Organizarea vietii monahale

[danyel]

cei ce detineti informatii despre organizarea vietii monahale, traire, reguli si tot ce tine de trairea si randuiala vietii monahale, va rog sa postati aici pt a sti si noi cei nestiutori mai multe Doamne ajuta!

[moro.d]

la ce-ti ajuta?

[danyel]

În prealabil postat de ispita_ta

la ce-ti ajuta?

E bine sa cunoastem cat mai multe lucruri si cred ca nu sunt singurul interesat

[freedata1]

Doamne ajuta, ma numesc Ioana.Pot spune ca, din cate am citit si vazut in pelerinajele pe unde m-a dus Bunul Dumnezeu , singura "organizare" este ASCULTAREA, dupa cum spune Isus Hristos. Eu sun una dintre acelea care s-au folosit, repede si bine, de rugaciunile monahilor. Am stiut ca un suflet de calugar s-a rugat pentru mine. Ma rog si eu pentru ei, si le sunt profund recunoscatoare. Ii vreau in Rai pe toti. Nu sunt in masura sa imi judec ierarhii si preotii, dar sunt in stare sa ma bucur de ei. Miine nu mai sunt-ce o vrea Dumnezeu- si imi va parea rau ca nu m-am bucurat de monahii si preotii mei. Va imbratisez pe toti, si va multumesc pentru momentele frumoase, pe care le am citindu-va.

[georgeval]

Cuvantul "calugar" vine de la grecescul "kalos gheron", si inseamna "batran frumos". Batran frumos! Este un ideal! Un calugar adevarat trebuie sa fie "batran frumos"! Fie ca este la tinerete, fie ca este la batranete, trebuie sa aiba o frumusete sufleteasca; fara sa se mai impiedice in nimicurile veacului acestuia, fara sa imbatraneasca si patimile lui cu el, ci sa lichideze tot ce mai are de lichidat. In loc de patimi, sa ajunga la virtuti, sa fie un om odihnitor, un om care nu a trait degeaba, un om care aduce ceva in constiinta altora.

[ory]

Despre organizarea vietii monahale nu ne prea putem da cu parerea ca si persoane laice,decat din fragmente citite din vre-o carte,din priviri trecatoare spre un loc mirific in care misuna cu sens oameni imbracati in straie monahale.Organizarea vietii monahale detine in sine aceiasi structura cunoascuta in mare parte in toate manastirile,insa in putine priviinte ea diferentiaza de la o manastire la alta,ca si mod de administrare si convietuire.Un lucru este,insa cert,peste tot exista si divergente,peste tot exista si acel putregai care face o comunitate sa se resemneze in durerea pricinuita dintr-un motiv mai mult sau mai putin demn de acel cadru.
Despre casatoriile sociale se stiu atat de multe lucruri,si mai ales despre incompatibilitatile dintre indivizii acestor stari sociale,insa despre incompatibilitatile din viata monahala nu se prea vorbeste,fiindca "il au in frunte pe Hristos",si devine un subiect tabu,si datorita acoperirii acestor forme de esec monahal,acestea tind sa se acutizeze si sa se amplifice in timp,astfel ca la un moment dat nu le mai putem tine fraul,ca si societate si comunitate spirituala.
In manastire aproape toate formele negative cu care sunt tratati oamenii sunt absolvite de considerentul religios de-a rabda la infinit sub pretextul credintei.Din punctul meu de vedere O MARE ABERATIE a interpretarii credintei si vointei Lui Dumnezeu,o atitudine aberanta absolut umana,dezvoltata de anumiti oameni din dorinta natanga si lipsita de etica de-a domina fara scrupule si fara intelepciune si intelegere.
Se vorbeste frecvent de ascultare,de sfanta ascultare din manastire,care uneori devine echivalenta cu supunerea din sclavagism,puind stapanire psihologica si fizica pe niste persoane care rabda,determinate fiind de sentimentul profund al credintei si dragostei fata de Dumnezeu.Lucru ce devine cu usurinta aplecat spre putere si coruptie,spre un profit sentimental si material.
Cu toate acestea,statutul monahal ramane unul frumos si benefic,el continua sa-si atinga scopul spiritual,chiar daca manastirile se cam injumatatesc in timp,pierzandu-si statornicia,unii pleaca dezgustati sau parasiti de sens,altii vin si umple acest sens cu o putere mistica extraordinara.Si viata sociala impreuna cu cea monahala isi continua supravietuirea pe acelasi taram bombardat cu "ispite".
Sa va spun o fata a acsultarii din viata monahala din confesiunea unei maicute;
"Era vineri si cand s-a terminat acatistul de dimineata,a batut clopotelul pentru ascultare,ramanand ca slujba sa fie continuata de o singura maicuta fiindca nu era timp pentru rugaciune,ci doar in zile de sarbatoare,restul ascultare,adica munca.Si asa am fost adunate vre-o trei maicute si trimise acasa la un padurar ca sa-i prasim cartofii si ce mai avea prin gradina.Acest padurar nu era credincios nici pe departe,insa reprezenta o relatie buna pentru manastire atata timp cat era padurar,ca sa nu mai vorbim ca se stia faptul ca el era si "febletea" maicii econome.Dar inainte de toate,el era un om de treaba,insa avea o sotie si o nora extraordinar de lenese si de impertinente.Astfel ca,pe langa faptul ca trebuia noi sa le prasim gradina,trebuia,printre timp,tot noi sa ne si facem mancarea,asta ca sa nu lesinam de foame dupa atata munca.
In acea vineri era de cu seara priveghere mare fiindca a doua zi era sarbatoare,si deci trebuia sa terminam cat mai repede ca sa ajungem acasa la manastire,sa ne spalam si sa ne pregatim cum se cuvine pentru vecernie,slujba care incepea cam pe la ora 4(16.00).Acea familie a padurarului habar nu avea de acest aspect al slujbelor sau al sarbatorilor.Deci noi am facut tot posibilul si am tras tare sa-i terminam gradina ca sa avem timp pentru a ajunge la vecernie.Si am muncit de-am stors mustul din noi,transpirand in sir si dorin d sa terminam treaba la timp.La masa am avut si neplacuta surpriza sa ne trezim ca "gazda"ne-a pus in ciorba zer de lapte...in zi de vineri,insa din ascultare nu puteam spune nimic ci doar sa ne conformam.Apoi cand am terminat treaba le-am spus ca trebuie sa plecam fiindca avem slujba,si oricum terminasem treaba.Dupa care sotia si nora padurarului au sarit cu gura pe noi ca la niste "slugi",ca noi am fost trimise sa muncim la ei atat cat ne spun ei,nu cat vrem noi,si ca inca nu s-a intunecat ca sa plecam.Nu le interesa ca aveam slujba si o anumita randuiala monahala,eram trimise sa muncim si cu asta basta.Astfel ca nora cea viteaza si dezgustator de lenesa ne-a spus ca daca am terminat cu gradina ne gasestea ea in continuare de munca prin casa,ca nu avem voie sa plecam.Ne-a cazut fata cand am vazut-o asa pornita,dar mai ales pentru josnicia cu care ne trata.Si asa,noua fiindu-ne teama sa nu fim pedepsite de maica economa,care ne si trimisese la acea ascultare,ne-am supus,iar femeile acelea ne-au pus sa le spalam geamurile,sa le facem curat in casa,si tot ceea ce le-a mai venit in gand sa ne faca sa muncim.Astfel ca s-a inserat si asa am reusit sa plecam acasa,adica la manastire.
Slujba era inceputa,in chilia mea,care era la grajd si reprezenta de fapt antecamera branzariei era foarte frig,iar eu trebuia sa fac baie si sa ma pregatesc de slujba,fiindca privegherea tinea mult timp,pana pe la 11 noaptea.
Asa cum am putut am facut baie,nu aveam timp sa mai aprind focul,si cu parul prins aproape ud m-am dus la slujba.Acolo am intrat in strana am citit cate ceva si ma cam luase frigul,fiindca era curent in biserica si cam rece.Am vorbit cu o maicuta ca in timpul ceasurilor,pe la sfarsitul slujbei sa-mi dea voie sa merg la ea la chilie sa-mi usuc parul,fiindca aceasta avea focul aprins de dogorea soba.Zis si facut,m-am dus la aceasta si in timp ce stateam cu capul aproape de soba(nu se punea problema existentei feonului de uscat),aud niste pumni batand cu putere in usa chiliei acestei maicute,si tipete cu niste cuvinte de ocara.M-am speriatcumplit,nu stiam ce se-ntampla.Era maica stareta impreuna cu maica "cea de-a dreapta acesteia",foarte suparate si pornite parca din nimic pe mine.Ca ce caut eu acolo in timpul slujbei(care era pe terminate),ca ce caut eu la acea maicuta.Tot tipau si ma ocarau,dar nu-mi lasau nicidecum loc sa ma exprim cu ceva.Deodata maica de langa stareta si-a bagat mainile in gatul meu si ma zgaltaia si tipa la mine ca o disperata ca ce caut eu acolo.Pe cuvant daca le intelegeam supararea atat de accentuata,pur si simplu nu reuseam sa realizez ce se-ntampla,de ce se-ntampla acestea intr-o ora atat de pasnica si de tarzie.Nu mi-au dat voie sa spun de ce am venit,insa oricum au dedus dar nu le-a interesat acest aspect.In timp ce tipau spuneau ceva de un complot sau asa ceva,pe care il faceau niste maici,si ca nu cumva sa fac parte din el,...nu am inteles sigur ce se intampla,si nici nu mi s-a oferit posibilitatea sa ma disculp.Am plecat la chilia mea langand si tremurand,nu mai intelegeam nimic.Imediat a venit maica de baza a staretei(sau mai bine spus doar o maica)si mi-a facut capul patrat cu tot felul de intrigi si teorii,si m-a amenintat...si nici eu nu mai stiu ce,fiindca nu-mi mai reveneam din plans.Nici macar nu mai intelegeam ce cautam eu acolo si de ce se-ntamplau toate acestea,ma acapara teama si nu aveam nici o putere sa indrept ceva,atata timp cat sistemul politic mergea atat de anapoda,adica fara pic de analiza si intelegere a situatiilor diverse,cu o atitudine destul de inferioara si lipsita de etica.
Si-a trecut si aceasta,si nu-mi ramanea decat sa ma supun si sa nu incerc sa inteleg ceva,totul in virtutea credintei si-a sustinerii acelei forme de monahicism...din punctul meu de vedere degradant.Si totusi,poate ca,conteaza faptul ca stareta si "majoritatea" celor care coordonau obstea aveau doar 2-4 clase primare frecventate...cica erau descendente din mama in fiica."
Nu mai onteaza,important este faptul ca suntem oameni raspunzatori de propria viata pe care Dumnezeu cu sarguinta ne-a daruit-o,si indiferent cum am numi noi convingerile noastre spirituale,nu cred ca se merita sa ne dam fiinta nostra,in totalitate,unor oameni straini care sa-si bata,efectiv,joc de ea...in mod paradoxal,pe motivul acelorasi convingeri de desavarsire spirituala,fiindca este o diferenta evidenta intre a te supune pentru Dumnezeu,si a supune pe altii pentru Dumnezeu...diferenta constand doar in calitatea vietii si suferintei,sau lipsei de suferinti PE CARE O ALEGEM.

[alynnna]

Trist dar adevarat ory:| Si la mine in oras Protosinghelul S.(fost, acum casatorit) caruia pana mai ieri ii sarutam mana in Sfantul Altar, acum imi vinde bors la magazinul propriu. Ba mai mult, ma cauta de zor sa ader la biserica unui oarecare Preuteasa, sa isi faca adepti sa poata lua si el o parohie, parohie inchintata "nu stiu cui".:| Acel calugar care a spovedit nenumarate femei in orasul meu acum traieste bine mersi cu nevasta in acelasi oras:angry::dontgetit: Multe din fostele ucenice iau bataie pe capete de la sotii lor doar in ideea ca toate au fost amantele lui. Din pacate si asta e o latura ascunsa a vietii monahale:|

[costel]

Intrebat de unul din parinti "ce este monahul", avva Ioan Colov a zis: "osteneala. Caci monahul la tot lucrul se osteneste". Primul care a intocmit reguli ale vietii monahale este Cuviosul Pahomie cel Mare. Dupa Regulile Cuviosului Pahomie, organizarea monahala era asemanatoare celei militare. Calugarii erau impartiti in cete de cate zece insi care se ocupau cu aceeasi meserie. Ei locuiau intr-un corp de chilii care erau numite impreuna "casa" (domus), in fruntea careia statea un dascal (praepositus). Cateva case alcatuiau un "trib" (tribus), al carui sef era dascalul celei mai vechi "case". Fiecare "casa" avea un econom si un ajutor de econom, iar peste toata manastirea era un econom general. Voi reveni si cu alte informatii.

[Traditie]

Gasesti pe Internet descrieri ale rânduieilor vietii monahale ortodoxe.

Daca sunt prea multe detalii, iata o descriere succinta:

Manastirea ortodoxa este un organism supus conducerii mitropoliei de care apartine. La începutul monahismului crestin, în secolele 4-5, exista o libertate totala, apoi au aparut reglementarile ceea ce a slabit entuziasmul pentru monahism.

În secolul 4 Sf. Pahomie si Sf. Vasile au alcatuit rânduielile vietii monahale de obste (adica rânduiala manastirilor de obste, fiindca exista si manastiri idioritmice, adica de calugari individuali). Acestea cuprindeau principiile de baza ale vietii de obste.

În secolul 5 Sf. Sava a alcatuit Tipiconul, care pâna azi constituie rânduiala detaliata a tuturor activitatilor din cadrul manastirii, în special a slujbelor bisericesti.


Viata unui calugar/calugarite urmeaza un numar de reguli obligatorii, comune în toate manastirile, la care se adauga reguli stabilite de conducerea manastirii.


Regulile comune tuturor manastirilor sunt:

-cele trei voturi sau juraminte date la calugarire: castitatea, saracia si ascultarea
-regulile privind participarea la slujbe si la munca, la modul de folosire a bunurilor manastirii


Calugarirea sau tunderea în monahism are loc dupa o perioada de proba care de obicei dureaza 2-4 ani. În aceasta perioada aspirantul la calugarie este denumit frate, nu are o îmbracaminte speciala (de obicei se poarta un halat închis la culoare) dar trebuie sa respecte regulile ca si calugarii. Exista un stadiu intermediar între frate si calugar, rasoforul, care ca si calugarul primeste harul respectiv în cadrul unei ierurgii. Rasoforul are dreptul sa poarte rasa si are mai multe obligatii decât un frate.


Tunderea în monahism este o slujba frumoasa, momentul principal fiind juramântul facut în fata altarului, culcat pe pamânt cu fata în jos, îmbracat în alb (fiindca se considera al doilea botez). Cel care se calugareste jura lui Hristos ca va respecta cele trei voturi.

Exista înca un stadiu, cel al tunderii în schimnicie, care este considerata al treilea botez si seamana cu calugarirea sub aspectul slujbei.


Un calugar poate ramâne pâna la moarte simplu calugar, ceea ce se întâmpla cu cei mai multi, sau poate fi investit cu harul diaconiei, preotiei sau episcopatului, fara a urma studii teologice, asa cum este necesar pentru diaconii si preotii mireni. Preotii calugari au mai multe ranguri: ieromonahi (preoti calugari simpli), protosinghel, arhimandrit.

[Traditie]

Acestea sunt aspectele exterioare, dar cele care conteaya sunt aspectele interioare, lupta ascetica cu patimile si straduinta pentru dobândirea virtutilor: smerenia, iubirea, înfrânarea, rugaciunea.


Exista o extrem de bogata si frumoasa cultura teologico-mistica despre lupta cu patimile, cele mai vechi si mai importante scrieri fiind Patericul (a carui structura de baza a fost scrisa de Sfântul straromân Ioan Casian), descriind viata si cuvintele calugarilor egipteni din secolele 4-5 (desertul Egiptului a fost patria de origine a monahismului crestin, vezi imaginea de mai jos), Lausaiconul (o scriere asemanatoare din secolul 5), Limonariul (secolul 6), Scara Sf. Ioan Sinaitul, cuvintele avei Dorotei si multe altele.


Dupa cucerirea provinciilor africane si din orientul apropiat (Egiptul, Palestina, Siria) de catre musulmani, centrul vietii calugaresti se stabileste în Asia Mica (Turcia de azi) în special în Capadocia (care înfloreste mai cu seama în sec. 9-12 desi monahismul dateaza aici din secolul 4, Sfintii Vasile, Ioan de Nazianz si altii fiind capadocieni de origine) iar odata cu cucerirea celei mai mari parti a Asiei Mici de catre turcii selciugizi (1072) centrul vietii monastice se stabileste la Athos, desi concentrari semnificative de asezaminte monastice existau si în alte parti, de pilda în Constantinopol si împrejurimi sau pe tarmul sudic al Marii Negre.

Figuri si momente de seama în istoria monahismului si misticii crestine sunt: calugarii egipteni (secolele 4-5, dupa adoptarea monofizismului bogatia spirituala a Egiptului a secatuit, dar filozofia simpla a celor din primele doua secole constituie si azi temelia principiilor vietuirii crestine, ei fiind cei care au dat evangheliei o întelegere practica), Sf. Ioan Scararul (secolul 6, a carui scriere a sistematizat principiile vietii ascetice), Sf. Maxim Marturisitorul (secolul 7, cel mai profund teolog si totodata cel mai mare filozof grec al tuturor timpurilor), Sf. Ioan Damaschinul (secolul 7, alcauitorul principal al cântarilor bisericesti si dogmatistul icoanelor), Sf. Simeon Noul Teolog (secolul 11, cel care a pus bazele teoretice ale cunoasterii mistice a lui Dumnezeu în cadrul vietii de rugaciune, desi acestea erau cunoscute de asceti anonimi în toata istoria crestinismului), Sf. Grigore de Palama (secolul 14, cel care a dat o descriere elaborata a vederii Luminii necreate si experientelor harice). În secolele 14-15 traiesc si scriu Parintii niptici (de la noapte), cei care au elaborat teologia si caile practice ale rugaciunii lui Iisus, o forma de adunare a mintii din raspândire prin repetarea permanenta a unei scurte formule de rugaciune.

Scrierile Parintilor niptici vor alcatui baza colectiei numite Filocalia, în care au fost ulterior incluse si scrierile parintilor mai vechi.



Legaturi

Scrieri
http://www.filocalia.ro/
http://www.touregypt.net/documents/lausiacindex.htm (Lausaiconul, în engleza)
http://webpages.charter.net/adevar-ortodox/Carti/limonariu.htm



Monahismul egiptean:
http://www.touregypt.net/featurestories/kellia.htm

Desertul Nitria-Kellia de lânga Alexandria, ruine de schituri

[image=http://www.touregypt.net/featurestories/kellia12.jpg]
[image=http://www.touregypt.net/featurestories/kellia11.jpg]
[image=http://www.touregypt.net/featurestories/kellia3.jpg]


http://www.touregypt.net/featurestories/antony.htm (manastirea Sf. Antonie, poate cea mai veche manastire crestina din lume)


http://www.touregypt.net/featurestories/stpaul.htm (manastirea avei Pavel, situata în aceeasi zona ca si precenta, în desertul arid dintre Nil si Marea Rosie)


http://www.touregypt.net/featurestories/catherines3.htm
http://www.touregypt.net/featurestories/catherines5.htm
http://campus.belmont.edu/honors/SinaiIcons/SinaiIcons.html
http://touregypt.net/featurestories/catherines2a.htm
(manasirea Sf. Ecaterina, care datorita separarii de Bizant datorate cuceririi islamice a scapat de distrugerile luptelor iconoclaste, aici aflându-se cea mai bogata colectie de lucrari artistice si scrieri crestine dupa Vatican. Toata cladirile manastirii dateaza din timpul lui Iustinian, fiind cel mai intact si mai valoros ansamblu de arhitectura bizantina din perioada veche)


Palestina

Manastirea Sf. Sava (cladirile dateaza din perioada initiala, secolul 5)
http://biblewalks.com/Sites/MarSaba.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Mar_Saba