Fumatul si Impartasania

[Profetul de carton]

În prealabil postat de lore86

Colegul Mihnea spunea ca Papa mai obisnuieste sa fumeze. O sa caut citatul.

nu are cum sa fumeze, Papa, sunt canoane explicite contra fumatului !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Profetul de carton

nu are cum sa fumeze, Papa, sunt canoane explicite contra fumatului !

Ca de exemplu?

[Profetul de carton]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca de exemplu?

este un canon al lui Nicodim Aghioritul din cate imi aduc aminte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Profetul de carton

este un canon al lui Nicodim Aghioritul din cate imi aduc aminte.

1. Nicodim Aghioritul a trăit şi a murit în stare de despărţire faţă de Biserica Catolică. Deci, un eventual canon al său nu are efecte asupra catolicilor.

2. Nicodim Aghioritul nu ar fi putut da canoane care să aibă efect nici în cazul (de dragul ipotezei) în care ar fi fost catolic. În Biserica Catolică, canoane pot da numai episcopii, el a fost ieromonah (treaptă presbiterală).

[Profetul de carton]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci, un eventual canon al său nu are efecte asupra catolicilor.

corect.

dar sunt convins ca si catolicii au luat ceva masuri contra patimei fumatului.

[fallen]

În prealabil postat de ioan cezar

Va spun si opinia mea, daca primiti.
In primul rand, parintele meu duhovnic ma ajuta mult in lupta mea cu tabagismul, ca sa renunt total, adica. M-a rugat sa nu apelez la medicatie si alte lucruri, ci sa lucrez sub ascultare, pas cu pas. Asa si fac, desi mi-e greu. Pentru ca sunt nerabdator sa scap. As vrea sa fiu nefumator, pentru totdeuna, incepind chiar cu clipa asta. Va marturisesc din toata inima. Credeti-ma, va rog, fratilor. Nu mint.
Cunosc preoti care nu au fumat niciodata, preoti care din fericire s-au lasat si preoti care inca fumeaza. Procentele sunt impartite, ca observatie personala, preotii tineri fumeaza mai des decat preotii mai varstnici (ca procent al fumatorior in populatia generala, vreau sa zic). Presiunea mediului din care provenim e, asadar, foarte mare.
In Franta, cand am studiat (cateva luni) la Lyon, imi era rusine ca fumez. Aproape ma lasasem. De ce? Studentii si oamenii din oras nu fumau (mai rar, ei fumau iarba, precum in Grecia o primesti cu zaharul la cafea.. "cross culture" parca ii spune). Nu fumau la scoala, nu fumau pe strada. Fumau in locuri special amenajate sau la ei acasa. Exclus sub orice forma prin spitale. Exclus cu totul. Ca atare, ma simteam foarte rusinat si, treptat, usor usor, am lasat-o mai moale, abia 2-3 tigari pe zi. Dar, hehe, m-am intors la noi acasa, hehehe... Si brusc am urcat la un pachet!....

O mica observatie: terapeutii care ne-au format in scoala de psihologie din Romania (am avut formatori autohtoni si din lume - francezi, englezi, olandezi, americani - deci multe culturi, o varietate, darul Domnului pentru noi romanii din ecluza asta) ne-au invatat, fara exceptie, sa nu recomandam renuntarea la fumat (sau droguri sau alcool) etc. pana cand persoana consiliata nu este in terapie serioasa de mai multa vreme si pana cand nu aduce singura in discutie fumatul sau altele ca problema. De ce? O, multe sunt de spus... Pe scurt: aceasta-i calea corecta, verificata practic si fundamentata temeinic azi in teorie. Azi se stie. O stiu si preotii, fratilor...
Cine da cu barda, va primi tunuri din alta parte. Macar ca nici nu isi da seama...
(Pica sub actiunea legii duhovnicesti, cum deseori ne arata, ilustreaza Gheron Paisie, de pilda.)

Eu personal consider ca, pentru mine, fumatul este pacat inaintea Domnului.
De ce? Simplu: in actul rugaciunii nu ma suport mirosind a tutun. Nu pot sa ma rog, ma deranjeaza, imi strica gandul, imi deviaza plansul, concentrarea. Mirosul rugaciunii e cu totul diferit de mirosul hainelor si barbii mele de fumator. Ma simt groaznic. Sfasiat. SCINDAT. Ma spal uneori indelung, cu mult sapun si apa calda, cu sampon chiar, ca sa ma pot ruga... poate vi se pare caraghios, poate de neinteles, poate zice iarasi careva ca ma imbat cu slava desarta, poate...si poate... si poate.... Nu, oameni buni, pur si simplu asa e, sa ma iertati. Mirati-va, daca voiti, dar va rog nu va grabiti cu reactiile, cu osindirea.

La fel de dureros, poate chiar mai rau: in incinta bisericii intodeauna mirosul de tutun, daca intra cineva care-i fumator, se intensifica, poate ati remarcat... Nu pot nicicum sa ingenunchez la Maslu, sa ascult Cuvantul Evangheliei, sa tin de epitrahil si in acelasi timp sa imi suport duhoarea tutunului. Nu se pupa!
Greu imi e. Mult imi sunt nesuferit mie insumi. Va rog sa nu ma ironizati aici, sa nu osinditi, va rog. Spun adevarul.

La fel, m-a intrebat parintele: crezi ca a venit vremea Impartasaniei? Prima reactie a fost tresarirea unei mari bucurii. Apoi, instantaneu, m-am pleostit: nu, nu parinte, nu sunt pregatit. ma gandeam la fumatul meu...

Asadar, in cazul meu fumatul e pacat. Pentru ca ma impiedica la rugaciune, la slujbe, la Impartasanie. Ma tin departe de Domnul, lucru despre care abia indraznesc sa pomenesc dar ma silesc sa o fac, ma tin departe tocmai din cauza patimii mele pentru tigari (mai sunt si altele, dar asta cred ca le bate pe toate). Asadar, iata, eu consider ca pacatuiesc foarte.
Va rog sa ma iertati.
Cine poate, rog sa se roage pentru mine sa depasesc patima asta. Va rog din tot sufletul, fratilor si surorilor. Cer astfel ajutor aici. Acum.
Doamne ajuta!

P.S. Cand o tin pe Maria in brate, cand o legan, daca imi pare ca miros a tutun imi blestem ziua cand m-am apucat de fumat. Nu se potriveste deloc, deloc...
Cand stau cu Tudor de vorba (el e astmatic, in recuperare se pare, in vindecare) si imi pare ca miros a tutun, blestem slabiciunea mea.
In general, dragostea nu are nevoie de tigari. Sub nici o forma. Frica, da. Ura, da. iadul, da. Dragostea, nu!
Cand am cunoscut-o pe sotia mea, mi-am amintit, abia dupa o saptamana, dupa prima noastra saptamana petrecuta impreuna tot timpul, mi-am amintit ca sunt fumator... Si din pacate am aprins o tigara pe strada... Asadar, desi atunci fumam un pachet pe zi, nu mi-am adus aminte o saptamana intreaga de tigari! Uimitor! O saptamana e mult, fratilor, pentru un dependent. Dar nu exista sevraj, nu resimteam nici o suferinta!!
Vedeti, asadar, cand zic: dragostea nu are nevoie de tigari. Fumatul e pentru cei care nu traiesc dragoste. Pentru cei rupti de Hristos. Asa cred. Ma iertati.
Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

Subscriu. Eu nu mai fumez de un an si cu toate astea cand intru in biserica hainele inca imi miros a tutun... e drept ca in casa inca se mai fumeaza, din pacate. Dar pe de alta parte la fel de neplacut este orice alt miros (neplacut, se intelege- de alcool, de transpiratie...) emanat de orice persoana care vine asa la biserica (mai ales ca femeie).
Cand m-am lasat, nu a fost nici pe departe atat de greu cat ma asteptam, insa sa nu credeti ca a venit fara un pret al ei. Dar cu timpul am realizat, pur si simplu, ca fumatul nu aducea absolut nici un folos in nici o situatie (asa cum nu aduce nici alcoolul, nici sexul - ca activitati in sine; altceva e cand bei un pahar la masa cu cei dragi sau cand... ma intelegeti).
Dar cred ca cel mai important lucru pe care trebuie sa il intelegem e ca fumatul e un pacat impotriva propriului nostru trup, prin care distrugem, in timp, ceea ce ne-a dat Dumnezeu, "templul Duhului sfant"; sau chiar daca nu suntem credinciosi, tot trebuie sa intelegem ca daca ne distrugem corpul o sa avem de suferit mai tarziu.
Poate ca sa va fie mai usor, aveti nevoie de un "trigger". O

[DragosP]

În prealabil postat de fallen

...Cand m-am lasat, nu a fost nici pe departe atat de greu cat ma asteptam, insa sa nu credeti ca a venit fara un pret al ei....

He, he...
Ia să fi fumat cca 25 de ani...
Eu, după 4 ani încă mai am câteodată reflexul de a duce mâna la buzunar şi de a-mi bate un cui în coşciug...

Astazi am primit sustinere din partea catorva forumisti, atat aici cat si pe privat!...
Va multumesc, fratilor si surorilor!
Acum sa va marturisesc ceva: am petrecut o zi, oarecum prin forta imprejurarilor, fara tigari! In primele minute, cand am realizat ca nu voi mai fuma o zi intreaga (inclusiv o noapte) am trait un mic atac de panica. O clipa am crezut ca ... e sfarsitul!...:)
Totusi, m-am silit sa fac anumite lucruri pentru a trece impasul momentan.
Si a venit o frumoasa surpriza: aproape ca nu am simtit ca as avea vreo nevoie de tigari, am trecut mult mai usor decat imi imaginam peste micul sevraj.
Ei bine, oarecum increzator ca totusi voi reusi, oarecum stapan pe mine, oarecum relaxat, dupa o zi fara fumat ... am cumparat un nou pachet de tigari. Buf!!!...

Din experienta asta am invatat un lucru foarte important!

Cred ca voi izbandi. Cred ca Domnul ma va milui. Cred ca ajutorul vostru conteaza mult pentru mine.

Va multumesc! Domnul fie laudat!
Post binecuvantat tuturor! AMIN+

[androneo]

În prealabil postat de ioan cezar

Acum sa va marturisesc ceva: am petrecut o zi, oarecum prin forta imprejurarilor, fara tigari!

Mosule, si eu am fumat de la 16 ani pana la 28-29. Acum am 36. Deci nu mai fumez de ceva vreme. Este foarte greu sa te lasi de fumat, dar nu imposibil. Acum nu m-as mai apuca de fumat in veci. Ma bucur ca am scapat de viciul asta, am o viata mult mai buna fara fumat.
Trebuie sa treaca cel putin 1 an fara sa fumezi ca sa poti sa zici ca te-ai lasat de fumat. Asta este un viciu foarte pacatos, cand crezi ca ai scapat de el, atunci trosc o iei iar de la inceput. O sa stii ca te-ai lasat de fumat cand n-o sa-ti mai vina sa te gandesti la asta, asa, din senin ...

Sunt cateva tehnici simple care te ajuta sa te lasi de fumat, tehnici comportamentale, mentale, tehnica prevederii trigger-urilor. Daca vrei detalii, call me :)

[fallen]

În prealabil postat de DragosP

He, he...
Ia să fi fumat cca 25 de ani...
Eu, după 4 ani încă mai am câteodată reflexul de a duce mâna la buzunar şi de a-mi bate un cui în coşciug...

N-am fumat chiar 25 de ani, doar vreo 15. recunosc. De cand m-am lasat de asemeni am mai bagat vreo 4-5 tigari, la nervi, dar mi s-a parut ca au un gust ingrozitor. Iar in prima perioada, spre a nu risca un atac de panica am avut la mine un pachet cu ceva tigari, in caz de urgenta. Majoritatea le-am dat colegilor care mi-au cerut, doar 2 le-am fumat eu (in vreo 2 luni), si dupa aia nu mi-am mai luat. Recunosc ca mai simt nevoia cateodata, dar nu asa acut. Noroc ca sunt asa de scarboase, nu stiu cum de nu mi-am dat seama atata timp...