Cu si despre muzica... sfaturi, pareri, orice, sa vedem

[xanixade]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Citat:
În prealabil postat de calator prin ploaie
http://www.youtube.com/watch?v=oGvz3...eature=related

http://www.youtube.com/watch?v=MNar8...eature=related

O seara frumoasa !
:)))
Ca sa nu ne smintim, sa nu uitam ca... fiecare lucru se face dupa masura...
__________________

Apoi draga esti un spirit extrem de tanar...si clar razbate din afirmatii ca nu ai studiat muzica clasica....Niciodata nu a smintit pe nimeni....dimpotriva ridica sufletele....profunde....Cei care se pretind atotstiutori, facand afirmatii gratuite, sunt prea departe de adevar....Doamne ajuta!
Cat des[re sminteala...unii se smintesc din exagerata grija de altii, necautand la ei insisi mai intai.....

Da, intr-adevar, nu am studiat muzica clasica....
Iar cand am vorbit despre sminteala am zis de masura... Nici macar nu m-am referit la muzica clasica, in acel context atunci... Iar cand am vorbit de masura m-am referit la trepte duhovnicesti...
Iar cat despre ridicarea sufletului... mai mult foloseste o rugaciune ca orice...
E buna si muzica clasica... si muzica e buna in general, daca o asculti dupa o anumita masura (ceea ce am spus eu nu fost nicidecum o afirmatie gratuita... ci mai degraba o generalizare...), cat despre sminteala vom vorbi intr-un alt topic...

Doamne ajuta

[xanixade]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Cum ti s-a zis si de alti forumisti prin alte locuri....nici macar traditionalist nu esti, ci mai degraba inchis, zidit in neputinta de a pricepe ca nu esti tu un etalon..

Nu am presupus ca sunt etalon de la inceput, topicul asta l-am ridicat ca sa imi construiesc o anumita opinie, pe care o aveam de la inceput... imi cer scuze ca am o opinie personala, pe care nu o schimb...

În prealabil postat de calator prin ploaie

Iar Dumnezeu este departe de ceea ce propagi tu, subtil....Sa nu citim altceva decat despre sfinti ca prostim...

De cand citirea sfintilor e rau? si mai exact ce am propagat despre Dumnezeu? din cate stiu am vorbit despre muzica si masurile ei in ascultarea ei...

În prealabil postat de calator prin ploaie

sa nu ascultam muzica BUNA , pt ne face depresivi...etc....Eu una de aici am tras o concluzie certa despre o anume limitare pt care tu pledezi...Ma bucur insa ca pe langa cativa care-ti "tin trena"inchipuita, sunt destui descuiati la minte , cum i-a si ne-a alcatuit Domnul....De aceea eu voi sustine mereu tot ce este frumos , sensibil, inaltator, indumnezeitor, desigur toate urmand ca loc , dupa credinta....Doamne ajuta!

Lol... limitarea despre care vorbesc, e una voita, pe masura urcarii anumitor trepte duhovnicesti... tu despre ce limitare vorbesti?
in plus, in viata suntem mereu limitati, iar daca vrem sa ne limitam la Dumnezeu, poate ca urmare a dragostei catre Sine (sa speram cu cat mai multa minte) e ceva pacat in asta?
Oare postul ce e de fapt? Dar pe langa post mancam si carne si o cinstim si il slavim pe Dumnezeu ca ne-a dat carne... Nu e asa si cu muzica? Uite de dragul lui Dumnezeu, calugarii, pustnicii, unii mireni, unii daca au renuntat la muzica zicand ca e stricatoare, ii opreste sa se roage mai mult decat ar dori... oare sunt limitati?... vezi limitarea de care vorbesc?...
De aia Danut a avut mai multa dreptate, pentru ca tu nu l-ai inteles... si n-ai abordat problema mai serios...
Iar despre cei care-mi tin trena sau sunt descuiati la minte sau nu, si cei care nu fac asta presupun ca se refera la sustinerea anumitor pareri de ale mele... Ce sa zic, descuierea la minte nu are nici in clin nici in maneca cu sustinerea unor anumite pareri... asa ca sa nu mai discutam asa ceva...

În prealabil postat de calator prin ploaie

ps. Habar n-ai ce e meloterapia....dar e impamantenit aici sa vb dintr-o pornire deloc crestina, despre necunoscute....Pace tie!

Un dar celor care stiu aprecia inteligent, muzica, dar divin pentru noi muritorii nemuritori....


http://www.youtube.com/watch?v=OHrZAplckpI

Asa vorbesti de parca nu cunosc sau nu am ascultat muzica ore intregi... sau orice faceam... sau de parca am ascultat numai manele sau muzica populara... si nu am avut "calitatea" de a cunoaste muzica clasica.... (de parca nici de aia n-am ascultat,dar in fine)
Uite, eu am presupus ca e o problema in astfel de excese, si am cautat o anumita solutie... de aici in colo e problema mea... sau cel putin presupun asta...

Si uite un fel de a aprecia muzica...

http://www.youtube.com/watch?v=-JfpacjZWyw

http://groups.yahoo.com/group/credin...a/message/1294

^
||
Scurta privire teologica asupra muzicii...

[calator prin ploaie]

Precum bine cunosti , chiar daca nu vei recunoaste , ai avut o atitudine recalcitranta vizavi de opiniile mele, de cand ai facut primul post pe alt topic..Nu-mi pasa de asta( te porti cum stii ) , fiind irelevant , insa 3 lucruri vreau sa-ti punctez si ti le voi repeta la INFINIT pana iti vor intra bine in cap:
1.Nu am afirmat ca muzica religioasa nu e buna(dovada ca pe topicul initiat de mine postez mereu si nu sunt ipocrita ca altii)Iar despre scrieri ale parintilor la fel..Am scris in CLAR.....ca nu socotesc a fi bine sa nu citim DECAT ce au asternut ei pe hartie......... ..DECI..nu fa pe moralizatorul ca ma faci sa rad...la modul pueril in care zadarnic imi tot cauti pricina....

2.Sa fim seriosi...Daca vrei sa te rogi mult o poti face...Si poti asculta si muzica de care vrei apoi....Iar cat de maruntel gandesti rezulta la fel de claro din cum ai interpretat chestia cu trena(aici iti multumesc, iar m-ai binedispus)....baiete !Si sa nu uit...tot de dragul lui DUMNEZEU, eu ascult pe langa muzica psaltica , multa alta muzica si ma simt extraordinar si n-as renunta la asta pentru nimic in lume oricat ati urla tu ori altii ca n-as avea dreptate...NU caut sa-mi impun parerea...Eu asa simt ! Punct!

3.Crescand cu mama muziciana , normal ca stiu aprecia realele valente ale muzicii, iar daca am alta opinie decat a ta, AM DREPTUL...pentru ca e libertate de exprimare a opiniei si n-ai cum sa schimbi asta tu, si nici n-ai cum sa-mi demonstrezi nimic...Pace tie !

ps. Mi-e perpendicular ce si cum si mai ales de ce ( de fapt eu cunosc raspunsul la cea din urma cel putin) incerci in locul unui dialog cordial, sa impui ceva ce eu nu accept...Asta spune multe...
Dumnezeu sa fie cu noi !

.

[xanixade]

@ calator prin ploaie

Noo, acuma imi cer scuze, in anumite privinte ai dreptate... eu am incercat sa tratez aceasta "problema" cat mai serios... ce vrei asa arat faptul ca ma implic :))

Dauneaza muzica sufletului, dar in masura in care tu o lasi sa te afecteze, ca de multe ori nu tot ce ascultam e bun, no acuma intelegi :)))
Daca o sa vrei sa urci pe trepte duhovnicesti, si o sa cauti, o sa te bati si de chestia asta... poate natural, prin fire, de la sine... sau poate logic... intelegi?

Eu vorbeam de lucruri mai mari decat acela de a asculta pur si simplu muzica...
Si poate de aia posturile noastre s-au tot "intersectat", ca eu n-am inteles modul cum privesti tu asta...
Ce vrei, eu cu minte mea asa maruntica, cad destul de des in controverse de credinta, extreme, si dup-aia ma ridic cu multe rani sufletesti... intelegi acuma?
ce mai vrei sa iti spun...
De multe ori nici nu intentionez sa vorbesc din rautate, cu tine sau cu altcineva... dar ma apuca ironia, si nervozitatea, cand mi se pare ca sunt luat in ras... poate am o personalitate defectuoasa... ce sa fac..

[arwein]

http://www.youtube.com/watch?v=J4WEkEAV1os

Sa aveti o saptamana buna!

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de arwein

http://www.youtube.com/watch?v=J4WEkEAV1os

Sa aveti o saptamana buna!

Acum sunt convinsa ca multi inteleg sensul subtil al mesajelor mele....In plus clipul este superb, vorbind despre o prietenie cum nici aici pe forum, nu poate fi vorba decat extrem de,....rar! Multumesc mult arwein

[Marius22]

În prealabil postat de xanixade

Problema pe care o ridic eu, e ca Sfintii Parinti, afirma ca muzica e vatamatoare: tulbura sufletul, dezmiearda inima... e a diavolului parca, si e in genul acesta si o pilda in Pateric... Pe sfaturi ortodoxe se gaseste un oarecare film "informativ", numit sirenele, iarasi avem si O scurta privire teologica asupra muzicii de pr Dan Badulescu, destul de interesanta, iarasi... Intr-adevar asa e, punand problema din perspectiva "documentarii", dar in ce conditii, de ce, cat sa ascultam (muzica) (mai ales cat ca unii din noi, eu cel putin asa faceam, ascultam muzica intr-o vreme aproape orice faceam...) ce gen de muzica am putea noi sa ascultam... si mai ales de ce...

Cred ca trebuie sa precizam de la inceput ce intelegem prin "vatamatoare". Cred ca sunteti de acord ca nu orice gen muzical laic este si vatamator. Ar fi absurd sa afirmam acest lucru. In acelasi timp, chiar muzica bisericeasca, poate deveni vatamatoare atunci cand este vazuta ca scop in sine.

Sfintii Parinti au in vedere acea muzica care nu numai prin text, ci si prin structurile ritmice, imprastie mintea, aprinde simtirea si indeamna la pacat. Era muzica teatrelor, a petrecerilor etc. Astazi, este dificil de spus, avand in vedere multimea genurilor muzicale, care sunt cele vatamatoare si care nu. Unele sunt evidente, altele nu.

Daca muzica tot face parte din cotidian, bine este sa nu ne alipim patimas de anumite genuri muzicale sau melodii. Daca suntem tristi sa ascultam acele melodii care ne spun ca exista bucurie, daca suntem mandri, acele cantari care ne indemna la smerenie, daca nu mai putem iubi, melodiile care ne aprind de focul dragostei de Dumnezeu si de semeni.

Nu trebuie sa deznadajduim privind catre "oceanul muzical" ce ne inconjoara. Mai exista melodii care ne zidesc.

[anna21]

Pentru cei care sunt convinsi ca muzica clasica este intotdeauna ziditoare, poate vor sa citeasca.. http://knowledgefiles.com/categories...t-and-masonry/

(sigur, sunt multi care spun.. ce deca compozitorul e mason? alta discutie.. )

Oricum, faptul ca un lucru este placut simturilor nu este un argument ca acel lucru este bun (de multe ori.. dimpotriva).

[calator prin ploaie]

Muzica ofera un suflet universului, aripi mintii, zbor imaginatiei si viata oricui`.
Platon

`Nu imi place omul caruia nu ii place muzica. Nu este inventia noastra: este un dar din partea lui Dumnezeu. O asez alaturi de teologie. Satan uraste muzica: stie ca ne vindeca de tot ceea ce este rau.`
Martin Luther

`Mi-a venit prin intuitie, iar muzica a fost forta din spatele acelei intuitii. Descoperirea mea a fost rezultatul perceptiei muzicale` (atunci cand a fost intrebat despre teoria relativitatii)
Albert Einstein

"Daca Dumnezeu nu ne-ar fi dat suflete , ni le-ar fi creat muzica.."Cioran

Muzica exprima ceea ce nu se poate spune in cuvinte si despre care nu se poate tace.V. Hugo

Muzica oglindeste toate misterioasele ondulatii ale sufletului , fara putinta de prefacatorie...George Enescu

[calator prin ploaie]

Gabriel Bulancea in Revista Akademia.ro
"Muzica este menită să dea chip sensibil lumii ideilor, adresându-se nemijlocit sufletului prin cea mai puţin materială substanţă: sunetul. Dacă pictura se foloseşte de culori, sculptura de materie-formă, poezia de cuvânt, muzica se sustrage atât reprezentării materiale, cât şi oricărui concept, ea exprimându-se cu o mare forţă de seducţie, însă în modul cel mai abstract cu putinţă din punctul de vedere al posibilităţii de a fi interpretată. Pictura, sau sculptura, ca „arte vizuale", individualizează materia conferindu-i o formă şi abia astfel, intrate sub incidenţa văzului, eliberează în mintea şi sufletul nostru o anumită emoţie estetică. Poezia, artă a semnelor şi a semnificaţiilor, construieşte peste realitatea dată o realitate a cuvintelor, care, deşi scapă „vederii" comune, trezeşte în conştiinţa receptorului, pe lângă o anumită stare afectivă, imaginea obiectului evocat. Baletul, teatrul, cinematografia: toate se comunică inclusiv vizual. Muzica singură nu se foloseşte nici de imagini vizuale, nici de construcţii semantice, transmiţându-şi forţa expresivă exclusiv prin mijlocirea auzului.
Ca artă a „imaginilor muzicale" sau „auditive", muzica se bucură, în ciuda mesajului său aparent abstract, de cea mai mare trecere în rândurile publicului. Ca metodă de lucru, se constată că un fond muzical, deşi pare perturbator, uşurează mult concentrarea specifică muncilor cu grad ridicat de automatizare. Funcţia muzicii se aseamănă în acest caz cu funcţia acelor bile metalice de o mărime medie, care, „rotite" continuu câte două în podul palmei, reuşesc să „traducă" o stare de agitaţie, sau de risipire interioară, în energie şi forţă controlabilă. Acasă la fel: aflat „în elementul său", orice om se destinde după o zi obositoare şi stresantă, regăsindu-se prin ascultarea unei melodii potrivite structurii sale psihologice. Manifestarea stradală a muzicii o datorăm în general diverselor sărbători, iar în situaţiile cele mai puţin fericite, fie teribilismului adolescentin izvorât din crizele de personalitate specifice vârstei, fi nesimţirii adulte, când casetofoanele urlă la maximum, în biserică, muzica integrată liturghiei predispune către starea de rugăciune şi de comuniune cu Dumnezeu. Mintea, şi inima omului se (re)unesc atunci, surprinse, chiar dacă imperfect şi vremelnic, spre a gusta din binefacerile lui Dumnezeu. „Omul care se roagă cântând, se roagă de două ori", spune un proverb „musical". În sfârşit, probabil că abia la filarmonică funcţia estetică a acestei arte se receptează într-o formă „pură", dar numai dacă nu poposim în acest spaţiu magic doar ca urmare a unor imbolduri mondene, sau dintr-un oarecare snobism. Antiteză perfectă a filarmonicii, discoteca se oferă tânărului de azi ca refugiu ideal, în sensul că aici, departe de atmosfera opreliştilor familiale sau „şcolare", aproape orice este permis. Aici îşi însuşeşte tânărul modern ascuţitul său spirit critic la adresa celor din jur (în dauna celui sănătos şi autocritic), aici se (supra) sensibilizează, sau, dimpotrivă, se imunizează faţă de orice i-ar amenda propria persoană, aici devine veşnicul revoltat împotriva oricăror „îngrădiri" educative, binecunoscutul individ fără conştiinţă şi partizanul libertăţii instinctuale. Fumatul, drogurile, băutura, flirtul de ocazie, bârfa, injuriile, bătaia, toate reprezintă în acest micro-universul hipnotic vicii scuzabile şi totodată temelia evoluţiei spirituale a tânărului nostru. Din păcate, muzica poate servi unei asemenea direcţii prin mesajul pe care-l transmite. Dar vom analiza semnificaţiile şi influenţa muzicii asupra omului ceva mai târziu.
Probabil că cele spuse ridică deja obiecţii, dar haideţi să recunoaştem că nu atât autorul acestui articol spune aceste lucruri, cât mai ales o conştiinţă încă vie, care nu a fost înăbuşită sub argumente de genul... e tânăr, lasă-l să-şi trăiască viaţa, că eu n-am avut parte de aşa ceva, etc., etc., etc. Viaţa unui tânăr devine mult mai interesantă odată dedicată lui Hristos! E drept că în acest fel bucuriile nu vor mai fi trupeşti, ci spirituale: o rază de nădejde într-un azil de bătrâni, iertarea celor ce-i greşesc, predispoziţia către fapte bune, mai puţine tabieturi, şi, în cele din urmă, deşi poate părea paradoxal, o viaţă cu adevărat lipsită de prejudecăţi. Tinereţea este veriga de legătură între copilărie şi maturitate, vârsta energiilor şi a elanurilor nebănuite, punctul nodal în care se formează viitoarea personalitate. Din nefericire, tinerii se lasă parcă în viitoarea personalitate. Din nefericire, tinerii se lasă parcă în mod fatal contaminaţi de mediul discotecilor, ajungând purtătorii unei stări de plictis şi dezinteres spiritual, cu sufletele vlăguite şi cenuşii, secătuiţi prematur de orice elan spre bine. Ajung să fie mai bătrâni decât bătrânii noştri. Chiar dacă se duc la discotecă din nevoia de distracţie (nu negăm această necesitate), un astfel de mediu tot poluare sufletească se cheamă. Cu alte cuvinte, scopul nu scuză întotdeauna mijloacele, de pildă pe cele ale televiziunii: în programul generaţiei pro simbolul „vieţii sănătoase" este prezervativul! Astfel, dacă răul se reduce strict la înţelesul său fizic (boală, accident), nu e oare suficient să ştii cum să faci, ca să faci ce vrei?! şi atunci... ce ne mai împiedică să nu ne dedăm cu totul „distracţiei"? Doar sunt atâtea şi atâtea „clipuri muzicale" pe care ar fi păcat să nu le (re)trăim împreună, cu frenezie! Ce să mai spunem de sărbătoarea Sfântului Andrei, sau (şi mai şi!) a Sfântului Valentin? Cum am putea să nu le profanăm împreună, cum să nu ne „probăm" ca soţi pentru 24 h (garantate!) şi astfel să ratăm preludiul orgiastic al „concur-surilor de sărut"? Cât despre „paradisul" sexual spre care ne „îmbie" atâtea reviste şi ziare consacrate de cel mai crud realism, sau despre filmele care ridiculizează ideea de pornografie şi o relativizează pe aceea de violenţă... ce să mai zicem? Păcatul? S-a banalizat! L-au golit de semnificaţie! Războaiele, corupţia, criminalii sadici, pedofilii şi obsedaţii sexual, lipsa de credinţă, intoleranţa..., toate au devenit fireşti din vina noastră, a tuturor! Societatea noastră nu mai are discernământ. Soluţia? Cât mai multă muzică „manelo-prodigistă", cât mai multe ore „Acasă", în „familie", însuşirea deplină a PRO TV-uIui (doar e al nostru, nu?), telenovele interminabile, eurobingo şi multe-multe jocuri pe INTERNET. Caracterul ireal al
societăţii informaţionale reprezen-tat mediatic ca „realitate virtuală", ne seduce atât pe cale auditivă, cât şi vizuală. Majoritatea emisiunilor asta şi urmăresc: popularitate cu orice preţ, drept pentru care substituie faptelor noastre reale o virtualitate comodă, sedându-ne conştiinţa. Bineînţeles că nu judec oamenii, ci sistemul care promovează narcoza televizorului, a melodiilor triviale, a discotecii, a sub-culturii de orice fel, în detrimentul valorile spirituale, şi, ca ,,soluţie"(!) la problemele societăţii noastre, în fond ale fiecăruia dintre noi. Soluţia? Cine ştie? Poate că o revitalizare socială a funcţiilor artei... Surprinzând realitatea în „intimitatea" ei, care scapă percepţiei comune orientate exclusiv practic, funcţia estetică a artei este de a descătuşa o anumită stare afectivă, asociată în acelaşi timp unei atitudini interogative, de mirare. Ea pune individul în relaţie cu sine însuşi şi totodată cu ceilalţi, cu lumea. Experimentând arta, omul se cunoaşte pe sine ca rod al unor trăiri intense, nebănuite...
Adeseori, bucuria contem-plării faptului artistic creează o stare de deschidere interioară spre transcendent, spre ceea ce este intangibil simţurilor exterioare. O astfel de trăire poate urni sufletul omului spre aflarea valorii su-preme, spre Dumnezeu. Privilegiul situării umane faţă de adevăr riscă să fie compromis de nesfârşitele lui şovăieli. Dar puritatea gândului, sinceritatea căutării, dezinteresul, pot fi antrenate... sau, dacă nu, frumosul devine o simplă incitare vizuală, intelectuală, afectivă, o simplă realitate formală, o expresie goală, iar ernpatia unui asemenea act „contemplativ" are ca notă lipsa de autenticitate, convertind natura umană într-un surogat. Omul trebuie să evite o atitudine estetizantă în care frumosul să devină un simplu spectacol, o umbră veştejită a ideii, fără să mai fie reeditarea (mereu necesară) a conceptului de Kalokagaton, fără să mai ţâşnească din faptele virtuţii, aşa cum credeau grecii. „Omul, care se pregăteşte pentru întâlnirile artei, trebuie să opereze în sine acel catharsis, acea purgare a pasiunilor, care nu este numai un efect al artei, dar şi o condiţie a ei". (T. Vianu) Constituindu-se ca element care problematizează, arta poate avea forţa să ne (re)modeleze societatea. Adevărul de orice fel (artistic, ştiinţific, existenţial) trebuie cucerit prin mobilizarea tuturor forţelor de care dispune omul. Dar indiferent câte „profiluri" ia adevărul, toate con-verg unitar spre afirmarea lui lisus Hristos, dezvăluindu-se ca stare de neascundere a persoanei christice. Dumnezeul-Om a tăcut la întrebarea lui Pilat din Pont: „Ce este Adevărul?", pentru că El însuşi era, atât de evident, Adevărul, însă Pilat a preferat Persoanei un adevăr dogmatic. Arta, ca profil dogmatic al adevărului, poate uşura lucrarea dumnezeescului har, însă dogma-tizată, înstrăinată de Dumnezeu şi idolatrizată, conduce spre absolutul relativismului, spre haos şi dezumanizare."