeu si constiinta, nu cu metehnele lumii. Cine se vrea placut lumii, va face cele placute lumii (barfa, invidie, sfori trase, lovituri pe la spate, demolarea celui ce se arata mai bine intentionat, clevetire, curse intinse etc. etc. etc.), va deveni robul acestor patimi, nu mai este om liber.
Poate acele persoane cu care ati vrea sa dialogati, sa va plimbati etc. au alte preocupari lumesti si evita intalnirile cu dumneavoastra pentru ca nu le aveti. Se intampla si asa in viata...
Nu fiti necajita, pentru ca nu sunteti singura! Cu Iisus in inima si-n suflet nimeni nu e singur. Sau poate Domnul a ales pentru dumneavoastra un anume soi de singuratate, din dragoste, pentru a va feri de ispite grele. Nu putem noi judeca caile Domnului, ci doar sa ne rugam sa se faca voia Sa.
Din ziua in care am inceput sa ma rog asa - "eu vreau asta si asta, si asta, si asta etc. etc. etc., dar faca-se voia Ta, Doamne, si nu a mea, pentru ca doar Tu cunosti ce ma zideste si ce nu!" - am acceptat cu mai multa seninatate si bucurie viata, sufletul mi-e usor, inima cu adevarat libera!

Faca-se voia Domnului in toate ale vietii noastre, pentru ca doar astfel ne aflam pe cale!

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Am fost placut impresionat sa vad in Grecia cum, seara, pe malul marii, la taverne se adunau in jurul meselor familii intregi de greci, de la bunici, unchi si matusi pana la nepoti si sporovoiau cu voie buna IMPREUNA. M-a bucurat mai ales faptul ca nu-si uitau acasa batranii si copii. Grecia a intrat cu mult inaintea noastra in UE, dar a stiut sa-si pastreze, macar si partial, linistea si coeziunea familiala.

Imi aduc aminte cu placere cum, de fiecare data cand ai mei faceau o prajitura ma trimiteau cu cate o farfurie cu cateva bucati din acele bunatati la vecini, asa cum si ei imparteau cu noi cele bune. Si asta intr-o vreme cand eram mult mai saraci, mult mai oprimati ca acum.

In curtea in care locuiam, veneau la ceas de seara vecini sau prieteni si, daca nu erau prinsi cu treaba, parintii mei isi mai odihneau sufletul dicutand cu ei.

Poate ca si noi am putea sa ne rezidim sanatos daca am reface relatiile din familie, daca am reinchega celula oricarui neam, FAMILIA. Reasazand-o in matca crestina, din care a fost aproape pulverizata, multe si-ar recapata frumosul chip de odinioara.

De fapt, in timp ce scriu imi dau seama ca, am uitat sa vorbim "ochi in ochi, suflet langa suflet". Am uitat unii de altii si pana la urma, am uitat de noi insine si ne-am abandonat intr-un ritm care nu ne apartine.

As mai adauga ca am uitat cum e sa fii bun si impacat. Cum e sa fii fericit. Ieri, prin marea Sa mila, l-am reintalnit pe parintele arhimandrit Teofil Paraian si, pentru prima data am realizat cu adevarat, langa ce coplesitoare impletire divina de bunatate si fericire m-am aflat. Cat de mult conteaza sa fii bun!!! Mergeti la Sambata de Sus sa-l vedeti si sa-l auziti cum radiaza bunatate si fericire. Un OM CU ADEVARAT FRUMOS. In aceasta cheie, azi, nenumaratele sale inregistrari audio si video, cele peste 30 de carti tin parca alt discurs.

Doamne-ajuta!

[anna21]

În prealabil postat de sophia

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?

Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

Sophia, ai dreptate.. si eu imi doresc sa intalnesc oameni.. Adica sa stai de vorba cu cineva si sa ai convingerea ca este cineva inauntru (nu doar spoiala de politete si atentie) care asculta si intelege.
Probabil de aceea ma aflu si acum pe forum :).
Nu este credinta, sunt doar oamenii.
Au deveniti reci si suspiciosi, nu-si doresc acea apropiere.
(O vecina imi spunea ca trebuie sa mearga la un interviu, dar este o ora imposibila, nu stie ce sa faca cu copilul. I-am zis sa-l lase acasa la mine. A amutit. A zis apoi: dar de ce vrei sa ai tu grija de copilul meu, de ce sa ma ajuti? Nu, nu se poate sa faca asta.. gasesc eu o solutie. Asta e.. oamenii se distanteaza singuri.. nu accepta ajutor de teama sa nu se "oblige" cumva.. sa nu se "lege" de altii. Mi se pare culmea absurdului)

[heaven]

Este absurd...pentru ca multi functioneaza dupa legile materialului,nu ale spiritualului.