Este bataia rupta din rai?

[heaven]

În prealabil postat de celestial_pottery

Aveti dreptate. Sunt foarte violent in exprimari, uneori. Anume, atunci cind simt si mai ales stiu ca valorile in care cred sunt amenintate. Ce ni se face e mult mai oribil decit ce pot spune eu sau cum pot spune (eu sau oricine cu temperamentul si convingerile date :) ).

Si totusi...de ce anume va temeti? :) Cine,oare, poate fi mai presus de Dumnezeu? Sau este vreun fir de iarba care misca fara stirea Lui?Asa dupa cum Dumnezeu permite existenta diavolului pentru ca noi sa fim incercati,poate dintr-un motiv similar da voie ca omenirea sa treaca prin anumite incercari in aceste timpuri tocmai pentru a oglindi prin ele credinta si iubirea crestina care exista in noi toti,iar cei care inca nu le avem,sa invatam sa le dobandim.

În prealabil postat de celestial_pottery

Bataie cu masura, cind e cazul, si mers obligatoriu la Biserica. Iar fetele nu se lasa conduse de dracii din pintece, pardon de hormoni, de frica pumnului tatalui. Primitiv, barbar? Poate ca da, ei si? Este eficace si, mai important, natural. Adica dupa voia lui Dumnezeu.

Nu ştiu ce să zic.
Poate că bătaia/ ameninţările ar fi justificate la vârste mai mici, când copilul nu înţelege altfel. Şi dacă îţi aduci aminte de acel episod şi când ai crescut, e posibil să fi fost o nedreptate.
Dacă mergi la biserică din obligaţie şi te fereşti de sex din frica de bătaie, oare e cu folos? Înveţi tu astfel dragostea de Dumnezeu? Sau te consideri astfel ferit de păcat?

Ca să fac o mărturisire, eu am învăţat (sper) mai multe lucruri din viaţă, prin experienţa proprie. Ca proştii care învaţă din greşelile lor şi nu din ale altora. Experienţele proprii sunt foarte eficiente în procesul de învăţare.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Annyta

Nu ştiu ce să zic.
Poate că bătaia/ ameninţările ar fi justificate la vârste mai mici, când copilul nu înţelege altfel. Şi dacă îţi aduci aminte de acel episod şi când ai crescut, e posibil să fi fost o nedreptate.
Dacă mergi la biserică din obligaţie şi te fereşti de sex din frica de bătaie, oare e cu folos? Înveţi tu astfel dragostea de Dumnezeu? Sau te consideri astfel ferit de păcat?

Ca să fac o mărturisire, eu am învăţat (sper) mai multe lucruri din viaţă, prin experienţa proprie. Ca proştii care învaţă din greşelile lor şi nu din ale altora. Experienţele proprii sunt foarte eficiente în procesul de învăţare.

bătaia NU este ruptă din rai.

prostul nu învaţă nici din greşelile luo.

De fapt, discuția ar fi pe baza articolului părintelui Savatie, care arată absurdul comportamentului societății noastre, al corectitudinii politice. Nu e o invitație la violența față de copii, cu siguranță.

Pe de altă parte, mă întreb cum ne-au afectat propriile experiențe în privința asta. În calitate de copii și de părinți.

Eu, unul, nu-mi amintesc să fi luat vreodată bătaie, și presupun că nici n-a fost nevoie. Eram, de altfel, prea sensibil, încât o vorbă mai aspră era suficientă ca să mă îndrepte. Iar de perioada în care nu știam ce înseamnă vorba nu-mi amintesc. Ar trebui să-mi întreb părinții.

[heaven]

În prealabil postat de cezar_ioan

Aş fi de acord cu bătaia cea ruptă din Rai, dacă aş fi sigur că părintele care o aplică are el însuşi, mai întâi, o legătură cât de minusculă cu Raiul...

Inteleapta vorba ati spus...
Agresiunea fizica,in aproape orice context (nu vorbim de cazuri de auto-aparare),cu atat mai mult asupra unei fiinte vulnerabile (copii,animale,batrani,oameni bolnavi etc) sau intr-o imprejurare in care este depasita legitima aparare este o forma de violenta care face ravagii,din pacate in societatea noastra,alaturi de cea verbala si mai ales emotionala si care isi are radacinile tocmai in aceasta "educatie" oferita cu toata buna credinta ca asa este firesc sa iti "dresezi" copilul ( ma iertati,dar alt cuvant mai bland nu am gasit!) .
Copiii odinioara batuti si umiliti in stilul caracteristic al acestei educatii traditionale,devin de foarte multe ori,la randul lor adulti care isi manifesta violenta asupra celor din jur,unii mai subtil,mascat,altii dimpotriva,fara rezerve,ca pe o normalitate insa,mai ales o fac in familie...cu sotul/sotia si copiii.Si oare cum ar putea sa nu fie o normalitate cand acestea au fost modelele parentale si mediul familial in care s-au format?
Orice agresor are el insusi un istoric de violenta si abuzuri in familie,iar violenta sa este indreptata in general asupra persoanelor vulnerabile pentru ca asa a invatat el sa isi traiasca sentimentul de putere.Stima de sine a unui agresor este foarte scazuta,iar atunci,agresarea celorlalti (nu neaparat fizica,ci mai ales emotionala,verbala,economica etc) devine aproape ca un drog pentru el,fiind pe de o parte modul prin care a invatat sa obtina ceea ce doreste,iar pe de alta castigarea trairii sentimentului de putere si control asupra celor din jur.
Dumneavoastra,dl Cezar Ioan, stiti,cred,destul de bine despre urmele pe care le lasa asemenea corectii asupra unui copil si modelul de urmat pe care el il primeste pentru viitor!
Cand va avea de solutionat la randul lui, sa spunem, o problema cu cineva...oare o va face prin comunicare,asertivitate,intelepciune,blandete,dar si fermitate,totodata?
Pai,de unde sa le fi invatat?Probabil, vor exista doua variante ale modului cum va reactiona:ori va incerca sa obtina ceea ce isi doreste prin constrangere,impunere,santaj, asa dupa cum a invatat cand era mic ca parintii solutioneaza problemele ori se va lasa calcat in picioare (doar copilul mic care era odinioara,nu avea alt mijloc de a scapa de teroarea bataii sau a umilintei,decat supunandu-se orbeste! ) .
Fie,de-a lungul vietii va pendula intre cele doua extreme in functie de imprejurarile cu care se va confrunta.... insa,spre oricare dintre cele trei variante ar tinde,consecintele unei astfel de educatii sunt catastrofale pentru viata adultului de mai tarziu,iar implicatiile se vor vedea pe orice palier al vietii sale,dar, poate, cel mai acut in viata de familie.
Daca parintii ar intelege ca ei efectiv modeleaza si formeaza un viitor om,ca fiecare cuvant,gest,mesaj se scriu ca pe o coala alba conturand personalitatea copilului lor,poate ar incepe sa devina mult mai atenti si responsabili in acest sens.Pentru ca,nu ma indoiesc,ca marea lor majoritate sunt de buna credinta si sincer isi iubesc copiii si isi doresc ce este mai bine pentru ei!
Inteleg ca in educatia unui copil este nevoie de reguli care sa fie respectate,de fermitate si chiar de pedepse atunci cand situatia o impune,insa nu de violenta verbala,emotionala sau fizica.
Din pacate,multi parinti au mers spre aceasta extrema,pe cand altii spre cea a libertatii absolute (ca sa nu spun a indiferentei sau tolerantei prost intelese),in care au fost mai mult absenti in viata copiilor lasandu-i la propriu de capul lor,fie,punand mai mult accent pe recompensele de natura financiara sau de alta natura ori din teama ca acestia sa nu aiba copilaria pe care ei ca parinti au avut-o,trecand astfel la polul opus,fara a mai cere reguli,responsabilitati etc.
Ma bucur sa vad,insa,ca din ce in ce mai multi parinti sunt preocupati,indiferent de viata pe care ei au avut-o in familie de origine,sa caute sa depaseasca acest tipar al educatiei traditionaliste si sa ofere ceva mai bun copiilor lor.Citesc,se informeaza si cauta sa ofere o educatie mult mai constructiva pentru cei mici.Iar asta,in ceea ce ma priveste,este imbucurator!

[Dumitru73]

În prealabil postat de heaven

Inteleapta vorba ati spus...
Agresiunea fizica,in aproape orice context (nu vorbim de cazuri de auto-aparare),cu atat mai mult asupra unei fiinte vulnerabile (copii,animale,batrani,oameni bolnavi etc) sau intr-o imprejurare in care este depasita legitima aparare este o forma de violenta care face ravagii,din pacate in societatea noastra,alaturi de cea verbala si mai ales emotionala si care isi are radacinile tocmai in aceasta "educatie" oferita cu toata buna credinta ca asa este firesc sa iti "dresezi" copilul ( ma iertati,dar alt cuvant mai bland nu am gasit!) .
Copiii odinioara batuti si umiliti in stilul caracteristic al acestei educatii traditionale,devin de foarte multe ori,la randul lor adulti care isi manifesta violenta asupra celor din jur,unii mai subtil,mascat,altii dimpotriva,fara rezerve,ca pe o normalitate insa,mai ales o fac in familie...cu sotul/sotia si copiii.Si oare cum ar putea sa nu fie o normalitate cand acestea au fost modelele parentale si mediul familial in care s-au format?
Orice agresor are el insusi un istoric de violenta si abuzuri in familie,iar violenta sa este indreptata in general asupra persoanelor vulnerabile pentru ca asa a invatat el sa isi traiasca sentimentul de putere.Stima de sine a unui agresor este foarte scazuta,iar atunci,agresarea celorlalti (nu neaparat fizica,ci mai ales emotionala,verbala,economica etc) devine aproape ca un drog pentru el,fiind pe de o parte modul prin care a invatat sa obtina ceea ce doreste,iar pe de alta castigarea trairii sentimentului de putere si control asupra celor din jur.
Dumneavoastra,dl Cezar Ioan, stiti,cred,destul de bine despre urmele pe care le lasa asemenea corectii asupra unui copil si modelul de urmat pe care el il primeste pentru viitor!
Cand va avea de solutionat la randul lui, sa spunem, o problema cu cineva...oare o va face prin comunicare,asertivitate,intelepciune,blandete,dar si fermitate,totodata?
Pai,de unde sa le fi invatat?Probabil, vor exista doua variante ale modului cum va reactiona:ori va incerca sa obtina ceea ce isi doreste prin constrangere,impunere,santaj, asa dupa cum a invatat cand era mic ca parintii solutioneaza problemele ori se va lasa calcat in picioare (doar copilul mic care era odinioara,nu avea alt mijloc de a scapa de teroarea bataii sau a umilintei,decat supunandu-se orbeste! ) .
Fie,de-a lungul vietii va pendula intre cele doua extreme in functie de imprejurarile cu care se va confrunta.... insa,spre oricare dintre cele trei variante ar tinde,consecintele unei astfel de educatii sunt catastrofale pentru viata adultului de mai tarziu,iar implicatiile se vor vedea pe orice palier al vietii sale,dar, poate, cel mai acut in viata de familie.
Daca parintii ar intelege ca ei efectiv modeleaza si formeaza un viitor om,ca fiecare cuvant,gest,mesaj se scriu ca pe o coala alba conturand personalitatea copilului lor,poate ar incepe sa devina mult mai atenti si responsabili in acest sens.Pentru ca,nu ma indoiesc,ca marea lor majoritate sunt de buna credinta si sincer isi iubesc copiii si isi doresc ce este mai bine pentru ei.
Sunt de acord ca in educatia unui copil este nevoie de reguli care sa fie respectate,de fermitate si chiar de pedepse atunci cand situatia o impune,insa nu de violenta verbala,emotionala sau fizica.
Din pacate,multi parinti au mers spre aceasta extrema,pe cand altii spre cea a libertatii absolute (ca sa nu spun a indiferentei sau tolerantei prost intelese),in care au fost mai mult absenti in viata copiilor lasandu-i la propriu de capul lor,fie,punand mai mult accent pe recompensele de natura financiara sau de alta natura ori din teama ca acestia sa nu aiba copilaria pe care ei ca parinti au avut-o,trecand astfel la polul opus,fara a mai cere reguli,responsabilitati etc.
Ma bucur sa vad,insa,ca din ce in ce mai multi parinti sunt preocupati,indiferent de viata pe care ei au avut-o in familie de origine,sa caute sa depaseasca acest tipar al educatiei traditionaliste si sa ofere ceva mai bun copiilor lor.Citesc,se informeaza si cauta sa ofere o educatie mult mai constructiva pentru cei mici.Iar asta,in ceea ce ma priveste,este imbucurator!

mă bucura să aflu astfel de opinii, cum este a ta, a lui Cezar şi a altora.
poate că bătaia este uneori necesară. prin bătaie intelegang o urecheala (nu zdravănă) şi maxim o palma, iar această dată cu măsură.
ştiu că sunt situaţii în care părintele este adus la exasperare.
dar nimic nu justifică bătaia "ca în cartier", cum se intampla deseori pe la noi.
de multe ori am gândit că poate ar trebui să fie obligatorii nişte cursuri pentru părinţi.
tot romanul crede ca se pricepe la fotbal, politică şi crescut copii.
realitatea ne demonstreaza că suntem sub-mediocri la toate capitolele.

[bogdan81]

Nici eu NU sunt de acord ca bataia ar fi rupta din rai.
In principiu nu se castiga nimic cu bataia.
Tata nu m-a batut niciodata, mama foarte rar si foarte usor.
Nu cred in eficacitatea bataii ca mijloc de educare.

[guardian knight]

De ce uitati sa pomeniti momentul intrarii Mantuitorului in Templu,atunci cand,intr-un acces,unic dealtfel,de manie si violenta fizica, Insusi Mantuitorul i-a batut cu biciul pe bisnitarii si cersetorii care locuiau acolo,spurcand prin activitatile lor lumesti,acel loc !

Astfel, ni s-a dat un exemplu,in sensul in care, BATAIA are uneori rolul si scopul ei ,pentru a indrepta o stare de fapt grava !!!

[adam000]

În prealabil postat de guardian knight

De ce uitati sa pomeniti momentul intrarii Mantuitorului in Templu,atunci cand,intr-un acces,unic dealtfel,de manie si violenta fizica, Insusi Mantuitorul i-a batut cu biciul pe bisnitarii si cersetorii care locuiau acolo,spurcand prin activitatile lor lumesti,acel loc !

Astfel, ni s-a dat un exemplu,in sensul in care, BATAIA are uneori rolul si scopul ei ,pentru a indrepta o stare de fapt grava !!!

Hristos era SINGURUL de pe lumea asta in masura sa faca asta, tocmai pentru ca El era Dumnezeu (intrupat) si singurul caruia i se cuvine judecata este Dumnezeu. Numai El are dreptul sa judece si sa pedepseasca.
Cred ca exemplul nu este pentru noi in sensul de a justifica in vreun fel bataia, ci in sensul de a intelege ca faptele noastre au consecinte ce vor fi judecate de Dumnezeu

[adam000]

În prealabil postat de Dumitru73

poate că bătaia este uneori necesară. prin bătaie intelegang o urecheala (nu zdravănă) şi maxim o palma, iar această dată cu măsură.
ştiu că sunt situaţii în care părintele este adus la exasperare.

Exasperarea parintelui este o lipsa a lui, a parintelui. Nu e vina copilului. Este o lipsa a parintelui asupra intelegerii situatiei si starii copilului, a neputiintelor si limitelor acestuia, a mesajului pe care copilul poate ca se straduie sa il transmita, poate ca non-verbal. Este o lipsa de reactie adecvata si utila, eficienta din partea parintelui. Este starea in care parintele capituleaza si isi pierde calitatea de parinte, de adult, ci trece el insusi intr-o stare emotionala de copil ranit, in care prioritar este sa ii fie rezolvate lui (parintelui) frustrarea si exasperarea, ca si cand el insusi ar fi un copil.