Sfântul Teofan Zăvorâtul-Căutarea este duhul vieții

[NECTARIE]

Cel ce pășește pe calea vieții creștine, fiind încă slăbănog, bolnav, neorânduit, trebuie să posede deja o mare forță și tărie. Altfel, va cădea sub povara suferințelor și a nevoințelor, care i se pregătesc. Puterea care îl face rezistent și care îi face roditoare toate ostenelile este râvna, osârdia, sârguința, grija de a-I bineplăcea Domnului și de a-și mântui sufletul. După cum cel ce caută o comoară adevărată nu se uită la greutăți, nu pierde vremea și nu se înfricoșează de piedici, la fel și creștinul, când are râvnă și dorință de a căuta, va depăși toate greutățile și va parcurge nevătămat întregul drum. Cine caută găsește tot ce caută; Domnul ne-a dat o făgăduință deosebită: caută și vei găsi. Căutarea este duhul vieții, prin stingerea ei, viața se stinge. Ea este focul adus de Mântuitor pe pământ; este lumina și viața Lui. Vaporul se oprește când aburul este eliminat; la fel, cel ce-L urmează pe Hristos cade sau se rostogolește înapoi când se răcește (cu duhul). Iată cu ce trebuie să ne aprovizionăm, pășind pe calea plinirii poruncilor și a curățirii de patimi! Altfel, nici nu putem să începem această lucrare într-un duh adevărat; și chiar de-ar începe-o careva, seva osteni fără rod, fără vlagă. Este o osteneală în zadar. Există mulți oameni trecuți prin nevoințe și ispite, dar fără folos: roadele sunt ale duhului, iar duhul lui Dumnezeu stă în râvnă.[…] De aceea, niciodată să nu-ți spui: „Gata, m-am ostenit îndeajuns, pot să mă odihnesc“. O astfelde înlesnire și vlăguire este primul dușman. Gândul, cu toate că este mic și slab, este cel mai viclean trădător: el deschide porțile vrăjmașilor. Cine se împacă cu el, acela cade. El a fost observat de Sfinții Părinți și fiecărui începător i se repetă necontenit: vezi, să nu spui: „gata, acum pot s-o las mai moale“, ci întreabă-te pentru ce ești aici sau de ce nu faci nimic. Sau, adresându-te Domnului, roagă-te să te ajute ca să pui început mântuirii și începe iarăși și iarăși! Începe din nou și ostenește, dar la înlesniri sau favoruri nici să nu te gândești, ci păstrează-ți în inima ta gândul că vei avea de dus greutatea și strâmtorarea până la moarte și că nu te așteaptă nici o ușurare, ci numai greutăți. Iată adevărata alcătuire a duhului râvnitor, care este neprimejdioasă, solidă, neîngăduind nici o fisură: nici înfierbântare nărăvașă, nici încredere în sine, nici îngâmfare!