Psaltirea in versuri

[NECTARIE]

Psalmul 121


Stârnitu-mi-au veselie

Acei care mi-au spus mie:

Spre Domnul să ne-ndreptăm,

Spre Ierusalim plecăm!


Chiar în casa Domnului,

Din vârful Sionului,

Am intrat, ne-am închinat

În loc binecuvântat.


În Ierusalim - cetate

Vin seminţiile toate,

Din poporul Israel,

Ca să-L laude pe El!


Tot acolo-i judecata.

Tronul Domnului e gata;

Pentru pace vă rugaţi

Şi pe Domnul lăudaţi!


Cei ce casa Ta iubesc

În tot binele sporesc;

Pacea şi îndestularea

Să îţi umple aşezarea.


Cele bune îţi doresc,

O, Ierusalim ceresc!

[NECTARIE]

Psalmul 122


Către-nalt de ceruri, unde locuieşti,

Ridicat-am ochii, ca să mă zăreşti.

Ca o slugă care Stăpânu-şi priveşte,

Să-i afle aleanul şi orice-şi doreşte,

Aşa ne sunt ochii aţintiţi spre Tine,

Doamne, Domnul nostru Cel din înălţime!

Şi supuşi în toate, noi Te aşteptăm,

Întinde-ne mila, să ne împăcăm!


Doamne, miluieşte pe robii de jos,

Defăimarea crudă sufletul ne-a ros,

Ocărâţi noi suntem şi răbdăm cu greu...

Întinde-ne mila, Doamne Dumnezeu!

Cei bogaţi şi mândri ne batjocoresc,

Pe noi ne afundă, iar ei se slăvesc.

Îţi aşteptăm mila, robii Tăi fiind,

Priveşte-ne, Doamne, din cer, miluind!

[NECTARIE]

Psalmul 21



Eli, Eli,

Lama sabahtani!

Dumnezeul Meu,

Dumnezeul Meu,

Pentru ce M-ai părăsit!


O, Doamne, ia aminte,

Mă simt părăsit;

Mă voi ruga fierbinte,

Chiar de am greşit...


Ziua strig..., nu mă auzi,

Noaptea strig la fel;

Tu în ceruri Te ascunzi,

Domn lui Israel!


Părinţii noştri, demult,

La Tine-au scăpat;

Te-au strigat cu dorul mult,

Nu i-ai ruşinat.


Azi, de toţi batjocorit,

Pentru că Te chem,

Sunt cel ce-a nădăjduit

Să îi dai vreun semn!


De când fost-am eu născut

Am nădejdea-n Tine;

Necazuri am cunoscut:

Fii, Tu, lângă mine!...


Vrăjmaşii mă urmăresc

Ca lei ce răcnesc;

M-am topit de ce păţesc,

...Moartea mi-o zăresc.


M-au străpuns viclenii, mulţi,

La mâini şi picioare,

Mă privesc acum cu toţi,

Fără îndurare.


Hainele mi le-au luat

Şi le-au împărţit,

Pe cămaşă-au aruncat

Sorţii de câştig.


Doamne, Tu nu depărta

Al Tău ajutor,

Izbăveşte viaţa mea,

Vezi-mă, că mor.


Te voi preamări la fraţi

Pentru slava Ta;

Cel ce de El ascultaţi,

Îl veţi lăuda!


Tot poporul Israel

De El să se teamă,

Căci pe cel sărac doar El

Îl bagă în seamă.


De la mine nu Şi-a-ntors

Niciodată Faţa,

Când plecat spre El am fost,

Înnoind speranţa.


Tu mă lauzi multora,

Iar eu mă înclin,

Doar în faţa celora

Cu suflet senin.


Tu îi saturi pe săraci

Cu a Ta mâncare;

Când Te caută, le faci

Drum de îndreptare.


Mila Ta-şi vor aminti

Neamurile toate,

S-or întoarce într-o zi

Spre a Ta dreptate.


Tu le eşti lor Împărat,

Tu le eşti Stăpân,

Cei mari Ţi s-au închinat

Până la pământ.


Iar sufletul meu trăieşte

Doar cu Dumnezeu;

Neamul meu, Lui Îi slujeşte,

Lui mă-nchin şi eu.


Neamul nou, ce se va naşte,

Pe Domnul Îl va cunoaşte.



Acest psalm ne vorbeşte, cu sute de ani înainte, de Patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Poporul nou, care va crede în Dumnezeu, este cel al creştinilor, din care poate face parte orice om.

[NECTARIE]

Psalmul 123


Israel să spună:

A Domnului mână

L-a scos din robie

Şi din grea mânie.


Domnul e cu el,

Neamul Israel;

Nu l-a înghiţit

Valul întărit.


Valuri înălţate

De ape, păcate,

Nu ne-au înecat;

Domnul ne-a scăpat.


Nici nu ne-au vânat,

Nu ne-au sfărâmat,

Cei ce cursă-ntind

Şi urma ne-o prind.


Domnul cel slăvit

Cursa le-a zdrobit.

Sufletul curat

L-a eliberat!


Avem ajutor

Şi spre ceruri zbor

În numele Lui,

Al Stăpânului.

Cel ce a făcut

Ceruri şi pământ.

[NECTARIE]

Psalmul 124


Cei ce se încred în Domnul

Sunt ca muntele Sionul;

Neclintiţi în veci de veci!

Spre ei, Doamne, Tu Te pleci.


În jurul poporului

Stă pavăza Domnului.

De acum şi până-n veac,

Păstoriţi de-al Său toiag.


Iară cei neînţelepţi

Nu vor cârmui pe drepţi.

Domnul nu îi va lăsa

Pe cei buni a-i apăsa.


Fă bine celor curaţi,

La inimă nepătaţi!

Iară, Doamne, pe cei răi

Du-i pe-ntunecate căi.


Pace peste Israel,

Dumnezeu este cu el!

[NECTARIE]

Psalmul 125




Când am fost scoşi din robie,

Ne-am umplut de bucurie.

Domnul ne-a dat,

Ne-a mângâiat!


Am grăit cu veselie,

Plini de mare bucurie.

Neamuri au spus

Că Tu ne-ai scos!


Lucruri mari El a făcut,

Bucuria ne-a umplut.

Doamne, ne-ntoarce

Vremuri de pace!


Cum întorci pâraiele

Şi le reverşi apele,

Din grea robie

La veselie!


Cei ce lacrimi odrăslesc

Bucuria o găsesc.

Vor semăna,

Vor secera!


Merg şi plâng, lacrimi - seminţe,

Vin culegând biruinţe:

Snopi - bucurii,

Scoşi din robii!

[NECTARIE]

Psalmul 126


De n-ar zidi Domnul casa,

Imediat s-ar ruina;

De n-ar păzi El cetatea,

În zadar aţi priveghea!


Voi, cei ce pâinea durerii

O mâncaţi plini de suspin,

Degeaba deschideţi ochii

Dimineaţa, spre nou chin.


Şi degeaba toată ziua

Ostenind vă tot trudiţi,

De nu v-ar da Domnul clipa

Somnului, - celor iubiţi.


Fiii sunt daţi de la Domnul,

Moştenire şi săgeţi;

De ei, bucură-se omul

Care e tânăr şi drept.


Fericit acel părinte

Care are mulţi copii.

Când vrăjmaşului deschide,

Va fi-nconjurat de fii.

[NECTARIE]

Psalmul 127


Fericiţi aceia ce se tem de Domnul

Şi umblă în viaţă pe al Său făgaş.

Ei îşi vor culege, chiar prin trudă, rodul,

Doamne, -n fericire Tu le faci lăcaş!


Femeia ta este vie roditoare;

Fiii tăi, vlăstare de tânăr măslin.

De te temi de Domnul, casa ta-i o floare,

Împrejurul mesei toţi cei dragi îţi vin.


Binecuvântarea cade peste tine,

Teme-te de Domnul şi bine-ţi va fi;

El îţi va trimite numai zile line,

Din Sion te vede şi te va păzi.

Bunătăţi din ceruri îţi va dărui!


Vei vedea pe fiii fiilor tăi dragi,

Teme-te de Domnul; viaţa ţi-o împaci!

[NECTARIE]

Psalmul 128


Din fragedă tinereţe,

Păcătoşii m-au luptat.

În loc să îmi dea bineţe,

Cu rele m-au încercat.


Lovitu-m-au pe la spate

Cu nelegiuirea lor.

Nu m-au tras înspre păcate,

Domnul mi-a dat ajutor!


El supus-a păcătoşii,

I-a-ntors şi i-a ruşinat;

Tăiaţi au fost mincinoşii

Şi ca iarba s-au uscat.


Ca buruiana inutilă,

Ca fân nefolositor,

Ajung cei răi, fără milă

De la Domnul Ziditor!


Pentru c-au urât Sionul,

Ei pierdut-au orice bun:

Mana milei de la Domnul,

Binecuvântarea Lui.

[NECTARIE]

Psalmul 129


Din adâncuri am strigat

Către Tine, Doamne!

Sufletul s-a-nfiorat,

Dându-Ți glas în taină...


Pleacă-Ţi mila şi m-auzi,

Cu urechea, Doamne;

De rugă să nu Te-ascunzi,

Când vin înspre Tine!


De Te uiţi doar la păcat,

Cine nu greşeşte?

Doamne, Tu eşti îndurat,

Mila-Ţi prisoseşte.


Eu aştept cuvântul Tău,

Dar spre al meu suflet,

Pentru Sfânt Numele Tău,

Aripă şi zâmbet.


Sufletul în Dumnezeu

Mult nădăjduieşte.

De cu zori sperat-am eu,

Până noaptea creşte.


Zorii zilei să-i închini,

Rugii, Israele;

El de milă este plin,

Ne scapă de rele.


Din orice păcat adânc

Poate să ne scoată.

Înspre mila Lui m-avânt,

S-ajung fără pată.