Psihoterapie ortodoxa

[Traditie1]

Bolile psihice constau într-o insuficienta cunoastere de sine însusi si a lumii.
Sunt boli sufletesti, nu fizice. Ideea ca medicul poate trata medicamentos astfel de boli e gresita. Cel bolnav trebuie adus la constientizarea ideilor sale aberante despre sine si despre lume.

Încrederea absoluta pe care oamenii o au în medicina e o superstitie. În mod natural avem convingerea ca institutiile din lume si tezaurul civilizatiei umane au baze solide când de fapt ele sunt creatii omenesti si pot fi eronate.

Si de fapt în cazul stiintelor chiar sunt eronate iar eroarea consta în conceptia materialista despre lume, în pornirea în cunoasterea lumii de la analizarea fenomenelor din natura (când de fapt ar trebui pornit de la felul cum a creat Dumnezeu lumea) si convingerea ca legile naturii sunt manifestari autonome si intrinseci materiei. În cazul celor care combina credinta cu stiinta, eroarea consa în ideea ca Dumnezeu ar fi creat lumea dintr-un material, adica din materie. În realitate Dumnezeu a crea lumea din nimic, sau mai exact o creaza permanent. Creatia nu are existenta de sine statatoare.

........

Referitor la psihoterapia ortodoxa, ea e corecta numai daca se înscrie pe linia practicii aratate de Sfintii Parinti. Ideea ca societatea actuala are cunostinte mai temeinice asupra sufletului decât aveau ei cu veacuri în urma e falsa fiindca ei nu se bazau doar pe cercetarea empirica a fenomenelor psihologice ci si pe inspiratia divina. Iar în domeniul cunoasterii fenomenelor psihologice erau mai autorizati decât e stiinta psihologica actuala fiindca duceau viata de trezvie, de rugaciune permanenta si atentie asupra gândurilor, nefiind niste teoreticieni în acest domeniu ci niste cunoscatori din experienta proprie.

[heaven]

În prealabil postat de semilia

Psihoterapia ortodoxa reprezinta o orientare religios-morala a psihoterapiei – stiinta despre tratarea sufletului ( psyche = suflet si therapeia= tratament) si se intemeiaza pe valorile spirituale crestine.
Psihoterapia ortodoxa este calea spre vindecarea depresiilor, obsesiilor, alcoolismului, narcomaniei, tabacismului, ludomaniei etc..
Detalii pe:
http://www.universqueen.com/psihoterapieortodoxa/

Doar ca, incercand sa cunosc mai multe despre acest gen de psihoterapie nu am reusit decat sa aflu ca ea se tinea la facultatea de teologie din Alba Iulia,iar acolo cand am sunat mi s-a spus ca s-a desfiintat pentru ca fusesera prea putini inscrisi.
Cautand pe site-ul facultatii,in randul profesorilor care figurau pe lista celor care predau la sectia de psihoterapie ortodoxa, am gasit prea putine persoane care aveau o pregatire concreta in domeniul psihologiei,deci nici pana in ziua de astazi nu imi este prea clar in ce anume consta exact aceasta psihoterapie.

[RaluIri]

Psihoterapia ortodoxa nu exista ca specializare inca (eu sper sa se faca demersuri in acest sens). Ideea e ca:
-noi toti suntem prea atacati, si e nevoie sa ne protejam pe mai multe cai
-intr-adevar, in anumite cazuri, se pleaca de la experiente din copilarie, care sa explice unele lucruri, dar se ajunge la concluzia "bine, bine, dar tu acum esti un om cu ratiune, si chiar daca ai anumite vulnerabilitati, ai ratiune si esti responsabil de faptele tale". Biserica nu recunoaste asta? Nu spune ca pentru greselile parintilor, sunt pedepsiti copii?
-nu se incearca blamarea nimanui, ci se incearca o explicare si o intelegere complexa a lucrurilor. Numai dupa ce s-au inteles acestea se poate trece la schimbare
-in terapie clientul e invatat sa nu isi judece parintii, si pe ceilalti din jur pentru greselile lor, sa nu arunce cu pietre ci sa ii inteleaga, si sa incerce sa ii sprijine pentru a se indrepta
-si in general se ajunge la faza de iertare: a propriei persoane, a celorlalti. Dar daca nu primesti iertare, tu nu iti poti oferi. Daca primesti iertare de la Dumnezeu, poti si tu sa te ierti
-terapia face omul mai responsabil (mai ales in orientarile de natura umanist-experientiala), pune accentul pe om, pe experientele umane, pe sentimentele umane (care nu sunt intotdeauna confortabile de acceptat), se pune accentul pe valorile umane (cele adevarate)
-terapia pretuieste familia, fidelitatea, daruirea de sine in cadrul familiei
-intr-adevar, depinde mult de credinta psihoterapeutului. Un terapeut de profesie, care are frica de Dumnezeu, nu va ramane indiferent la infidelitatile dintr-un cuplu, sau la faptul ca adultii au uitat ca mai au parinti care acum sunt batrani si au nevoie de ajutor. Un medic care se considera credincios nu va face avorturi, si un psihoterapeut care se considera credincios nu va incuraja lucruri care sa fie in contradictie cu invataturile ortodoxiei.

Nu sustin ca psihoterapia rezolva dificultatile duhovnicesti, dar poate sa dea o mana de ajutor. Daca lumea era ca acum 100 de ani, nu ar fi fost nevoie de psihoterapeuti. Dar fiind asa de zdruncinati, si tulburati, si bombardati si atacati pe toate caile, o unealta ca asta, folosita de o mana potrivita, poate sa fie de un real ajutor.

[Ella_M]

Buna,

Ma aflu aici in speranta ca voi gasi niste solutii sau raspunsuri la o problema de minte si suflet.
Tatal meu, in varsta de 65 de ani sufera de depresie bipolara, cel putin asa a fost diagnosticat la psihoterapeut. Boala a inceput sa devina evidenta inca de acum 20 de ani, deci in jurul varstei de 40 si. Tratamentul...sincer, nu mai stiu cu ce pastile, nu a fost unul de succes deoarece in tranzitia de la faza de melancolie catre cea de psihoza, medicamentele din faza de melancolie aveau un efect pe termen lung care ii accentuau starea de nervozitate din faza de psihoza fiind in stare de acte de violenta, fara a le constientiza si atunci mama mea a incetat aceasta medicatie, temandu-se pe buna dreptate pentru viata ei, mizand mai mult pe suplimentele naturale, si vitamine ceea ce l-au tinut intr-o stare undeva intre, chiar buna, o perioada. Din pacate, orice decizie sociala de mare anvergura care necesita cheltuire de bani in special si care nu se finalizeaza intr-un fel satisfacator are menirea de a-l demola complet, in prezent aflandu-se intr-o stare in care nu s-a mai aflat pana acum. Refuza tratament, mersul la medic, nu mai iese afara din casa, nu are incredere in nimeni, nici in sine, nici in biserica, refuza chiar alimentatia, a slabit extraordianar de mult, el fiind de fel constitutie nu prea robusta si cel mai grav, are diferite obsesii, cum ar fi nerecunoasterea unor lucruri din casa si inventia unora care nu exista, frici inexplicabile, aparent pare ok, insa nu e asa. S-a mai confruntat cineva cu vreo situatie asemanatoare? Ce e de facut? De mentionat ca mama mea este o femeie credincioasa si are multa credinta de vindecare prin aceasta cale, prin biserica. Totusi, se pare ca in ultima vreme e si ea depasita de situatie si nu stim ce metoda sa mai folosim pentru a-l tine totusi pe linia de plutire. Ne rugam pentru el, insa nu pare suficient, suntem disperate. (

În prealabil postat de Ella_M

Buna,

Ma aflu aici in speranta ca voi gasi niste solutii sau raspunsuri la o problema de minte si suflet.
Tatal meu, in varsta de 65 de ani sufera de depresie bipolara, cel putin asa a fost diagnosticat la psihoterapeut. Boala a inceput sa devina evidenta inca de acum 20 de ani, deci in jurul varstei de 40 si. Tratamentul...sincer, nu mai stiu cu ce pastile, nu a fost unul de succes deoarece in tranzitia de la faza de melancolie catre cea de psihoza, medicamentele din faza de melancolie aveau un efect pe termen lung care ii accentuau starea de nervozitate din faza de psihoza fiind in stare de acte de violenta, fara a le constientiza si atunci mama mea a incetat aceasta medicatie, temandu-se pe buna dreptate pentru viata ei, mizand mai mult pe suplimentele naturale, si vitamine ceea ce l-au tinut intr-o stare undeva intre, chiar buna, o perioada. Din pacate, orice decizie sociala de mare anvergura care necesita cheltuire de bani in special si care nu se finalizeaza intr-un fel satisfacator are menirea de a-l demola complet, in prezent aflandu-se intr-o stare in care nu s-a mai aflat pana acum. Refuza tratament, mersul la medic, nu mai iese afara din casa, nu are incredere in nimeni, nici in sine, nici in biserica, refuza chiar alimentatia, a slabit extraordianar de mult, el fiind de fel constitutie nu prea robusta si cel mai grav, are diferite obsesii, cum ar fi nerecunoasterea unor lucruri din casa si inventia unora care nu exista, frici inexplicabile, aparent pare ok, insa nu e asa. S-a mai confruntat cineva cu vreo situatie asemanatoare? Ce e de facut? De mentionat ca mama mea este o femeie credincioasa si are multa credinta de vindecare prin aceasta cale, prin biserica. Totusi, se pare ca in ultima vreme e si ea depasita de situatie si nu stim ce metoda sa mai folosim pentru a-l tine totusi pe linia de plutire. Ne rugam pentru el, insa nu pare suficient, suntem disperate. (

Opinia mea este aceasta:
1. Luati urgent legatura, ca apartinatori, cu un medic psihiatru. Veti stabili impreuna cu medicul ce este de facut in acest moment al evolutiei bolii. Daca va fi vorba despre tratament ambulatoriu, veti primi indrumarile necesare. Probabil, asa cum prezentati situatia, se impune tratamentul in clinica. Medicul va preciza daca si in ce moment este cazul sa incepeti si o consiliere/psihoterapie de familie, de cuplu ori individuala.
2. Cu umilinta va indemn sa reimprospatati relatia dumneavoastra personala cu Bunul Dumnezeu. In Sfanta Biserica, asa cum ne invata Traditia noastra.

P.S. Daca sunteti din zona Iasiului, aveti medici buni si servicii competente la Iasi. Daca sunteti mai aproape de Bucuresti, fara nici un dubiu spitalul cel mai bun este Bagdasar-Arseni (Spitalul 9).

Fara tratament, starea bolnavului va evolua, cel mai probabil, spre un deznodamant tragic.

Dumnezeu sa va ocroteasca!

@Ella_M Grea situatia. Am o situtie similara, desi nu m-am confruntat direct prea mult cu ea. E vb.de bunica mea care are dementa. Vede lumini, are impresia ca o tot fura ba unul ba altul cand defapt, a uitat ea unde a pus lucrurile etc. Nu cred ca e exact aceiasi situatie, insa sunt unele chestiuni comune.

Acum, rugaciunea este f.importanta si sa nu va lasati de ea. Asta este crucea pe care trebuie sa o duceti. Aveti duhovnic? Mergeti si va spovediti toti, chiar daca el nu doreste sa mearga, macar dvs. si mama dvs. Megeti la Sf.Liturghie, apropriati-va de Dumnezeu, incercati sa convietuiti cat mai crestineste. Ati incercat ca sa chemati acasa preoti ca sa i se faca Sf.Maslu-asta in cazul in care nu reusiti sa il duceti la Biserica? Sf.Maslu ajuta f.mult. Macar voi sa fiti prezente la Sf.Maslu si sa va rugati ptr. tatal dvs. Nu uitati ca la Dumnezeu e posibil orice. Daca poate sa vindece boli grave gen cancer,sida,paralizie etc. poate sa vindece sau sa amelioreze si bolile mentale. Mergeti la Sf.Maslu si rugati-va ptr. el. Faceti Acatistul Sf.Nectarie si Acatistul Maicii Domnului "Vindecatoarea". Puteti sa dati acatiste si la manastiri, sa rugati calugarii si maicile sa se roage ptr. tatal dvs.

Nu va dati batuti. Aveti incredere in Dumnezeu si nu deznadajduiti. Maica Domnului sa va ocroteasca!

În prealabil postat de Laura19

Acum, rugaciunea este f.importanta si sa nu va lasati de ea. Asta este crucea pe care trebuie sa o duceti. Aveti duhovnic? Mergeti si va spovediti toti, chiar daca el nu doreste sa mearga, macar dvs. si mama dvs. Megeti la Sf.Liturghie, apropriati-va de Dumnezeu, incercati sa convietuiti cat mai crestineste.
...... Sf.Maslu ajuta f.mult.
Macar voi sa fiti prezente la Sf.Maslu si sa va rugati ptr. tatal dvs.
Nu uitati ca la Dumnezeu e posibil orice.
Daca poate sa vindece boli grave gen cancer,sida,paralizie etc. poate sa vindece sau sa amelioreze si bolile mentale. Mergeti la Sf.Maslu si rugati-va ptr. el. Faceti Acatistul Sf.Nectarie si Acatistul Maicii Domnului "Vindecatoarea".
Puteti sa dati acatiste si la manastiri, sa rugati calugarii si maicile sa se roage ptr. tatal dvs.
Nu va dati batuti. Aveti incredere in Dumnezeu si nu deznadajduiti. Maica Domnului sa va ocroteasca!

Sunt foarte bucuros ca tocmai am citit aceste randuri!... Va multumesc, Domnul fie laudat!

Să nu uităm un lucru foarte important: spovedania...mărturisirea tuturor păcatelor începând cu cele mai grave și până la cele mai mărunte săvârșite din copilărie și până în prezent. Un îndreptar de spovedanie ar fi recomandat - te poate ajuta să identifici și să nu uiți unele păcate. Iarăși pomenirea morților din arborele genealogic al familie ar putea face parte din soluție. Există posibilitatea, ca unele bolile psihice, să fie urmare a unor suflete ale celor răposați care nu își găsesc liniștea, dar a căror neliniște se poate răsfrânge pe sufletul unui urmaș.

[andra_v]

Un lucru nu inteleg: de ce psihologii/psihoterapeutii romani (pentru ca strainii recurg frecvent) nu recomanda NICIODATA o vacanta activa la tara. In zonele rurale nu prea am vazut depresie (boala nobila, pentru oraseni). Dimpotriva, doream de multa vreme sa va relatez un caz al unei intelectuale care, in mediul urban, ajunsese intr-un punct critic, insa, de cand s-a pensionat si presteaza regulat o activitate in aer liber nu mai are nici o problema. Este echilibrata, vesela (munca fizica ii asigura gratuit "hormonul fericirii"), capacitatile sale intelectuale imbunatatindu-se considerabil.

Acum nu sunt impotriva tratamentelor medicale, insa la noi in tara psihoterapia (s-o spunem fara ocolisuri) nu da rezultatele din America de pilda, sau Rusia (patria psihologiei). Trebuie sa te rogi foarte mult sa nu intri pe mana unui incompatent.

[andra_v]

În prealabil postat de floryyn31

Două cărţi apărute recent pe tema asta:

Mitul bolii psihice de Filothei Faros

Ataşament 1156 Ataşament 1157

şi Depresia ca patimă şi ca boală de Dr. Dmitri Avdeev

Ataşament 1158 Ataşament 1159

Din cate am inteles, Dimitri Advedev a participat la un ciclu de conferinte in Bucuresti, la libraria Sophia. Va recomand cu caldura sa va interesati cand mai vine in Roamnia.