Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

[Mosh-Neagu]

Igor, am promis sa nu-ti mai adresez niciun cuvant si sa stii ca ma voi tine de promisiune. Acum insa ma vad nevoit sa-ti multumesc pentru stradanie si bunatate si ma rog sa NU-ti dea Dumnezeu ceea ce-I ceri? Sincer, in toata viata mea n-am intalnit nici macar virtual un asa amalgam in ratiunea cuiva. Iarta-ma, Igor, dar mi-e tare mila de ce te-asteapta, daca nu te trezesti repejor! Si sa nu spui ca sunt incercari pentru ca i-ai salvat pe altii, fiindca stie Dumnezeu mai bine a cui joc il faci in deplina cunostinta de cauza.... Sau poate... doar partial constient... Dar asta tine de alt domeniu, si nu comentez!

Astazi, in timp ce munceam ma gandeam cat de mult sunt de plans cei ce mult au ostenit cat au trait, sa-I urmeze lui Hristos, dar au parasit aceasta lume, inselati. Cand esti hot, criminal, desfranat, macar stii la ce sa te astepti, intr-un fel, dar lucrand o viata "in via Stapanului" (sau cel putin asa sa crezi ca faci) sa te trezesti condamnat mai rau decat cei ce si-au trait viata cum au vrut si au cules din ea tot ce s-a putut!... Orice suflet din Iad e de plans, dar acelea inselate "de-a dreapta", cu atat mai mult. Si de-acolo chiar nu mai pot face nimic, iar daca mai au o infima sansa, aceea ar fi rugaciunile celor ramasi in viata, pentru mila si indurarea lui Dumnezeu. Insa daca nu-i mila, nu-i nici iubire. Nu doar ca nu vrem sa ne rugam, dar ii afundam si mai mult in "smoala"... Adica imi lasa omul munca lui de-o viata, casa, gradina, cotete, fantani, dar pentru ca din greseala a facut un bordei si vrajmasului, gata: "Iadul sa-l manance!" De asta cu siguranta numai omul este in stare. Daca nu indraznesc prea mult in comparatie, eu nevrednic pacatos, cred ca acesta a fost motivul si pentru Sfintii Vasilie cel Mare, Ioan Gura de Aur, Grigorie de Nazians si cine-or mai fi fost, care tarziu, peste multi ani, au spus ca Origen nu a fost tocmai bine inteles...
Sfantul Siluan, deasemenea amintea de un alt sfant care se ruga cu lacrimi pentru un eretic, iar Dumnezeu i-a vorbit: "De ce te rogi pentru el? Nu stii ce-a facut?" "Stiu, Doamne, dar si el este tot zidirea Ta, iar Tu ai mila si iubire fata de toti!" "O, copile, prin rugaciunile tale Mi te-ai asemanat Mie!" Nu mai stiu despre ce sfant era vorba, dar intamplarea aceea nu mi-a mai iesit niciodata din minte si de atunci am si pus ca semnatura, cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc. Cat si daca am reusit sa-mi insusesc aceasta "porunca", nu sunt in masura sa spun. Dar e bine sa cred ca macar ma straduiesc.

Pentru cei "morti" in duh, cred ca este doar un fel de compasiune, fiindca lor inca le mai ingaduie Dumnezeu timp si lectii de invatat ca sa se intoarca si sa se mantuiasca. Din pacate arareori auzim de vreun sectar intors la ortodoxie. Si sunt incredintat ca atunci cand se intampla astfel de "minuni", ingerii in cer aduc cantari de slava si mare bucurie...


Si, daca-mi mai este ingaduit un sfat cel putin in ceea ce-l priveste pe Igor: fratilor, macar nu-l mai provocati. Sincer nu doresc nimanui sa fie in locul lui. Stiu, aproape fiecare dintre noi alege (sau cel putin a ales) sa-l certe, sa-l ironizeze, sa-l scuture, ba chiar sa-l jigneasca. De fapt si el ca oricare dintre noi, de rabdare, intelegere si intelepciune avem nevoie. Iar daca ele nu sunt nici primite, nici intelese, sa nu continuam, ci sa-si vada fiecare de propria-i mantuire. Ar fi pacat ca tocmai pentru niste flecareli rautacioase, sa trebuiasca sa dam socoteala ca si cum n-ar fi deja destule de care sa ne caim!...

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Daca nu indraznesc prea mult in comparatie, eu nevrednic pacatos, cred ca acesta a fost motivul si pentru Sfintii Vasilie cel Mare, Ioan Gura de Aur, Grigorie de Nazians si cine-or mai fi fost, care tarziu, peste multi ani, au spus ca Origen nu a fost tocmai bine inteles...

Unde? Unde spune asta? Tot îi dai cu aceaşi prostie, fratele meu drag. Asta-i doar în mintea ta. Nici unul din Sfinţii Părinţi, nu spune că ereticul Origen "nu a fost tocmai bine înţeles". Asta-i invenţie. A ereziei ecumeniste. Adică cea mai mare erezie a tuturor timpurilor.

Şi Arie şi Dumitru Cornilescu, şi toţi ereticii şi-au dedicat toată viaţa lor lui Dumnezeu. Dar la un moment dat, au luat-o pe drumurile hristoţilor mincinoşi. Cu ce suntem noi de vină că ne apărăm împotriva lor?

Atâta milă falsă şi lacrimi de crocodil, pentru eretici. Asta-i teatru ecumenist. Voi, mulţi, majoritatea, nu a-ţi pus mâna să citiţi nici o carte de istoria creştină, a Sfintelor Sinoade, nicio carte de dogmatică, nicio carte patristică de combatere a ereziilor. Sunt cărţi grele. Scrise profund. Tratate teologice, pline de Duhul Sfânt. Demonii au complicat minţile ereticilor, iar Duhul Sfânt, trebuia să intre prin alţi oameni, în minţile ereticilor să le descifreze, să le simplifice, să le arate Calea şi Adevărul şi Viaţa. Apoi, ei, ereticii, dacă vroiau urmau calea sau nu.

Nu vă înţeleg lacrimogenismul ieftin. Şi culmea, tot voi, aveţi pretenţia să vorbiţi "plini de miez şi de duh, aşa cum trebuie", nu? În totală lacună şi ceaţă teologică. Da, îi iubim, dar suntem obiectivi. Dacă Hristos "îi leagă de mâini şi de picioare, şi îi aruncă în întunericul cel mai din-afară, la viermele cel neadormit, în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui," cum spune Scriptura, noi ce facem? Spunem: stai aşa, Hristoase, că ăştia şi-au dedicat toată viaţa Ţie. Au dedicat-o la dracu, nu la Hristos. Asta nu înţelegeţi voi. Dar puneţi mâna şi citiţi fraţilor, nu vă lamentaţi ca nişte doamne în vârstă neputincioase, din cauza durerilor bătrâneţii, neobişnuite fiind, după o viaţă trăită în confort şi lux, comoditate şi bunăstare.

Transpiraţi citind, adormiţi citind, faceţi priveghere citind, beţi cafea citind şi studiind. Apoi vă va da Duhul Sfânt, Dumnezeu, după inima şi voinţa voastră, de a urma lui Dumnezeu, de a căuta să înţelegeţi, să iubiţi, să vă smeriţi, vă va da răspunsul cel bun. Ştiţi de câte ori? De fiecare dată când sunteţi în criteriile menţionate, spus lumesc şi sinistru, să vorbesc în duhul vostru, de creştini căldicei. Doamne iartă-mă, că aşa sunt şi eu. Of ! Doamne...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Sfantul Siluan, deasemenea amintea de un alt sfant care se ruga cu lacrimi pentru un eretic, iar Dumnezeu i-a vorbit: "De ce te rogi pentru el? Nu stii ce-a facut?" "Stiu, Doamne, dar si el este tot zidirea Ta, iar Tu ai mila si iubire fata de toti!" "O, copile, prin rugaciunile tale Mi te-ai asemanat Mie!" Nu mai stiu despre ce sfant era vorba, dar intamplarea aceea nu mi-a mai iesit niciodata din minte si de atunci am si pus ca semnatura, cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc. Cat si daca am reusit sa-mi insusesc aceasta "porunca", nu sunt in masura sa spun. Dar e bine sa cred ca macar ma straduiesc.

Din nou, citatele se dau cu pagină.
Aşa şi eu îmi aduc aminte, de un sfânt, care s-a rugat pentru Împăratul Traian din Imperiul Roman, să-l mântuiască Dumnezeu. Şi i s-a arătat Dumnezeu Hristos şi i-a spus: "să nu te mai rogi niciodată pentru un păgâni şi eretici, să nu-Mi mai ceri să-i mântuiesc, că acea e viaţa pe care ei şi-au dorit-o şi au ales-o şi acum o au."

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Pentru cei "morti" in duh, cred ca este doar un fel de compasiune, fiindca lor inca le mai ingaduie Dumnezeu timp si lectii de invatat ca sa se intoarca si sa se mantuiasca. Din pacate arareori auzim de vreun sectar intors la ortodoxie. Si sunt incredintat ca atunci cand se intampla astfel de "minuni", ingerii in cer aduc cantari de slava si mare bucurie...

Nu numai celor morţi în duh. (apropo de unde şti frăţia ta, cine-i mort în duh?) Spui de vitiate că nu-i ortodox, dar aperi cu orbire un eretic condamnat de Sfântul Sinod al 5-lea Ecumenic...
Cei morţi în duh sunt toţi ereticii, toţi romano-cartolicii, protestanţii şi neo-protestanţii şi toţi care se închină la hristoşi mincinoşi.
Cei morţi în duh sunt toţi păgânii, ateii, şi creştinii căldicei, aşa ca mine şi ca tine, frate Neagu.
Iar cei vii în duh, sunt puţini... Puţini... Dumnezeu îi ştie. Să dea Dumnezeu să înviem şi noi în duh şi să nu mai murim niciodată din cauza nebuniilor noastre patimi şi păcate.
Măcar acum, când te ajunge vârsta şi neputinţele bătrâneţii, să te oporeşti din a mai contempla bulanele fetelor prin oraş, frate Neagu şi să te gândeşti la îndumnezeire şi dobândirea Duhului Sfânt. Nu e încă târziu să te trezeşti şi să fi viu în Duhul Sfânt, să nu mai fim căldicei, fi fierbinţi pentru Hristos.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Si, daca-mi mai este ingaduit un sfat cel putin in ceea ce-l priveste pe Igor: fratilor, macar nu-l mai provocati. Sincer nu doresc nimanui sa fie in locul lui. Stiu, aproape fiecare dintre noi alege (sau cel putin a ales) sa-l certe, sa-l ironizeze, sa-l scuture, ba chiar sa-l jigneasca. De fapt si el ca oricare dintre noi, de rabdare, intelegere si intelepciune avem nevoie. Iar daca ele nu sunt nici primite, nici intelese, sa nu continuam, ci sa-si vada fiecare de propria-i mantuire. Ar fi pacat ca tocmai pentru niste flecareli rautacioase, sa trebuiasca sa dam socoteala ca si cum n-ar fi deja destule de care sa ne caim!...

Mulţumesc pentru sinceritate.
Cel puţin pune început bun, prin a nu mai considera ereticii, ca fiind ortodocşi şi poate şi mântuiţi, de ce nu, că doar vârsta frăţiei voastre, vă îngăduie să ştiţi sigur lucrul ăsta, când Biserica spune altceva. Noi suntem mai înţelepţi decât Biserica... Păi să nu fim. Că nu de proastă a spus ce a spus. Dar să citim, repet.

Iertaţi-mă, dar nu pot fi toată ziua cu vorba bună. Spun odată, de două ori, dar omul nu pricepe. Şi desigur, nici acum nu a-ţi priceput, că sunteţi tari în cerbice, majoritatea, rămâneţi în "dreptatea" voastră cea luminoasă şi mare, nu? Să nu fie. Dumnezeu să ne ajute.

Adevărul ne va face liberi. Hristos în mijlocul nostru.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Botos Remus Emilian, inca o data dovedesti ca asa zisa ta diploma este o minciuna.

Nu, nu pot sa cred ca a primit licenta in teologie unul care nu stie ca Origen a trait MULT inainte de cel de-al cincilea Sinod ecumenic. Cu aproape 300 de ani mai devreme.

Ar trebui să te ignor complet, în lipsa ta de colegialitate, de respect şi de bun simţ faţă de mine, dar nu pot să te ignor complet, fiindcă-mi pasă de tine şi vreau să te mântuieşti.

Uite, poftim, citeşte măcar pe scurt, dacă eşti leneş şi nu vrei să mergi să citeşti complet în istoria creştină, ce s-a petrecut la cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, măcar citeşte pe scurt. Că altfel, îţi mai citesc şi alţii prostiile şi fiind mai mici decât tine (în credinţă şi teologie), eşti responsabil pentru smintirea şi pierderea lor, şi citind ce scrii, chiar vor crede că ai dreptate, asta-i mai grav.

Aşadar, un link, trimitere mai jos, să vezi că Origen este condamnat la Sinodul V, apoi dacă vrei, mergi şi citeşti şi mai complet şi cuprinzător, în cărţile de istorie creştină, ce le-am pus la primul meu post pe acest topic, pe care desigur, oricum nu ai să le citeşti, dar eu mi-am făcut datoria. Mai departe, e mântuirea ta, şi eşti responsabil pentru ea.

Deci, pe scurt:

https://graiulortodox.wordpress.com/...le-ortodoxiei/

În prealabil postat de cristiboss56

Boala atacă în primul rând memoria, dar se manifestă i prin schimbări de comportament i tulburări de personalitate.

Boala atacă prima dată memoria? Ce cuvinte fără sens şi negândite sunt astea? Depinde de care boală suferă omul.
Tatăl meu a murit de cancer la plămâni, şi memoria i-a fost intactă şi deloc afectată, spunea mama.
În plus, e dovedit clinic, că creierul este ultimul organ care "moare", în tot corpul omenesc. (moarte în ghilimele, fiindcă nu mai există moarte)

Deci ai grijă, frăţior drag la ce boală te referi. Te îmbrăţişez în Hristos. Să nu-ţi dea Dumnezeu nicio boală, ci un "sfârşit bun, neînfruntat, în pace, şi fără de osândă".

Iartă-mă dacă te-am supărat cu orice.

[Mosh-Neagu]

Igor, macar taci, ca prin linkul pe care l-ai dat, te-ai umplut de rusine.
Iata deci, "iubitorule" de Dumnezeu, citez de-acolo:
Sinodul V Ecumenic s-a întrunit la Constantinopol pe vremea Impăraților Iustinian și Teodora începând cu 5 mai până pe 21 iunie 553 d.Hr. A fost alcătuit din 165 de Părinți purtători de Dumnezeu, avându-l ca președinte pe Patriarhul Constantinopolului Eutihie. (Nu vad niciun sfant, in toata invalmaseala asta!!!) Sinodul a anatemizat pe Origen, pe Didim cel Orb și pe Evagrie Ponticul și dogmele lor, precum: preexistența sufletelor, (...Pamantul e rotund... totusi. Citeste-l pe Origen si ai sa intelegi ca nu la metempsihoza se refera, ci la Cel ce Creaza - am dat citat chiar la inceput, dar pentru ignoranti, nu se pune!) metempsihoza, doctrina că iadul va lua sfârșit, (daca iadul va lua sau nu vreodata un sfarsit, stie numai Dumnezeu. Dar avand in vedere ca toate sunt la mila Lui, acest lucru nu-l vad atat de absurd, avand in vedere ca in toate exista un inceput si un sfarsit. Orice pedeapsa, atat cat timp vine de la Dumnezeu, are macar ipotetic nadejdea ca... va fi iertata!) că demonii vor reveni la harul angelic, (asta nu cunosc, dar cu siguranta n-a spus-o Origen, ci proasta interpretare a celor scrise de el) doctrina despre învierea sufletelor fără trupuri, despre existența însuflețită a corpurilor cerești (aici este chiar prostie, nu har dumnezeiesc) și alte erezii. (Oamenii astia nu L-au cunoscut niciodata pe Dumnezeu. Altfel nu ar fi avut astfel de puncte de vedere.)

Al V-lea Sinod Ecumenic, după cum spune Sfântul Nectarie, este mai puțin important decât cele patru Sinoade Ecumenice precedente în ce privește caracterul său, pentru că a fost convocat nu pentru a decide asupra unei dogme de credință și pentru a dezbate o problemă duhovnicească nerezolvată, ci pentru a păzi duhul corect al Sinoadelor precedente mai-sus menționate. De asemenea, ca să se ajungă la o reconciliere cu cei care s-au rupt de Biserică în urma Sinoadelor III și IV Ecumenice și să readucă pacea în Biserică și în Stat. Din acest motiv, caracterul Sinodului V Ecumenic este mai degrabă preventiv, tranzitoriu și reconciliator decât unul dogmatic. Începând cu acest Sfânt Sinod Ecumenic putem spune că avem de-a face nu o nouă etapă în istoria Sfintelor Sinoade.

Cat despre intrebarile tale obsesive "Unde? Unde spune asta?" doar un lucru iti spun: pentru prosti nu dau citate. Sa si le caute singuri sau... SA TACA!

[Igor_Paslusnik]

Da, frate Neagu, mă bucur că în sfârşit ajungi la un numitor comun cu Biserica lui Hristos şi recunoşti anatematizarea lui Origen, cu discipolii lui. Deci în acel Sfânt Sinod Ecumenic al V-lea, a fost anatematizat ereticul Origen, pe bună dreptate, pentru cele 3 mari erezii ale sale, de care nu s-a dezis niciodată: apocatastaza, predestinaţia şi preexistenţa. Alături de discipolii lui, Didim cel Orb şi Evagrie Ponticul.

Rămâi pe calea cea bună şi mântuitoare şi iartă-mă şi pe mine păcătosul.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ar trebui să te ignor complet, în lipsa ta de colegialitate, de respect şi de bun simţ faţă de mine, dar nu pot să te ignor complet, fiindcă-mi pasă de tine şi vreau să te mântuieşti.

Botoş Remus Emilian, n-ai răspuns întrebării mele: cum se face că un pretins licenţiat în teologie nu a avut habar că Sinodul V a avut loc la trei secole de la moartea lui Origen ?

Din postările tale reiese clar ca lumina zilei că ai crezut că Origen şi Sinodul au fost contemporani.

Cum ar fi putut Origen să se lepede de o anumită poziţie teologică, dacă aceasta a fost declarată neortodoxă abia la 300 de ani după moartea lui ? (ca să nu mai vorbim că însăşi chestiunea anatemelor este una discutabilă).

Deci, încă o dată: recunoşti că n-ai ştiut, fie când a trăit Origen, fie când a avut loc Sinodul V ?

[Vitiate]

Spre atentia celor cei ce ii ataca pe copti, numindu-i in fel si chip:

http://lacopts.org/story/the-new-mar...ic-synaxarium/

http://www.stmary-ottawa.org/__presentations.php

http://www.saint-mary.net/books/syna...synaxarium.pdf

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

El, Gillet spune acolo (în semnătură) că noi nu putem să facem multe, dar acele puţine care le putem face, să le facem spectaculoase, x,y,z, ce mai spune el apoi, că sare scânteia, etc. Adică Gillet, ne încurajează să credem că noi putem să facem ceva de unii singuri, cu de la noi putere, fără Hristos. Ori Hristos ne spune, că nu putem nimic fără El. Deci cine greşeşte? Lev sau Hristos? Personal, consider că e anti-Biblie ce spune Lev Gillet acolo, ca să nu spun că e antihristic... Voi ce consideraţi? E greşit ce spune Lev sau nu e?

Vă rog frumos să mă ajutaţi, să-mi spuneţi unde şi cu ce greşesc în interpretarea cuvintelor lu' Lev Gillet. Fără prefăcătorie, ironie, etc. Ci cu sinceritate. Vorbiţi din inimă.

Mulţumesc. Iertaţi-mă.

Copilul meu, ţi-am spus deja:
adevărata convertire este convertirea la Iubire.

Acceptă cu bucurie şi cu smerenie toate acestea.
Nimic din acestea nu contează dacă tu ai Iubirea.
Strecoară-te cu bucurie, fără zgomot, pe ultimul loc.
Ţie ţi s-a dat să iubeşti.
Ţie îţi rămâne Iubirea.
Aceasta va fi bucuria ta.
Fie ca această bucurie să rămână în tine!

Tu crezi că nu poţi face aproape nimic;
acest aproape nimic, încearcă să-l faci
de o manieră extraordinară.
Nu-ţi spun de o manieră spectaculoasă.
Concentrează-te asupra obişnuitului,
asupra infimului.
Fă lucrurile obişnuite de o manieră extraordinară,
adică iubind, - iubind extraordinar.
Atunci scânteia va sări.
Atunci focul se va aprinde.
(Lev Gillet - Iubirea fără margini)

Păi, Igor, acum că văd şi eu ce s-a scris pe topicul ăsta câtă vreme am fost la oi (ciobănesc prin satul meu, de-o vreme, şi voi mai ciobăni, har Domnului!), zic şi io câteva vorbe chit că Mihailc nu m-a solicitat să-mi dau cu părerea. Dacă-i forum, însă, îndrăznesc şi eu.

Mai întâi, pot spune că semnătura lui Mihailc îmi pare minunată. O pastilă mică, un hap concentrat cât să trimită valid spre toată Ortodoxia. De unde, dealtfel, îmi pare că se şi trage.
Doar un om care caută cu adevărat pe Dumnezeu poate cugeta, simţi şi scrie aşa ceva. Ori, poate, unul care chiar Îl cunoaşte pe Dumnezeu; unul aflat deja în Har.
*
Poemul întreg îmi pare o reformulare (ca text) a întregii Evanghelii. Nimic din afară, nimic substanţial lăsat deoparte. Mesajul Domnului se află, în acest text, la el acasă - ca să spun aşa... Or, poate, Domnul se află în poem.
Poate că învelişul exterior (prozodia) te-a tulburat, nefiind unul cu care eşti obişnuit? Găseşti nemişcător stilul, modul de formulare - ţi se par "nepoetice"? Dacă da, atunci poate îţi aminteşti că modurile de manifestare ale iubirii, ale frumuseţii, ale bunătăţii (într-un cuvânt Poezia, fără de care Adevărul nu coboară la noi, ori fără care noi nu urcăm la Adevăr; nivelul de trăire pe care îl numim spiritualitate fiind accesibil şi formulabil doar prin poezie întrucât Adevărul şi Poezia sunt cam acelaşi lucru, Dumnezeu fiind, indiscutabil, Poet!) sunt nesfârşite.
Iar oamenii care scriu din simplitatea inimii nu fac literatură, nu se umflă în formule, nu cad prizonieri formelor, nu trădează duhul pentru efecte exterioare, de agăţare a publicului... Asta fac doar cabotinii, artiştii submediocri, jigodiile, curvele - să mă ierţi de vorbele alese aici.

Cred că Lev a formulat simplu, admirabil de simplu, preaplinul inimii sale. Un mesaj, repet, cât toată Evanghelia.

*
Igor, aminteşte-ţi te rog:
căutătorii isihiei, cei ce trag la liniştire, la pustie, suferinzii cu inima (răniţi pentru Domnul, prin Har),
lepădaţii de toate (zădărniciile) cele lumeşti,
crucificaţii de zic cu zi (cei ce se nevoiesc),
cei care nu pot şi nu mai vor să trăiască fără Domnul, sau nu vor să mai poată trăi fără Domnul,
toţi aceştia voiesc să fie, discret (cum zice Lev în poem), ultimii. Să se lepede de toate, să nu le mai pese de nimic din ce e deşertăciune lumească - pentru a se dedica în întregime, pentru a se dărui pe de-aîntregul vieţii adevărate: asceza. Lepădarea de patimi. Logodna cu Domnul. Nuntirea.
Or, pe acest tip de om îl împiedică lesne orice încărcătură lumească, orice balast. El voieşte, urmînd acul busolei de foc pe care Domnul i l-a pus în inimă, să aibă doar atât: comoara iubirii. Mărgăritarul Cel mult râvnit! Toate celelalte i se vor aduga pe deasupra, prin Domnul. Cununile izbânzii, veşnicia iubirii... Or, pentru asta, îndeamnă Lev pe copilul duhovnicesc, toate faptele vieţii se cer făcute cu toată dăruirea - aşadar cu iubire. Nimic în răspăr, nimic superficial ci, ca şi cum ar fi împreună-lucrător cu Domnul şi fiind de-a binelea con-viv cu Domnul, fiece gest să fie unul al dăruirii totale, din tot sufletul! Aşa încât viaţa toată să fie rugăciune curată.

Ce mesaj mai curat, creştin adică, voieşti? Ce text mai ortodox şi unde voieşti să găseşti?
E un text cu totul ortodox, e frumos, e plin de mustul iubirii, e cu adevărat un poem pe cinste! Simplu, din visteriile inimii către inimile noastre.

Şi zice să te smereşti, Igore, să te ocupi adică, micşorat foarte, cu lucrurile mici. Cu detaliile insignifiante, cu cele ce apr de nimic în ochii lumii. Mai e şi niţică acrivie aici şi aşa mai departe.
Măi, Igor, hai măi că Lev are în el atâta isihie cât toţi bărboşii athoniţi laolaltă, zău! ... Sau cât oricare dintre ei. Întrucât nu el sau bărbosul athonit scriu şi fac, ci Domnul Însuşi, Se exprimă (şi) prin ei. Sunt din acelaşi aluat, măi, tu nu vezi? (cu ochii inimii, se-înţelege)

[Igor_Paslusnik]

Parţial de acord cu ce ai spus, frate Ioan, mai mult de atât nu spun, ci doar că limbajul cel meditativ, acum ţi-e schimbat, e mai.. activ, de la oiţe cu siguranţă. "puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune." - Eccesiasticul 10, 1.
Nu sunt de acord cu semnătura lui Mihailc şi am spus deja de ce găsesc afirmaţia lui Lev Gillet, cel puţin budistă, antihristică.
Pe frăţia ta nu te judec, sunt afirmaţiile pentru care vei da socoteală, după gânduri, inimă, felul cum ai spus-o, ţelul, scopul urmărit, iar eu voi da pentru ale mele.
Desigur, îţi mulţumesc pentru amabilitate şi efort. Dumnezeu să-ţi răsplătească ţie şi tuturor, înmiit şi infinit, tot binele gândit, vorbit, făptuit. Şi pe toţi oamenii să le descopere Evanghelia Dreptăţii, care este creştinismul fără erezie, ortodox, iar pe creştinii din Sfânta Biserică fără erezie, cea Una, să-i întărească pe mai departe.

Spor la ciobănit :)

Pe final, un cuvânt al Domnului Treime, Savaot Iubire:

"Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă." - I Ioan 2, 18.

Iertaţi-mă.

[Ioan_Cezar]

Frica e moartea omului.
Iar cu frica lui Dumnezeu vine şi izbăvirea.
Care pe toate le crede, etc.
P.S. Textul/mesajul din semnătura lui Mihailc e cu adevărat minunat. Slavă lui Dumnezeu!