care rugaciune o aveti favorita sau eu stiu,parte

[ioanhodean]

cum zice si titlul..care rugaciune o aveti favorita?eu am ecteniile si glasurile de la vecernie..Dumnezeule,curateste-ne pe noi pacatosii.Sfinte ierarhe Nectarie,roaga-te pentru noi pacatosii.astea:X

[icamilin]

Este greu sa afirmi care rugaciune sau cantare din Sfanta Liturghie, ar ocupa un loc favorit in sufletul nostru, totusi inima imi bate cu mai multa putere, cand ascult " Fericirile, Heruvicul, Cuvine-se cu adevarat si nu in ultimul rand Pe Tine Te laudam sau Tatal nostru " . Doamne ajuta! Cu mult drag, icamilin

Cuvine-se cu adevarat

[maniucu]

cu noi este Dumnezeu.

[quasar]

Mie imi place rugaciunea de la sfarsitul Acatistului Mantuitorului...:)

[elena2008]

da, quasar, e foarte frumoasa!

mie imi mai place si "Nadejdea mea este Tatal....:

[costel]

Eu imi hranesc sufletul si cu aceste cuvinte: "Nu-mi spune nimic...Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu. Da-mi inima ta!

Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-o sa ma iubesti niciodata. Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu ma iubesti. Iubeste-ma asa cum esti tu! In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti. Eu vreau sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima. Daca voi astepta pana vei fi desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea Eu oare sa fac din fiecare fir de nisip un serafim? Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeul Care am creat toate si pot totul? Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni; sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu ma lasi sa te iubesc?

Fiul Meu, lasa-ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima care este locasul Meu. Desigur, cu timpul am sa te shimb, insa, chiar pana atunci, iubeste-Ma asa cum esti tu, fiindca Eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale.

Eu te iubesc si cand esti slab si necurat. Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria "virtutilor" tale, ci dintr-o inima smerita pe care o pot curati oricand.

N-am nevoie de "virtutile" tale, de "talentele" tale, de "intelepciunea" ta. Eu vreau doar sa ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu "virtutile" tale doresc; daca ti le-as da, tu esti asa de slab si mandru, incat as hrani amorul tau propriu si nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care Tu nu ma cauti si stai departe de Mine.

Apropie-te cu dragoste! Unui fier negru flacarile unui foc nu numai i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent.

Iubeste-Ma, deci, si pacatele se vor arde, iar tu vei fi fericit!
Iubeste-Ma nu numai ca sa fi curat, asta ar fi din nou o mandrie pentru tine, ci pentru ca Eu vreau sa ma odihnesc in inima ta. Deci nu te mai ingrijora de asta.

As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si nefolositoare si neputincioasa.

Am sa-ti iau si putinul pe care tu te increzi ca-l ai.

Eu te-am facut din iubire si pentru ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-mi poti da ceva. Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic. Asta Ma doare atat de mult la tine!
Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive! Nu mai sta departe de Mine! Iti lipseste nu sfintenia - pe care numai Eu ti-o pot da - ci o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat. Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept.

Grabeste-te sa-Mi deschizi prin smerenie; nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana in acanc si deplin, ai muri de durere.

Dar, ceea ce m-ar durea pe Mine, ar fi ca tu, si acum, sa te indoiesti de dragostea ce o am pentru tine. Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu. Sa nu te increzi in tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las in cadere in masura cu care tu te apreciezi. Nu te framanta ca n-ai virtuti. Am sa-ti dau Eu sfintenia Mea. Deschide-ti inima pentru pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu, pe care ti-l dau in dar la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa Ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui. Lasa sa curga Sangele Meu in sangele tau
si sa bata inima Mea in inima ta. Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica. Lasa sa treaca totul prin inima ei curata, incat sa poata mijloci pentru tine.

Orice s-ar intampla, nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa ma
iubesti. In acest fel, tu nu m-ai iubi niciodata.
Si acum du-te!
Eu sunt cu tine!"

[eea]

mie imi place ,,Iubi-te voi,Doamne".

[filotheos]

În prealabil postat de eea

mie imi place ,,Iubi-te voi,Doamne".

Mie-mi place "Stapana, Stapana..." si "Pre Tine Te Laudam..."

Mie imi plac "Plansurile" Sf. Efrem Sirul. Spre exemplificare:

Plansul de luni seara:
Primestemeste rugaciunea gurii celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, si sa nu Te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie sa il judeci nevrednic de mangaierea Ta.

Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea ratacita, ca pustiu m-am facut de toata osardia si cugetarea spre a ma indrepta pe sine-mi. Ca, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, intunecat am sufletul meu si din betia patimilor impaclata am inima mea.

Marturisesc Tie, Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea mea, rautatea, dobitocia. Voi spune iarasi toata a Ta veselie, dulceata pe care ai facut-o cu mine pentru bunatatea Ta, Iubitorule de oameni.

Dintru intaia varsta m-am facut intaratator, fara de osardie catre bunatate, a toata rautatea aflator, a tot pacatul lesne lucrator. Si insuti, o, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea pentru indurarile Tale cele multe, Fiule al lui Dumnezeu.

Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage iarasi pe mine darul Tau catre viata, si eu mai vartos catre moarte cu buna osardie ma duc, ca prea-reaua obisnuinta a trandaviei mele ma trage pe mine, si nevrand, catre sinesi.

Grea este obisnuinta patimilor; leaga mintea mea cu legaturi nedezlegate; si dorite, si iubite se afla mie de-a pururea legaturile. Cu obisnuinta curselor ma leg eu, ticalosul, si ma bucur, legat fiind. Cufundat sunt intru iadul cel prea-amar si ma indulcesc. In fiecare zi vrajmasul innoieste legaturile mele, si eu ma bucur.

O, mult-mestesugirea vrajmasului! Ma leaga pe mine cu legaturi pe care eu nu le voiesc, insa de-a pururea imi aduce mie niste legaturi ca acestea si curse pe care eu cu multa dulceata le primesc; ca imi cunoaste aplecarea si voirea, ca este mai tare, si intru o clipeala imi aduce legatura pe care o voiesc.

Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, ocara si rusinea; ca m-am ferecat eu ca si cu niste obezi intru voile mele. Ca, putand sa zdrobesc legaturile intru o clipeala de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu voiesc sa fac aceasta, de trandavire biruit fiind si obisnuintei patimilor cu aplecarea si voirea robind.

Aceasta este iarasi mai cumplit si plans de rusine plin, ca eu cu voirile mele merg la vrajmasul meu. Ma leaga pe mine si ma omor in patimi de care el se bucura. Si, putand sa zdrobesc legaturile, nu voiesc. Putand sa fug de cursa, nu poftesc.

Este oare altceva mai amar decat plansul si tanguirea aceasta? Este oare alta rusine decat aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar decat rusinea aceasta, decat a face cineva voile vrajmasului sau.

Si asa aflandu-ma eu, netrebnicul, si cunoscand legaturile mele, le ascund pe ele cu chip de evlavie. Si constiinta mea ma mustra pe mine pentru acestea pe care le lucrez. Pentru fiecare ma mustra: Pentru ce nu te trezvesti, ticaloase? Au nu stii ca langa usa este infricosata zi a Judecatii? Scoala-te ca un puternic; rupe-ti legaturile tale. Intru tine este puterea dezlegarii si a legarii.

Cu aceasta de-a pururea ma mustra pe mine sfanta constiinta, si nu voiesc din legaturile curselor sa ma izbavesc. Ma tanguiesc si suspin pentru acestea in fiecare zi, si intru insesi patimile ma aflu legat. Ticait si ticalos sunt eu, nesporit intru lucrul cel bun al vietii mele, netemandu-ma de cursele mortii.

Trupul meu este imbracat cu chip de evlavie inaintea privitorilor mei, iar sufletul s-a ferecat in ganduri necuvioase ca in niste obezi. Din afara ma fac evlavios cu sarguinta, si din launtru sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu.

Imi indulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind si rau cu voirea. Si ce oare voi face in ziua cunostintei, cand Dumnezeu le va arata pe toate inaintea Divanului? Mare frica ticaloseste inima mea adeseori, de vreme ce ma strang cu lanturile nemarginitelor mele faradelegi. Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci, daca nu voi imblanzi aici cu lacrimi pe Judecatorul.

Pentru aceasta ma rog sa nu iti incui indurarile Tale, Stapane, intru urgie, ca insuti astepti intoarcerea mea. Caci nu voiesti sa vezi pe cineva in foc arzandu-se, ca voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica.

Deci, indraznind la indurarile tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta rugandu-ma: Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu si straluceste-mi mie raza de lumina in cugetul meu mai inainte de a ma duce eu la Judecata ce va sa-mi fie infricosata, unde nu este nicidecum cu putinta a ma pocai pentru rautati.

Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul, cum ma duc ne-gata cu totul si gol de fapte bune. Frica si temere ma cuprinde pe mine, ca ma vad pe sine-mi fara de osardie spre bunatate; si cu ganduri impotrivnice ma viscolesc, ca ma plec dracilor, care cu dezmierdarile spre pierzare ma amagesc.

Intru multe ma socotesc a fi trebuincios, de nu ma va mustra constiinta mea. Ma aseman negutatorului trandav si lenevos care isi pagubeste zi de zi castigul. Asa eu, ticalosul, ma pagubesc de bunatatile cele ceresti intru multele invaluiri care ma trag pe mine la cele rele.

Caci ma simt intru sine-mi cum ma fur in fiecare ceas si nevrand ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma spaimantez intru voirea mea, cea prea-rea intru scarbe, intru care de-a pururea pacatuieste in multe feluri. Ma spaimantez intru pocainta mea, cum nu are infranarea ca temelie tare a zidirii; ca nu o lasa pe dansa vrajmasul sufletului meu.

In fiecare zi pun temelie a zidirii, si iarasi cu mainile mele risipesc osteneala mea. Nu a pus inceput bun pocainta mea cea buna. Sfarsit iarasi nu are prea-reaua mea lenevire. Cu voia rob m-am facut trandaviei de catre vrajmasul meu, prea-cu-osardie savarsind toate cele iubite lui.

Cine va da capului meu apa mult-nepovestita si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa izvorasca de-a pururea lacrimi si sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu ca sa trimita darul Sau mie, pacatosului, si din marea cea innebunita - care cu valurile pacatelor se inviforeaza cu furtuni in fiecare ceas - sa traga sufletul meu? Caci voile mele au biruit ranile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare.

Muierea aceea, curva, deodata intreg-inteleapta s-a aratat, fiindca s-a spaimantat si s-a sarguit, de vreme ce a urat lucrurile pacatului celui rusinos, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii. Iar eu, pentru patimile pacatului in fiecare zi rugandu-ma, nu ma departez de acestea, ci raman de-a pururea, nebunul, intru obiceiul meu cel rau.

Spre nadejde de pocainta imi este asteptarea mea, mie, care ma fur intru desarta fagaduinta a ei. De-a pururea zicand sa ma pocaiesc, niciodata nu ma pocaiesc. Numai cu graiurile ma pocaiesc cu sarguinta, iar cu lucrurile la mare departare stau de pocainta. Iar daca sunt intru odihna, imi uit si firea mea, ca fac intru cunostinta raul si spre urgisire pacatuiesc.

Isav loc de pocainta nu a aflat, de vreme ce spre urgisire a facut pacatul, si nu rapindu-se a pacatuit; caci nu prin inselare, ci intru cunostinta a pacatuit. Si sfatuindu-se, si pe parintii sai i-a amarat, si de Dumnezeu nu s-a rusinat. Si Iuda vanzatorul loc de pocainta nu a aflat, ca impreuna cu Domnul fiind a pacatuit, si stia ceea ce facea, de vreme ce avea cercarea darului.

Deci, pentru pacatele mele cele intru cunostinta facute, ce voi astepta eu, ticalosul? Si daca cel ce numai a gandit raul intocmai este cu cel ce l-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi ale faradelegilor mele?

Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit cu Core au fost inghititi, nimic nicidecum zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie asemenea au patimit. Si Saul, cu gandurile slujirii de idoli invoindu-se, s-a lepadat de la Dumnezeu. Si Ahitofel, numai sfatuind intru pacat, a murit. Si fii lui Aaron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocaintanu au aflat.

Iau in minte fapta mea, si privesc la invoirea mea, si astept hotararea dreptatii, si aratat voi zice ca este dreapta. Pentru ce ma amageste chipul portului meu, strain fiind de faptele bune si cele impotrivnice facand inaintea lui Dumnezeu, Celui ce toate le vede?

Bine mustrandu-se au patimit fariseii, cand Mantuitorul Hristos zicea ca fatarnic este chipul portului lor. Si mie inca de multe ori mi se intimpla atata nelesnire si greutate ca, de constiinta mea mustrandu-ma, ma ingretosez si aspra mi se pare mie ca este mustrarea.

Amar este adevarul celor ce se sarguiesc sa il tainuiasca. Mi se va descoperi chipul portului si se vor arata viermii mei; si voi dezveli fata spoielii si vor vedea cei ce sunt de fata fatarnicia mormantului, si puterea faptei noastre vor socoti-o, si vor privi asemanarea cea fariseiasca. Si, pentru ca aici nu se face aratata, focul o va lamuri la Judecata, dupa cum zice Apostolul.

Tinde-mi mie mana de ajutor, celui ce pe jos ma tarasc, Doamne; caci voind a ma scula, nu pot, fiindca sarcina pacatelor mele prea m-a ingreuiat si obiceiul cel rau ma opreste si ma tine pe mine. Vad, si ca intr-o negura umblu si intru mult intuneric. Misc mana mea, si ca un slabanog sunt.

Sarguitor sunt, dar degrab ma ingretosez. Ma rog sa ma izbavesc si postind ma stramtorez. Voie buna am, insa de oarecare sila ma impiedic. Catre slavoslovie sunt iubitor de osteneala, dar nu ma sarguiesc catre placerea de Dumnezeu.

Cum voi indrazni sa cer lasare pentru pacatele mele cele mai dinainte, petrecerea mea cea mai dintai nicidecum uitand-o? Sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi care se strica, poftele amagirii celei mai dinainte nelepadandu-le?

Vai mie, cum voi suferi mustrarile lucrurilor mele celor necuvioase si ale gandurilor! Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale! Gura nevrednica striga catre Tine, Stapane, si inima nu curata, si suflet intru pacate intinat.

Auzi-ma pe mine pentru bunatatea Ta si sa nu lepezi cererea mea; ca nu lepezi cererea celor ce se pocaiesc intru adevar. Iar pocainta mea nu este curata, ci stricata. Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat.

Intareste inima mea intru frica Ta, Doamne. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Biruiasca bunatatea Ta rautatea cea dintru mine. Biruiasca lumina darului Tau intunericul cel dintru mine. Pleaca-Te, Bunule Doamne, nu pentru dreptatile mele, ca nu am nici o bunatate, ci pentru indurarile Tale si pentru multa si negraita bunatatea Ta.

Ridica de a doua oara madularele mele, pe care le-a frant pacatul si lumineaza inima mea, pe care a intunecat-o pofta cea rea. Izbaveste-ma pe mine de tot lucrul rau, ca nu desavarsit sa ma surpe pe mine impotrivnicul.

Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine. Sa nu-mi spui mie: ŤAmin zic tie, nu te stiu pe tine!ť Mantuieste, Doamne, din moarte sufletul necajit, Cela ce ai stapanire peste viata si peste moarte. Caci Tu ai zis, Stapane: ŤCereti si se va da voua!ť

Curata-ma, Doamne, de tot pacatul mai inainte de sfarsit si-mi daruieste mie, Iubitorule de oameni, intru toata viata mea aceasta putina sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunilor mele celor sufletesti, ca sa pot plati de aici din cele multe inscrisuri ale mele macar putine invinuiri; si acolo voi fi mantuit prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, cand va tremura tot sufletul de slava Ta cea infricosatoare.

Asa, Stapane, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut, auzi-ma si primeste cererea pacatosului si nevrednicului robului Tau. Pacatos sunt eu, mai mult decat tot omul, in dar mantuieste-ma cu darul Tau, ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slava, si multumita, si inchinaciune iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!