Un suflet trist...

[ladyanda]

fara sa fiu cinica stiu ca nu-i va fii bine...mi-a mai facut un lucru urat si acum plateste acest lucru..sigur nu mi-am dorit sa plateasca dar nu o sa fiu responsabila pentru ce i se poate intampla maine...
El nu realizeaza ca facandu-mi rau, viata ii va da una tare..deja a inceput sa-i dea..nu ca am zis eu ca mi-am dorit..dar el traieste acum exact un lucru pe care mi l-a facut el mie, doar ca de 10 ori mai dur(nu prea este constient de acest lucru, se simte bine in siguranta), dar va spun ca ajunge un singur gest din partea altei persoane ca viata lui sa ajunga rau..

Am fost trista cand am aflat prin ce a trecut, dar in acelas timp am stiut ca este pedeapsa primita si continuand asa cine stie...
Nu va ganditi ca eu imi doresc sa-i fie rau dar exista un lucru..
Dar orice fapta are si rasplata..orice actiune are si o consecinta...
vrem nu vrem maine platim pentru cele facute....
bineinteles ca poate nu ar trebui sa ne intereseze fiecare cu plata lui in viitor...

Poate in viata ar trebui sa ne ghidim "asta e mama, azi eu maine tu..."

[docmana]

asa sunt oamenii in ziua de astazi, rai, dar nu trebuie sa deznadajduiesti, poate vei gasi pe cineva care sa te inteleaga.

[glykys]

Iarta-l si roaga-te pentru el, asta e cel mai bun lucru pe care il poti face.
Pr. Teofil avea o vorba: sa nu adaugam la suferinta noastra (din ce pricini ar fi ea, pentru pacatele noastre sau ca incercare) suferinta de a ne crede nedreptatiti.

[ladyanda]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Un preot mi-a spus odata un cuvant intelept si mi-a intrat in suflet ca o lege a vietii. Cuvintele adresate noua de cei din jur sunt cuvintele lor, asadar ei sunt responsabili (sufleteste) pentru ceea ce rostesc. Noi nu trebuie sa le luam asupra noastra, sa nu ne lasam afectati, sa nu adaugam in sacul nostru cu pacate si sarcini de-ale lor. Ne straduim sa descarcam sacul nostru umplandu-l de fapt cu vorbele celorlalti? Nu aceasta este calea dreapta. Si pentru a-si intari observatia cu suport biblic, mi-a amintit de vorbele Mantuitorului: "Adevarat va spun voua ca pentru orice cuvant rostit oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." Asadar rostirea osandeste, nu auzirea.

Elibereaza-te de zgura celor din jur, nu o lua asupra ta. Fii libera cu tine insati, urmeaza calea ta, straduieste-te sa te gasesti pe tine insati in raport cu Dumnezeu, nu cu lumea. A contrazice pe cineva ce se afla in sminteala evidenta, inseamna a fi mai smintit ca el. Nu oricui ii este data predica. Sa-i lasam pe preoti s-o faca. Pentru noi, tacerea si smerenia in tacere e calea.

Doamne, ajuta!

Este foarte usor sa spui sa nu te lasi afectata...dar mai greu sa aplici..pentru a aplica acest lucru in sinea ta trebuie sa exista o mica parte din ce are cel de langa tine...

Si sa nu uitam un lucru... si preotii sunt oameni...
Am intalnit multi preoti care dau sfaturi dar in acelas timp in casa lor domneste conflictul...
Mi s-a intamplat odata sa vorbesc cu un preot legat de un alt subiect, bineinteles ca a venit cu texte din carti (nu din viata reala)..atunci cand nu treci printr-o experienta asemanatoare este usor sa dai citate din carti, din filosofie..dar cand si tu ai trecut prin asa ceva parca te gandesti de doua ori si nu spui lucrurile cu usurine "pai fa asta!"

Si aici dau un exemplu... tatal meu si unchii mei au fost legati de mamaia si au suferit cand a murit, si aproape zilnic se duc la cimitr. O matusa le zicea "ce tot mergeti mereu la cimitir?"...si anul trecul ia murit mama si ei si in aceea clipa a inteles ce inseamna o pierdere...

Vei spune ca preotii vad, aud, multe dar cate lucruri sunt traite chiar de el? Pentru ca orice eveniment in viata daca nu trece si prin filtru nostru il privim cu obiectivitate, dar in momentul in care ti se intampla chiar tie...

Noi nu putem intelege poate suferinta unui copil bolnav sau a unei mame care a suferit o pierdere pentru ca nu traim acele lucruri si oricat de mult ne-am imagina cum ar fi tot nu am putea concepe cum ar fi...poate doar daca suntem pusi in fata aceleasi situatiii...

Si te cam prinzi cand unele lucruri sunt spuse din experienta si altele din carti caci cele spuse din experienta se pot aplica practic pe cand cele din carti raman doar la teorie pe care tocmai cei care le-o spun le-o incalca...
Am intalnit de exemplu pe cineva care tot propovaduia pacea, ingaduinta, toleranta si acasa isi lua nevasta la palme!

[ladyanda]

Poate Dumnezeu m-a pus la incercare...

Zilele trecute am hotarat sa nu-i mai vorbesc nici sa-l salut pe principiul daca vrea el sa ma salute bine daca nu nu... am rezistat asa 2 zile aproape pana cand am primit niste semne ..si eu care privesc intodeauna partea buna a lucrurilor, partea roz, frumoasa mi-am zis "Hai ca esti chiar rea, spune-i buna!"...greseala mea.. ar fi trebuit sa nu iau acele semne in seama (desii parea pozitiv) ci sa-l fi luat ca pe o iluzie...

Constat ca toate gandurile bune, pozitive, frumoase etc vin de la Dumnezeu dar in acelas timp nu stiu daca este o simpla iluzie cand primesti poate un semn pozitiv..sa fie ceva real sau doar o inchipuire...

În prealabil postat de ladyanda

Poate Dumnezeu m-a pus la incercare...

Draga Anda, observ ca atatia forumisti ti-au raspuns cu sufletul la apelul tau de tristete dar nu vrei sa pricepi nimic din ce ti s-a spus.Refuzi sa vezi lucrurile cu limpezime si o tii pe a ta.

Spui ca esti doar amica cu baiatul, dar e clar ca ti s-a pus pata pe el.Cred ca ai o oarecare problema de perceptie a realitatii din jurul tau si imaginatia iti joaca feste.Semnele pe care crezi ca le vezi,pot fi doar rodul imaginatiei si dorintei tale.O dragoste neimpartasita te poate face sa suferi peste masura si deseori duce la obsesii care nu-s bune deloc.

Ti-as sugera sa nu ramai singura in aceasta forma de deznadejde.Cauta-ti duhovnicul si cere-i ajutor.

[ladyanda]

În prealabil postat de Melissa

Draga Anda, observ ca atatia forumisti ti-au raspuns cu sufletul la apelul tau de tristete dar nu vrei sa pricepi nimic din ce ti s-a spus.Refuzi sa vezi lucrurile cu limpezime si o tii pe a ta.

Spui ca esti doar amica cu baiatul, dar e clar ca ti s-a pus pata pe el.Cred ca ai o oarecare problema de perceptie a realitatii din jurul tau si imaginatia iti joaca feste.Semnele pe care crezi ca le vezi,pot fi doar rodul imaginatiei si dorintei tale.O dragoste neimpartasita te poate face sa suferi peste masura si deseori duce la obsesii care nu-s bune deloc.

Ti-as sugera sa nu ramai singura in aceasta forma de deznadejde.Cauta-ti duhovnicul si cere-i ajutor.

Melissa se pare ca tu ai inteles gresit... Nu mi s-a pus pata pe nimeni dar asta nu inseamna de exemplu ca trebuie sa ma izolez sa nu mai ies din casa ca cine stie poate dau peste el si sa nu-l irit... Sa ajung sa-mi refuz amici sa ies in oras pentru ca este si el acolo si sa nu care cumva sa-l deranjez cu prezenta mea.... Sau daca il vad in grupul nostru ce sa fac? sa fac cale intoarsa, sa tusesc , sa ma mut la alta masa ca este acolo... sau sa ajung sa spun "nu merg cu voi , este domnul..."

Ok..il deranjeaza prezenta mea foarte bine... sa nu-mi arate pe fata aceasta repulsie caci sub soare este loc pentru toti..asta nu inseamna ca eu trebuie sa ma mai bucur de prieteni doar pentru ca este el...

[ladyanda]

În prealabil postat de docmana

asa sunt oamenii in ziua de astazi, rai, dar nu trebuie sa deznadajduiesti, poate vei gasi pe cineva care sa te inteleaga.

Iti multumesc mult...sunt cele mai simple si frumoase sfaturi pe care le-am auzit

În prealabil postat de ladyanda

Melissa se pare ca tu ai inteles gresit... Nu mi s-a pus pata pe nimeni dar asta nu inseamna de exemplu ca trebuie sa ma izolez sa nu mai ies din casa ca cine stie poate dau peste el si sa nu-l irit... Sa ajung sa-mi refuz amici sa ies in oras pentru ca este si el acolo si sa nu care cumva sa-l deranjez cu prezenta mea.... Sau daca il vad in grupul nostru ce sa fac? sa fac cale intoarsa, sa tusesc , sa ma mut la alta masa ca este acolo... sau sa ajung sa spun "nu merg cu voi , este domnul..."

Ok..il deranjeaza prezenta mea foarte bine... sa nu-mi arate pe fata aceasta repulsie caci sub soare este loc pentru toti..asta nu inseamna ca eu trebuie sa ma mai bucur de prieteni doar pentru ca este el...

Am doua intrebari atunci, ca sa te pot ajuta cu un sfat mai departe,daca doresti :
1. tu il iubesti ca pe un barbat sau ca pe un amic?
2. de ce te detesta in asemenea hal?

[ladyanda]

Cand esti sincer in sentimente nu poti sa tratezi lucrurile cu indiferenta sau cu raceala... Intr-adevar sunt unii oameni care spun cu gura ca tin la tine, cand defapt o spun de ochii lumii si cand sunt raniti defapt sunt raniti in mandria lor...

Daca eu as fi fost doar o masca nu m-ar fi afectat nimic si nimeni chiar as tratata cu indiferenta si nu mi-ar pasa de consecinta...

Cati dintre voi nu aveti frati si va doare cand va spune ceva? Pentru ca va pasa de ei, tineti la ei va doare fiecare gest urat...
Sa facem o comparatie:
Aveti o persoana draga voua si o persoana straina (sa zicem pasagerul din autobuz)..Amandoi va spun "esti o javra"... Cand iti spune persoana draga deja te simti rau, te cutremuri aproape , daca iti spune omul din autobuz ti se falfaie...De ce? pentru ca atunci cand o jignire vine de la o persoana draga noua suferim mai mult... dar daca vine de la o persoana care ne este total indiferent apoi "pusca si cureaua lata"