Pacatele parintilor prin copii

[moshu]

Acesta e primul meu topic, si sunt cu credinta ca orice fac, fac spre slava lui Dumnezeu.

Nelamurirea mea este in ce priveste transmisiunea pedepsei divine a parintilor prin copii. Adica teorii de genul:"copilul aceasta retardat a fost dat de Dumnezeu acestor oameni ca pedeapsa la betiile lor" si "acest copil de aceasta a ajuns satanist/ateu din cauza rautatii parintilor lui". Adica, proverbul romanesc: parintii manca agurida si copiilor li se strepezesc dintii.
Sunt mai multe lucruri care le-am citit si care ar inclina, unele intr-o parte, celelalte, deopotriva, in cealalalalta parte a balantei. Sunt numeroase, zic 2-3 dintre ele, care sunt cele mai importante. Logic ar fi, ca daca Dumnezeu ne-a dat libertate de a alege, si ne-a dat o cruce nu mai grea decat o putem duce, atunci putem in orice clipa sa ne intoarcem la o viata crestineasca. Era un fragment din Biblie (rog pe cineva cu luare-aminte sa imi dea coordonatele lui) unde se spunea ca Iisus a fost chemat sa vindece un orb din nastere. Fariseii I-au spus cu neincredere ca nu vezi, omul acesta a fost dat ca pedeapsa parintilor lui? Iar Iisus le-a spus ceva despre legea cea veche a evreilor, pe care o tin mai mult decat legile lui Dumnezeu. Asta ar demonstra ca nu se transmite pedeapsa prin copii.

Insa... cum ramane cu al 7-lea neam si mania de care zicea Domnul? Cum ramane cu realitatea de zi cu zi, cand ne dam singuri seama, ca un copil crescut de mic cu dracu in casa nu va mai ajunge nicioadata la Dumnezeu, si aici spun o povestire dintr-o carte cred ca "Paine si apa pentru suflet", nu mai stiu exact, cand un parinte se intalneste la marginea orasului cu un copil prost imbracat, si il intreaba tu de-al cui esti, ma?
A lui dracu!
Cum al lui dracu?
Pai asa sunt eu, al dracului!
Dar cine esti?
Dracu!
Cum dracu, mai copile?
Asa sunt eu dracu.
Pai nu ai un nume?
Ba da, dracu.
Parintele s-a lamurit mai apoi din vecini: taica-so se imbata, isi batea familia si pe copil, si le spunea ca "sunt toti ai dracului" si ca "este drac", iar copilul a luat-o de buna asta.(Era o pilda ca sa dovedeasca unde se ajunge sub o alta carmuire decat cea a Domnului). Si totusi... intr-un anume fel prezinta viata intr-o familie sparta. Il vad pe nebunul (nu o luati ca pe o jignire) din vecini, iar toata lumea barfeste ca din cauza betiei parintilor s-a nascut asa. Nu zic ca nu o fi medical adevarat asta, poate o fi, dar din punct de vedere religios, asta ar putea sa fie privita ca o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru parinti, de vreme ce El putea sa le dea un fiu sanatos.

Uite ceea ce m-a motivat sa scriu acest topic (am citit azi si o spun din minte, nu stiu daca e corecta handred parcent):

Pe culmita dealului
Dealului Muresului
Arde para focului,
Dar nu-i para focului
Ca is ochii sarpelui
Sede-n drum incolacit
Si mananca un voinic
Inghitise jumatate
Jumatate nu mai poate
De cutite ferecate
Ce-s legate la spate
Voinicul se chinuia
La doi drumeti suspina:
-voinici de frunte veniti
sa ma ajutati
si ajutor sa imi dati ca
voi fi frate cu voi pana la moarte
iar sarpele se opintea
pe nari flacari da
si din gura striga:
-drumeti, drumareii mei
cu mine nimic sa nu aveti
caci mama lui mi l-a dat
de cand era la leganat
piciorul-l legana
cu mana il alapta
si din gura-l blestema.

Textul scris inclinat nu e exact. Rog daca cineva stie, sa imi dati si referinte spre material ortodox ce dezbate acest subiect, nu numai parerile personale. Este posibil ca parintii sa isi dea propriu copil dracului? Chiar fara sa vreie? Sa ii sminteasca in asemenea masura incat sa nu mai vada lumina adevarata niciodata?

[caminaris]

De ce? Pentru ca parintii se bleastema pe ei insisi! Copiii, pe care i-au blestemat, in loc sa-i ajute la batranete, mai degraba ii nenorocesc. Si, in plus, tot cuvantul este lucrator: cand binecuvantezi pe cineva - Dumnezeu ii da din belsug si iti da si tie, tot ce va este de folos spre mantuire. Cand blestemi pe cineva insa, nu Dumnezeu ii da ci necuratul si iti da si tie de nu poti duce! Iar daca acel "cineva" este ocrotit de Dumnezeu (datorita prezentei la Sf. Liturghie, rugaciunilor, postului) tot blestemul se intoarce asupra celui care a blestemat.
Asa ca exista o portita de scapare pentru copiii blestemati de parintii lor: daca sunt crestini practicanti, nu se poate atinge nici-un blestem de ei.
Sfintii Parinti ne invata, din talcuirile pe marginea Sfintei Scripturi ca pedeapsa se intinde pe mai multe generatii. De ce sufera copilul pentru pacatele parintilor sai? Un om care a ajuns in iad, poate fi scos de acolo cu rugaciunile unui urmas de-al lui. Daca Dumnezeu le-ar da urmasilor sanatate, prosperitate, bogatie etc. toate astea nu le-ar deschide ochii sa-L vada pe Dumnezeu. La ce le-ar folosi sa se roage lui Hristos daca ei le au pe toate? Ce sa ceara cand le au pe toate? Mai usor ii va fi camilei sa treaca prin urechile acului decat bogatului sa intre in Imparatia lui Dumnezeu! Nu? Parca asa spune Hristos in Evanghelie. Asa ca ii da boli, durere, saracie. Si, culmea, asta nu e o pedeapsa! Asa o vedem noi cu ochi de prunc. Dar adevaratii barbati - sfintii, vad cu totul altfel lucrurile: boala, saracia, durerea sunt o binecuvantare de la Dumnezeu! Ca sa-L vedem pe El! Ca sa ne indreptam spre El! Ca sa gasim fericirea! Cand nu ai nimic din lumea asta, cand esti sarac lipit pamantului, bolnav si indurerat te poti bucura cu lacrimi in ochi si de o picatura de apa! Cand n-ai nimic abia atunci esti bogat.
In boala nu mai putem face toate blestematiile ca ne dor toate alea, cum sa ne mai stea gandul la prostii. In saracie nu mai poti sa-ti petreci noptile pe la jocuri de noroc sau discoteci, dar biserica e deschisa indiferent ca ai sau nu bani in buzunar.
Sfintii au cerut de la Dumnezeu boli! Da, au cerut boli pentru ei. In timp ce noi alergam la Dumnezeu pentru un cos iesit pe varful nasului. Bolile sunt tamaduitoare, le da Dumnezeu ca sa ne intareasca sufleteste si sa devenim fericiti!

[E_my]

Iti recomand cu caldura sa citesti cateva din marturiile despre parintele Arsenie Boca. El, inaintevazator, descoperea oamenilor motivul pentru care sufereau. E interesant de lepadat judecata noastra omeneasca si de vazut care sunt de fapt motivele pentru care oamenii sufera..

Astfel, a venit o tanara la el, cu o broboada pe cap..iar parintele a intrebat-o " te doare, nu? " si i-a dat la o parte de pe gat baticul, lasand sa se vada o umflatura mare. Parintele i-a spus: "nu mai ai mult de suferit, dar sa stii ca pentru suferinta ta, ajuti x generatii". Asta cu adevarat m-a surprins..

Este in Vechiul Testament un verset in care chiar Dumnezeu spune ca se va milostivii pana la al miilea neam de cei credinciosi, iar restul isi vor plati pacatele timp de 4 generatii..

Acum nu sunt acasa, nu am acces la carti, dar iti voi scrie de indata ce gasesc cartea in care am citit exact despre acest subiect..are cam 50 pagini, dar este scris doar despre " motivul pentru care se abat necazurile asupra oamenilor ", iar mostenirea pacatelor este, din cele 3, al doilea motiv..

Doamne ajuta!

[Florin-Ionut]

Este o povestioara care suna cam asa: un calugar mai in varsta suferea de o boala grea la pat de multa vreme. Si nu stia sa-L fi suparat pe Dumnezeu atat de grav incat nevointa lui ii aparea cumva nejustificata. La un moment dat vine un inger la el si-i spune ca intr-adevar, Dumnezeu i-a dat acea boala ca sa ispaseasca el de bunavoie si fara sa carteasca pacatele a noua generatii dinaintea lui, care erau in iad, despartiti de Dumnezeu... A aflat atunci calugarul ca daca mai rezista un an in acele conditii dureroase, Dumnezeu ii salva pe inaintasii lui de la chinurile vesnice. Atunci i-a propus ingerul asa: ori sa ramana in pat inca un an, ori sa mearga in iad o ora si apoi sa se mantuiasca el si inaintasii sai. Si omul a acceptat sa mearga in iad o ora... Dar stand el acolo si asteptand sa vina ingerul sa-l scoata, ingerul intarzia si intarzia, incat i s-a parut ca a stat acolo zeci de ani. Cand a aparut ingerul, calugarul i-a marturisit ca n-a crezut ca ingerii pot sa fie mincinosi. Insa i s-a raspuns ca abia trecusera trei minute si ca mai avea de asteptat pana sa treaca ora... Atunci omul l-a implorat sa-l scoata de acolo si sa-l lase pe pamant sa se chinuie si 500 de ani in schimbul mantuirii.

Deci, dupa cum spune si Dumnezeu undeva in VT: departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre. Cum vom putea noi sa intelegem cu gandirea noastra limitata ceea ce Dumnezeu ne pregateste dupa mila si dreptatea Sa in perspectiva vesnica? Daca parintii si bunicii si cei dinainte mor neimpacati cu Dumnezeu, El cauta sa-i scoata de acolo folosindu-Se de buna credinta a urmasilor lor. Iata si importanta pomelnicelor care trebuie date cat de des la Liturghii. Iata de ce unii se nasc cu probleme fizice, de ce unii sunt saraci toata viata, de ce unii sunt urmariti de tot felul de boli care nu-i lasa o clipa pana la moarte... Intr-adevar, e usor de teoretizat, dar eu asa inteleg sensul suferintei, ca lasata de Dumnezeu pentru ca oamenii sa se apropie de El, pentru ca sa-i indrepte catre viata fara de sfarsit. In fond, Hristos Insusi ne-a aratat ca drumul Crucii este presarat cu multe dificultati, dar ca este posibil urmat pana la sfarsit cu ajutor de sus, pentru a ajunge la starea de-a dreapta.

[moshu]

Multumesc pentru cometariile voastre! Ma bucur ca nu ati fost partinitori si ati vorbit obiectiv, oferind chiar multe informatii folositoare. Imi plac foarte mult pildele, sunt texte scurte intelese de toata lumea care inglobeaza adevaruri complicate ce nu pot fi atinse nici de cei mai mari filozofi.

Inca nu sunt total lamurit, insa oricum ar fi, acum intaresc ideea ce o aveam mai de demult, ca parintii au o responsabilitate foarte mare. Nu degeaba miracolul impreunarii lor se numeste Sf. Nunta. Cand am citit doina aceea am fost foarte afectat.

Dumnezeu sa ne miluiasca parintii!

[E_my]

Mosule, cu adevarat pildele ne ajuta cel mai mult sa intelegem si sper eu, sa invatam..trecand prin situatii similare celor din povesti/pilde, ne "trezim" mai repede si putem vedea cum stam..


Adevarate pilde pentru noi sunt marturiile despre Parintele Arsenie Boca. El a luptat foarte mult pentru familie, motiv pntru care vorbeste foarte mult despre aceasta problema pe care ai adus-o in discutie, o problema la care as vrea eu sa ne gandim mai des, si sa ne ridice multe semne de intrebare..

Atasez linkul catre o carte actuala in orice secol de crestinism, "Ridicarea casatoriei la inaltimea de taina" : http://www.scribd.com/doc/239103/Par...angul-de-Taina

Citeste cartea asta si te vei lamuri pe deplin..cu siguranta nu va fi un timp pierdut, vei avea multe de invatat

[bizantin]

În prealabil postat de caminaris

De ce? Pentru ca parintii se bleastema pe ei insisi! Copiii, pe care i-au blestemat, in loc sa-i ajute la batranete, mai degraba ii nenorocesc. Si, in plus, tot cuvantul este lucrator: cand binecuvantezi pe cineva - Dumnezeu ii da din belsug si iti da si tie, tot ce va este de folos spre mantuire. Cand blestemi pe cineva insa, nu Dumnezeu ii da ci necuratul si iti da si tie de nu poti duce! Iar daca acel "cineva" este ocrotit de Dumnezeu (datorita prezentei la Sf. Liturghie, rugaciunilor, postului) tot blestemul se intoarce asupra celui care a blestemat.
Asa ca exista o portita de scapare pentru copiii blestemati de parintii lor: daca sunt crestini practicanti, nu se poate atinge nici-un blestem de ei.
Sfintii Parinti ne invata, din talcuirile pe marginea Sfintei Scripturi ca pedeapsa se intinde pe mai multe generatii. De ce sufera copilul pentru pacatele parintilor sai? Un om care a ajuns in iad, poate fi scos de acolo cu rugaciunile unui urmas de-al lui. Daca Dumnezeu le-ar da urmasilor sanatate, prosperitate, bogatie etc. toate astea nu le-ar deschide ochii sa-L vada pe Dumnezeu. La ce le-ar folosi sa se roage lui Hristos daca ei le au pe toate? Ce sa ceara cand le au pe toate? Mai usor ii va fi camilei sa treaca prin urechile acului decat bogatului sa intre in Imparatia lui Dumnezeu! Nu? Parca asa spune Hristos in Evanghelie. Asa ca ii da boli, durere, saracie. Si, culmea, asta nu e o pedeapsa! Asa o vedem noi cu ochi de prunc. Dar adevaratii barbati - sfintii, vad cu totul altfel lucrurile: boala, saracia, durerea sunt o binecuvantare de la Dumnezeu! Ca sa-L vedem pe El! Ca sa ne indreptam spre El! Ca sa gasim fericirea! Cand nu ai nimic din lumea asta, cand esti sarac lipit pamantului, bolnav si indurerat te poti bucura cu lacrimi in ochi si de o picatura de apa! Cand n-ai nimic abia atunci esti bogat.
In boala nu mai putem face toate blestematiile ca ne dor toate alea, cum sa ne mai stea gandul la prostii. In saracie nu mai poti sa-ti petreci noptile pe la jocuri de noroc sau discoteci, dar biserica e deschisa indiferent ca ai sau nu bani in buzunar.
Sfintii au cerut de la Dumnezeu boli! Da, au cerut boli pentru ei. In timp ce noi alergam la Dumnezeu pentru un cos iesit pe varful nasului. Bolile sunt tamaduitoare, le da Dumnezeu ca sa ne intareasca sufleteste si sa devenim fericiti!

Prietene drag n-ai decat atunci sa-i ceri in rugaciune tu lui Dumnezeu boli necazuri si saracie , vedeateas cum le duci