Vreau sa imi schimb religia

[marioad24]

am vazut si "ortodocsi" sau spus si altfel: am avut de a face cu ortodocsi care au aratat cat de janici sunt... in fine, nici eu nu sunt prea bun; ma stradui si eu sa ma mai corectez... sunt unii care din prea putina traire ortodoxa, cand se mai intampla sa mai vina in biserica, isi dezvaluie proastele obiceiuri. deunazi, un preot ma zorea sa termin mai repede rugaciunea, ca are el nu's ce treaba acolo (la racla Sf Dimitrie Basarabov). Pai nu inteleg! este frumos sa deranjezi pe cineav cand se roaga? imparat sa fii, daca ai bun simt, credinta traitoare si evlavie nu faci asa ceva. Nu intrerupi tu discutia unui credincios cu Iisus Hristos/Dumnezeu in virtutea "rangului" tau. caci, nu stii niciodata cand vei fi sculat de la masa pt ca te-ai aseezat pe un loc gresit! sau judecat... ai sa-i spui ceva, ii spui dupa ce si-a terminat rugaciunea. Sau, mai vad unii care nu accepta sub nicio forma sa le spui ceva. Iau foc daca le faci observatie! Fumeaza in fata bisericii, stau cu mainile in buzunar in timpul liturghiei, vorbesc far sa sinchiseasca de moment la mobil... Cam astia sunt unii dintre "ortodocsii" din Romania.

În prealabil postat de ioan_strainul

Pt. EWIN<< Iubtul meu frate nu vreau sa crezi ca eu ca sInt ortodox sInt mai bun sau mai iubit de DUMNEZEU ca tine pentru ca Iisus Hristos doreste ca tot omul care a venit In lume (care sa nascut ) sa se MIntuiasca si sa nu piara sa fie viu prin Insusi Moartea si Invierea sa cea de atreia zi. Uita eu traiesc departe de tara de mai bine de 6 ani nu am fost in tara traiesc In Spania oTara cu majoritate Catolica cum si Romania este Ortodoxa vreau sa spun ca aici avem biserici Ortodoxe si preoti pe care ia trimes bunul Dumnezeu aici unde traiesc eu pe raza de 300 Km sInt mai mult 5 biserici si am fost la unele din ele din dragoste si din curiozitate sa vad daca vin Oameni la Sf. Biserica si Slava Lui DUmnezeu ca vin CU exceptia a una unde preotul a Apucat spre catolicism aici oameni sau departat si biserica este aproape goala , nu vreau sa spun ca Biserica catolica are ceva aparte ce eu nu accept dar In majoritatea bisericilor ortodoxe vin spanioli si de alte natii care sau casatorit cu romInce sau cu romIni si am vorbit cu uni sa am intrebat ce au gasit aparte sau ce nu le place ,sti ce au raspuns unii totul este diferit si mai multa caldura si dulceata ata este ce credu si eu ca la noi unde avem duhovnici buni cu frica lui DUMNEZEU acolo este adunare mare de suflete si dupa cum spune MIntuitorul unde vor fi doi sau trei adunati in numele meu acolo voi coborI si eu in mijlocul lor sa ma intelegi ca HRISTOS coboara in Chip ne vazut de ochi nostri dar daca vom cere de la Tatal ceva In numele LUI cu credinta atunci le vom si primi , roagal pe Bunul Dumnezeu ca In numele preaiubitului sau FIU sa te lumineze cu lumina cunostintei si a voi lui si sa te indrepte pe calea cea buna a imparatiei cerurilor ca tu sa alegi sa slujest lui in locul in care tea chemat si unde el voieste ca si eu zic in rugaciunea mea saraca ca Domnul mile si al dragostei sa te bine cuvInteze cu bine cuvIntarea lui cea cereasca amin amin amin Slava Tatalui si fiului si SfIntului Duh amin sa te lumineze Domnul cu lumina cunostintei lui amin ++++++++++++

[Alexandros]

În prealabil postat de oana_21

Mantuirea exista prin credinta in Isus Cristos nu prin biserica cred eu. Gandestete ca lumea este plina de crestini catolici si protestanti, tu crezi ca in cer vor fi doar ortodocsi ? Eu una cred ca in cer vor fi oameni din toate religile lumii, oameni care au crezut sincer in Mantuitorul lor (ortodocsi, catolici, martori ai Lui Iehova, babtisti, adventisti, pentricostali, evanghelisti, reformatii, etc)

Noi, crestinii dreptcredinciosi, ne rugam fiecare dupa puterile lui, ca Dumenzeu sa ne miluiasca pe noi, pe prietenii nostrii si toti oamenii din lume. Pe noi ne sfinteste Biserica nu ne mantuieste, ca mantuirea este o alegere personala.O vrei sau nu.O cauti sau nu.
Ne intareste predania Bisericii si astfel avem putere sa ne cautam mantuirea. Duhul Sfant ne cerceteaza si lucreaza in Biserica orthodoxa.
Ne dorim intradevar un rai cuprinzator pentru toti oamenii din lume. Dar nu pot spune eu Lui Dumnezeu ce sa faca. Cand el imi spune clar ce sa fac eu si eu nu ii ascult poruncile atunci cum sa cred ca ma voi mantui doar crezand in El? E o mare inselare asta. Parintele Cleopa spunea foarte clar asta.
Credinta fara fapte este ca samanta pe piatra. Dar vorbesc eu pacatosul care nu fac nimic nicicand.

[Cristian_S]

Oana, Hristos a lasat Biserica cu un rost, ne este doar o cladire in care se strang niste habotnici. Mantuirea crestinului este strict legata de biserica, fara biserica nu are de unde sa primeasca iertarea de la taina spovedaniei. Fara iertare, la judecata de apoi nu va putea sa spuna de ce nu s-a dus la biserica unde ar fi primit iertare de pacate, impartatasirea si sfatul duhovnicesc pentru indreptarea spre mantuire.
La judecata de apoi oamenii vor fi judecati dupa dreptate, se vor mantui si altii in afara de crestini ortodocsi, dar numai aceeia care nu au pacate legate de minciuna, furt, homosexualitate, desfranare, etc...........adica 1 la 1.000.000 probabil.

Asa ca vino la Biserica, sa te spovedesti/impartasesti si sa fi un crestin pe drumul mantuirii!

[88hharalambos]

În prealabil postat de ciprian77

pentru emanuel2007:in care biblie sau carte sfanta ai citit ca nu este mantuire decat la ortodocsi?catolicii vor arde in iad sau ce?dar budhistii,hindusii etc...de cand e ortodoxia buricul pamantului

pt ciprian77 si pt toti nelamuritii ,postez o cuvintare a sf Ignatie Briacianinov in care se arata clar de ce este mintuire numai in ortodoxie .

partea I

Sf. Ignatie Briancianinov despre mântuirea ereticilor
Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt “multi chemati si putini alesi”.
“Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: “De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?” a devenit o intrebare obisnuita astazi. “Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!”
Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.
Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. “Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad” zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.
Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omenesti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: “Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu”, Domnul le-a raspuns: “acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El”, dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!

[88hharalambos]

PARTEA II

Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. “Caci cugetam” – zice Sfantul Apostol Pavel – “ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus”. Veti replica poate: “Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta”. Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!
El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta.
Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca “sanatoasa”, va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?
Ingaduiti-mi sa va expun gandul nostru. Evanghelia, altfel spus invatatura lui Hristos, sau Sfanta Scriptura sau Sfanta Biserica Universala ne-a descoperit tot ce poate sti omul despre mila lui Dumnezeu, ce intrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omeneasca de patrundere, ramanand inaccesibila pentru intelegerea oamenilor. Desarta e ratacirea mintii omenesti cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale… pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere e o intreprindere satanica!… Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura harismatica, cereasca, nu ai invatat ca Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la scoala si trage cu urechea sa auzi ce invata copiii! Lor profesorii de matematica le explica, in teoria infinitului, ca infinitul, ca marime nedeterminata, nu se supune acelor legi carora li se supun marimile determinate – numerele, ca rezultatele operatiilor cu el pot fi total opuse operatiilor cu numerele. Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu insusi!
Copiii ei adevarati merg dupa ea cu supunere, luminandu-se cu credinta, calcand in picioare ratiunea trufita ce se rascoala asupra lui Dumnezeu! Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar exista un alt drum catre cunoasterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sfortari, nu ne-ar fi fost data descoperirea dumnezeiasca. Ea ne-a fost data insa pentru ca ne este strict necesara. Desarte sunt dar si mincinoase propriile autocugetari si ratacirile mintii omenesti. Dumneavoastra ziceti: “ereticii sunt aceiasi crestini ca si noi”. De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin ca si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judeca cu privire la aceasta adevaratii crestini! Numeroasele soboare de sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si indelungi chinuri, inchisoarea, exilul decat sa-si dea acordul la partasia cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu.
Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, n&atilde;scocirea lui, e o nelegiuire apropiata de închinarea la idoli. Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie “Faptele apostolilor” se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neîntrerupta, va vedea cât sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi …. Cu deosebire se remarca la ei ura neîmpacata catre fiii adevaratei Biserici ….
Erezia se conjuga cu încrâncenarea inimii, cu o groaznica întunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu încapatânare în sufletul molipsit de ea si cât de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine întrînsa hula împotriva Duhului Sfânt: fie huleste o dogma a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neaparat huleste Duhul Sfânt. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sânge marturisirea adevaratei credinte, a pronuntat hotarârea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie în urmatoarele cuvinte:

[88hharalambos]

PARTEA III

“Eutihie, pâna acum iereu, arhimandrit, fiind întrutotul prins si vadit ca partas al ratacirilor lui Valentin si Apolinarie, atât prin faptele lui trecute cât si prin explicatiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea încapatânata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici macar n-a luat în seama sfaturile noastre si povetele catre primirea învataturii sanatoase. Si, de aceea, plângând si suspinând pentru pieirea lui definitiva, declaram în numele Domnului nostru Iisus Hristos ca el a cazut în hulire de Dumnezeu, ca e deposedat de orice cin preotesc, de partasia cu noi si de conducerea asupra manastirii sale, dând tuturor de stire ca de acum încolo, cine va sta la sfat cu el sau îl va vizita, va cadea el însusi sub afurisenie.”
Aceasta hotarâre e un mic exemplu al parerii obstesti a Bisericii Universale asupra ereticilor; aceasta hotarâre e recunoscuta de întreaga Biserica si confirmata de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta în aceea ca el nu marturisea în Hristos, dupa întrupare, cele doua naturi, cum marturiseste Biserica, ci admitea numai o singura natura, natura dumnezeiasca. Veti spune: numai atât!… Amuzant prin ignoranta, si demn de plâns prin caracter si urmari, este raspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi catre sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariana. Aceasta suspusa fata sfatuia pe patriarh sa pastreze pacea, sa nu porneasca dezbinarea, atât de potrivnica duhului crestinismului, pentru câteva cuvinte, zice el, caci el nu gaseste nimic vrednic de osânda în învatatura lui Arie -care difera întrucâtva în stilul de formulare a cuvintelor si atâta tot! Aceste diferente de formulare a cuvintelor, observa istoricul Fleury, în care chipurile nu e nimic de osândit, nu fac altceva decât ca neaga Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!
Naruiesc asadar toata credinta crestina – si atâta tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvântului si deformau dogma întruparii. Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Sfântului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele în care Biserica recunostea lucrarea Sfântului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementari omenesti – si înca mai nerusinat: superstitii, ratacire!
Desigur dumneavoastra nu vedeti în erezie nici tâlharie nici hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfânt – nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o învatatura hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acesta nu tâlhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mântuirea?!… Toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta în adânca necunoastere a crestinismului ! Sa nu credeti ca o asemenea necunoastere e un defect lipsit de importanta! Nu! Urmarile lui sunt nimicitoare, mai ales astazi, când în societate umbla nenumarate carti cu titluri crestine si continut satanic. Prin ignorarea adevaratei învataturi crestine, sunteti întrutotul expus sa primiti un gând mincinos, fals, amagitor, hulitor de Dumnezeu, drept gând adevarat, sa vi-1 însusiti si, odata cu el, sa va însusiti si pieirea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui ! Iar nedumeririle dumneavoastra sunt tot atâtea semne de întrebare asupra posibilitatilor dumneavoastra de mântuire.
Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mântuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plânge vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (…) studiati în scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie înteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce gânduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai înainte sa bata ceasul, ceasul de spaima în care va trebui sa va prezentati la judecata în fata lui Dumnezeu, agonisiti-va îndreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului.”

indrazneste,curaj erwin ,merita sa faci trecerea la ortodoxie,este cel mai mare lucru pe care poti sa-l faci in viata asta,bucurie se face in cer,dar si pe pamint,numai sa ai grija sa fi practicant nu formalist dupa ce vei trece si sa cauti un nas credincios si un duhovnic bun

Cei care zic ca te poti mantui si in afara ortodoxiei, sunt crestini numai cu botezul, nepracticanti, nu conteaza opinia lor.
"Toate religiile sunt bune" citare din cartea lui Laurentiu Dumitru, ispita multor intelectual(umanisti). Deci erwin sau orice mai doreste sa devina ortodox pur si simplu ignorati-le opinia in problema asta.

[angel4ver]

eu tot nu inteleg de ce se ajunge la pasul asta cu schimbatul religiei.
nu ne reprezinta decat un nume. la Judecata de Apoi nu o sa ne puna pe grupe, duuh 8-|

[Jane Says]

În prealabil postat de angel4ver

eu tot nu inteleg de ce se ajunge la pasul asta cu schimbatul religiei.
nu ne reprezinta decat un nume. la Judecata de Apoi nu o sa ne puna pe grupe, duuh 8-|

Daca ai citi mai des din Scriptura ai afla de ce se tot ajunge.

duuh -8

[Carmen FUNIERU]

Orice schimbare spre bine este de apreciat.