"Ecumenismul incotro?O noua viziune ortodoxa

[antiecumenism]

ANEXA 5
SYNODIKONUL ORTODOXIEI
care se citeste in Duminica Ortodoxiei
A. SYNODIKONUL EPOCII MACEDONENILOR196
1. Synodikonul originar al Icoanelor (843)
Multumire aniversara datorata lui Dumnezeu in ziua in care am recastigat Biserica lui Dumnezeu, impreuna cu aratarea dogmelor evlaviei si rasturnarea impietatilor rautatii.
Urmand197 vorbelor profetice, cedand indemnurilor apostolice si instruiti de istoriile evanghelice, praznuim (astazi) ziua innoirii. Caci zice Isaia „sa se innoiasca ostroavele inaintea lui Dumnezeu" (Is. 41, 1; 46, 16), facand desigur aluzie la bisericile cele dintre neamuri - iar biserici nu sunt doar simplu edificiile si stralucirile templelor, ci si deplinatatea binecredinciosilor adunati in ele, ca si imnele si doxologiile cu care aceia cinstesc Dumnezeirea. Iar Apostolul, sfatuindu-ne acelasi lucru, ne indeamna „sa umblam intru innoirea vietii" (Rom. 6, 4), si porunceste ca, „daca este cineva in Hristos faptura noua" (2 Cor. 5, 17), sa se reinnoiasca (2 Cor. 4, 16; Colos. 3, 10; Rom. 12, 2). Iar cuvintele Domnului s-au facut si ele intocmire profetica, caci zice „si era sarbatoarea innoirii (Templului) in Ierusalim si era iarna" (In. 10, 22), aratand prin aceasta fie iarna spirituala in care neamul iudeilor misca impotriva obstescului Mantuitor furtunile si agitatia urii sale manjite cu omor, fie pe cea care loveste simturile trupului prin prefacerea aerului in ger. Si intr-adevar, si peste noi a trecut (acum) iarna, dar nu cea (a firii) care se intalneste de obicei, ci cea (spirituala a ereziei si) care revarsa asprimea rautatii celei mari cu adevarat. Dar (in cele din urma) ne-a inflorit si noua primavara cea prielnica harurilor lui Dumnezeu si intru care ne-am si adunat laolalta sa aducem lui Dumnezeu multumita pentru secerisul celor bune, incat putem zice si noi cu Psalmistul: „vara si primavara Tu le-ai plasmuit pe ele. Adu-ti aminte de aceasta" (Ps. 73, 17-18).
Caci intr-adevar Dumnezeul minunilor a zdrobit pe vrajmasii cei ce au ocarat pe Domnul si au necinstit sfanta inchinare adusa Lui in sfintele icoane, pe cei inaltati si semeti in impietatile lor, si a zvarlit la pamant trufia apostaziei; n-a trecut cu vederea glasul celor ce strigau catre El: „Adu-ti aminte Doamne, de ocara robilor Tai, pe care o port in sanul meu de la multe neamuri, cu care m-au ocarat vrajmasii Tăi, Doamne, cu care a ocarat pretul Unsului Tau" (Ps. 88, 49-50); iar pretul Unsului sant cei eliberati prin moartea Lui prin cuvantul propovaduirii si intiparirea prin icoane, prin care anume se cunoaste de catre cei rascumparati marea lucrare a iconomiei Lui celei (infaptuite) prin Crucea si Patimile Sale, ca si prin minunile Lui celei dinainte si dupa Cruce, si de unde imitatia Patimirilor Lui trece la Apostoli, de acolo la Martiri, si prin ei, coboara pana la Marturisitori si Asceti. De aceasta ocara cu care au ocarat vrajmasii Domnului, cu care au ocarat pretul Unsului Sau aducandu-si aminte Dumnezeul nostru, miscat inlauntrul Sau si induplecat fiind de cererile Maicii Sale, ale Apostolilor si ale tuturor Sfintilor care au fost impreună-batjocoriti cu El si impreuna-ocarati cu icoanele Lui - ca, precum au patimit impreuna cu El in trupul lor, tot astfel, in chip firesc, sa aiba impreuna parte comuna cu El si in ocarile cele impotriva icoanelor Lui -, aducandu-si deci aminte de ele, a lucrat astazi ceea ce sfatuise ieri, si a infaptuit si a doua oara ceea ce savarsise intaia oară.198 Caci prima oara, dupa multi ani de dispretuire si necinstire a sfintelor icoane, a intors evlavia la ea insasi, iar acum, a doua oara, dupa aproape treizeci de ani (de persecutii) au randuit si noua, nevrednicilor, eliberarea din necazurile noastre, izbavirea de cei ce ne chinuiau, reproclamarea dreptei credintei, intarirea inchinarii la icoane si praznuirea ce ne aduce toate cele mantuitoare. Caci in icoane vedem Patimile Domnului cele pentru noi: Crucea, Mormantul, ingroparea si pradarea Iadului, luptele martirilor si cununile lor, insasi Mantuirea pe care Cel dintai al nostru judecator (arbitru), rasplatitor si incununat „a lucrat-o in mijlocul pamantului" (Ps. 73, 12). Acest praznic il serbam deci noi astazi, intru care, impreuna bucurandu-ne si impreuna-veselindu-ne prin rugaciuni si litanii, strigam in psalmi si cantari: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeul nostru, singurul carele faci minuni" (Ps. 76, 14-15). Caci pe cei ce dispretuiau slava Ta i-ai facut de ras, iar pe cei ce au cutezat cu semetie impotriva icoanei Tale, i-ai aratat ca niste fricosi si fugari.
Aceasta deci in ce priveste multumirea fata de Dumnezeu si triumful Domnului asupra celor potrivnici; in ce priveste luptele si ispravile cele impotriva iconomahilor, ele vor fi aratate pe larg intr-un alt cuvant si relatare mai extinsa. Acum insa, in chip de odihna dupa trecerea pustiei, intrati in posesiunea Ierusalimului duhovnicesc si imitand astfel istoria mozaica, sau mai degraba din porunca dumnezeiasca, am socotit drept si indatorat lucru a grava in inimile fratilor, ca pe o lespede alcatuita din blocuri mari de piatra si pregatita anume pentru primirea scrierii, binecuvantarile ce se cuvin celor ce pazesc legea ca si blestemele carora li se supun pe ei insisi cei ce o incalca.199 Drept care zicem acestea:
- Celor ce marturisesc venirea (si prezenta =parousia) in trup a Cuvantului lui Dumnezeu cu cuvantul, cu gura, cu inima, cu mintea, in scris si in icoane, vesnica fie memoria.
- Celor ce cunosc deosebirea dupa firi a unicului si aceluiasi ipostas a lui Hristos, si il atribuie lui (insusirile de) creat si necreat, vazut si nevazut, patimitor si nepatimitor, circumscris si necircumscris, atribuind firii dumnezeiesti pe acelea de necreata, nevazuta si cele asemenea, atat prin cuvant cat si prin icoane, vesnica fie memoria.
- Celor ce cred si vestesc cuvintele Evangheliei prin litere iar faptele ei prin figuri (sau imagini) si ca, si una si alta, si vestirea prin cuvinte si intarirea adevarului lor prin icoane, concura fiecare spre unul si acelasi folos, vesnica fie memoria.
- Celor ce-si sfintesc buzele prin cuvantul (Evangheliei), si apoi, prin acelasi cuvant, (sfintesc) si pe cei ce-l asculta, si mai stiu si vestesc ca prin augustele icoane se sfintesc in mod asemanator si ochii celor ce le vad, iar mintea se inalta si ea prin ele spre cunoasterea lui Dumnezeu, ca de altfel si prin dumnezeiestile temple, prin vasele sacre si prin celelalte obiecte sfinte, vesnica fie memoria.
- Celor ce stiu ca toiagul, tablele, chivotul, candelabrul, masa si altarul tamaierii (din Legea Veche) preinfatisau si prefigurau pe Prea Sfanta Fecioara, de Dumnezeu Nascatoarea Maria, si ca acestea o prefigurau doar, dar nu era insasi acele lucruri, ci ea a fost fiica si ramane dupa nasterea lui Dumnezeu fecioara, si de aceea in icoane infatiseaza mai degraba insasi fiica decat schita ei umbratica in tipuri,200 vesnica fie memoria.
- Celor ce cunosc si primesc vedeniile Profetilor dupa cum le-a configurat si intiparit insasi Dumnezeirea, cred in cele ce corul Profetilor a relatat ca au vazut, si tin astfel cu tarie Predania scrisa si nescrisa transmisa Parintilor prin Apostoli, drept pentru care si infatiseaza si cinstesc in icoane aceste sfinte (realitati dumnezeiesti), vesnica fie memoria.
- Celor ce inteleg bine pe Moise graind: „Luati seama la voi insiva ca, in ziua in care Domnul Dumnezeu a grait in Horeb pe munte, ati auzit glasul cuvintelor Lui, dar chip n-ati vazut" (Dt. 4, 12 si 15), si stiu sa raspunda drept: daca am vazut ceva, am vazut cu adevarat, dupa cum ne-a invatat fiul Tunetului (Ioan Evanghelistul n.n.) „ceea ce era dintru inceput, ceea ce am auzit, ceea ce am vazut, ceea ce am privit cu ochii nostri si mainile noastre au pipait, despre Cuvantul vietii, acestea le marturisim" (I In. l, 1-2), si iarasi si ceilalti ucenici ai Cuvîntului (zicand): „noi am mancat si am baut impreuna cu El" (F. Ap. 10, 41), nu numai inainte de Patima, ci si dupa Patima si inviere; asadar, celor ce au primit de la Dumnezeu puterea de a deosebi porunca din Lege si invatatura din Har, si stiu ca ceea ce e in Lege era nevazut, in Har este vazut si pipait, drept pentru care in icoane infatiseaza cele vazute si pipaite si se inchina lor, vesnica sa fie memoria.
Precum au vestit Profetii, precum au invatat Apostolii, precum a primit Biserica, precum au dogmatizat Dascalii (Bisericii), precum a convenit (intreaga) crestinatate ecumenica, precum a stralucit harul, precum s-a aratat adevarul, precum a fost izgonita minciuna, precum a indraznit intelepciunea, precum a biruit Hristos, asa cugetam, asa graim, asa vestim si cinstim pe Hristos adevaratul Dumnezeul nostru si pe sfintii Lui, in cuvinte, in scrieri, in gandiri, in jertfe, in biserici, in icoane pe Unul adorandu-L si cinstindu-L, ca pe un Dumnezeu si Domn, iar pe ceilalti cinstindu-i pentru Stapanul nostru obstesc ca pe autenticii Lui slujitori, acordandu-le inchinare potrivit relatiei. Aceasta este credinta Apostolilor, aceasta e credinta parintilor, aceasta credinta ortodocsilor, aceasta e credinta care a intarit lumea.201
Dupa acestea sa aclamam frateste si parinteste pe vestitorii dreptei credinte si cinstiri intru marirea si cinstea pentru care au luptat si sa zicem: lui Germanos, Tarasios; Nikephoros, Metodios, ca unor adevarati arhierei ai lui Dumnezeu, aparatori si Dascali ai ortodoxiei, vesnica sa fie memoria etc.202
Asa cum aceste binecuvantari ale Parintilor trec de la ei la noi, fiii lor, care ravnim evlavia lor, tot astfel si blestemele lor ii ating pe toti ucigatorii de parinti si dispretuitorii poruncilor Domnului. Drept care, cu totii impreuna, ca deplinatate a celor binecinstitori aducem astfel asupra lor blestemul, sub care s-au supus dealtfel (mai intai) ei insisi, (si zicem):
- Cei ce admit Iconomia in trup a Cuvantului lui Dumnezeu (doar) cu cuvantul, dar nu sufera sa o vada in icoane, drept pentru care, cu vorba se conformeaza dar in realitate tagaduiesc (insasi) mantuirea noastra, sa fie anatema.
- Cei ce intrebuinteaza rau termenul „necircumscris", si de aceea nu vor sa infatiseze in icoana pe Cel ce „s-a facut partas cu noi trupului si sangelui" (Ev. 2, 14), Hristos adevaratul Dumnezeul nostru, aratandu-se astfel pe ei insisi a fi fantasiasti (= doketi), sa fie anatema.
- Cei ce admit, macar ca nu vor, vedeniile profetice, dar resping imaginile inscrise ale celor vazute de acestia, o minune, inca inainte de intruparea Cuvantului, si, fie flecaresc aceea ca vazatorul a vazut (in vedenie) insasi acea fiinta (dumnezeiasca) necuprinsa si nevazuta, fie convin ca acestea s-au aratat celor ce le-au vazut ca niste icoane ale adevarului, ca tipuri si figuri ale lui, dar nu sufera sa fie infatisate in icoane nici Cuvantul intrupat, nici Patima Sa cea mare pentru noi, sa fie anatema.
- Cei ce aud pe Domnul zicand: „de credeti in Moise, ati crede si in Mine" (In. 5, 46) si celelalte, si inteleg pe Moise graind: „profet ca si mine va ridica Domnul Dumnezeul nostru dintre fratii nostri" (Dt. 18, 15-18), iar dupa aceasta zic ca ei primesc pe Profetul (vestit), dar nu introduc si prin icoane Harul Profetului si pe Mantuitorul a toata lumea asa cum a fost El vazut, cum a trait cu oamenii, cum a vindecat patimi si boli fara leac, cum a fost rastignit, si cum a fost ingropat, cum a inviat, cum a suferit si facut toate pentru noi; deci cei ce nu sufera sa vada in icoane aceste lucrari mantuitoare a toata lumea, si nici nu le cinstesc si venereaza, sa fie anatema.
- Cei ce staruiesc in erezia iconomaha sau mai degraba in apostazia hristomaha, si care nu vor sa fie condusi spre mantuirea lor prin legiuirea mozaica, nici nu consimt sa se reintegreze in dreapta credinta si cinstire prin invataturile apostolice, care nu se incred in indemnurile si sfaturile Parintilor de a se reintoarce din ratacirea lor, nici nu au vreo consideratie fata de consimtamantul Bisericilor lui Dumnezeu din toata lumea, ci dimpotriva se raliaza pe el insisi partidei Iudeilor si Elinilor - caci ceea ce aceia le blasfemiaza nemijlocit fata de Prototip acestia nu se rusineaza a le cuteza prin intermediul icoanei Lui si impotriva Celui infatisat pe ea - deci cei ce sunt tinuti fara intoarcere in captivitatea acestei rataciri si isi inchid urechile inaintea oricarui cuvant dumnezeiesc sau invataturi duhovnicesti, ca unii ce sunt deja putreziti si taiati pe ei insisi, din obstescul Trup al Bisericii, sa fie anatema.203

[antiecumenism]

b) Contra lui Constantin al Kerkyrei (l170)
Anatematismele alcatuite la cativa ani dupa cele sanctionate si dogmatizate referitor la „Tatal Meu este mai mare decat Mine" (In.14, 28), contra celor ce se impotrivesc si contrazic fara stiinta si fara evlavie acestea, (si cu care conglasuia pe atunci si fostul Mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepot al arhiepiscopului Bulgariei, care insa si el dupa mai multi ani a fost reprimit in Biserica, dupa ce s-a lepadat de unii ca aceia si s-a alaturat celor drept cugetatori anatematizand cele dogmatizate si graite de el odinioara cu rautate si fara evlavie):213
- Cei ce nu primesc cuvantul adevaratului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. „Tatal Meu este mai mare decat Mine", dupa diferitele moduri in care l-au explicat Sfintii Parinti - unii zicand ca aceasta s-a zis dupa dumnezeirea (Lui) cu referire la aspectul cauzat al nasterii Sale din Tatal, altii ca dupa proprietatile naturale ale trupului celui asumat de El si enipostaziat in dumnezeirea Lui, adica cu referire la (insusirile acestuia de) creat, circumscris, muritor si celelalte afecte naturale si ireprosabile din pricina carora Domnul putea zice ca Tatal este mai mare decat El insusi -, si zic ca acest cuvant trebuie inteles (ca fiind valabil) doar atunci cand, prin pura intelectie (sau operatie mintala), trupul (lui Hristos) este cugetat separat de Dumnezeire, ca si cum n-ar fi unit cu ea, si care nu iau aici distinctia pur intelectuala, asa cum a fost ea intrebuintata de Sfintii Parinti, adica (ca valabila doar) atunci cand e vorba de conditia Lui de rob si de nestiinta Lui (umana) - intrucat (Parintii) nu sufereau ca trupul egal si de-o-cinstire cu Dumnezeu al lui Hristos sa fie necinstit prin astfel de expresii - ci zic ca si proprietatile naturale care apartin in mod real trupului Domnului celui enipostaziat in Dumnezeirea Sa si ramanand (pururea) nedespartit de ea, trebuie luate dupa unire ca valabile doar prin simpla intelectie mintala, ca unii ce dogmatizeaza despre cele nesubsistente si mincinoase acelasi lucru ca si despre cele subsistente si adevarate, sa fie anatema.
- Cele zise cu rautate si fara evlavie de fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si anatematizate apoi de el, sa fie anatema.
- Toti care cugeta astfel de lucrari, sa fie anatema.
- Fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, care dogmatizeaza cu rautate si lipsa de evlavie (sau: Cei ce dogmatizeaza cu rautate si lipsa de evlavie) despre cuvantul adevaratului Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos: „Tatal Meu este mai mare decat Mine" si nu cugeta nici nu zic(e) ca acesta este luat de Sfintii si de Dumnezeu purtatori Parinti in mai multe intelesuri evlavioase, intre altele (intelegandu-l) cu referire la trupul cel asumat de Fiul Cel Unul Nascut al lui Dumnezeu din Sfanta Fecioara si de Dumnezeu Nascatoarea, si enipostaziat in Dumnezeirea Lui, fara amestecare, avand (salvgardate) si dupa unirea nedespartita insusirile proprii cu referire la care Domnul a numit pe Tatal mai mare decat Sine, si ramanand in acelasi timp impreuna-inchinat si impreuna-marit intru o singura inchinare ca unul egal cu Dumnezeu (homotheos) si de aceeasi cinstire cu Tatal si Prea Sfantul Duh; si care sustin(e) dimpotriva ca nu se cade a intelege acest cuvant (ca valabil) atunci cand Domnul este conceput ca ipostas unic avand cele doua firi unite, ci doar atunci cand, prin intelectie pur mintala, trupul Lui este considerat separat de Dumnezeire si socotit in mod abstract ca al oricarui om, si aceasta in vreme ce marele in teologie (Ioan) Damaschin invata ca distinctia pur intelectuala se aplica atunci cand despre trupul lui Hristos se zice ceva ce nu constituie o proprietate naturala a Lui, doar spre a indica conditia Lui de rob sau nestiinta Lui (umana),214 si care nu vrea (vor) deci sa urmeze sfintelor Sinoade Ecumenice al IV-lea si al VI-lea, care au dogmatizat in mod corect si evlavios despre cele doua firi unite in mod neamestecat in Hristos, si au invatat Biserica lui Hristos dreapta credinta (ortodoxia), ca unul (unii) ce a (au) alunecat astfel in diferite erezii, sa fie anatema.
- Toti cei ce cugetă în acord cu Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si sînt afectati si întristati pentru depunerea lui, dar nu atît din iubire compătimitoare, ci pentru ca sînt împreună înselati prin impietatea lui, să fie anatema.
c) Contra lui Ioan Eirenikos (1171)
- Prea ignorantul pseudomonah si in desert luptator Ioan Eirenikos si scrierile alcatuite de el impotriva dreptei credinte, si (toti) cei ce-l imbratiseaza pe acesta si sunt de parere si zic ca nu cu referire la umanitatea enipostaziata in Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos si unita cu Dumnezeirea lui la mod inseparabil, nedespartit si neamestecat, a zis El, ca om desavarsit, cuvantul din sfintele lui Evanghelii: „Tatal Meu este mai mare decat Mine", ci aceasta s-a zis de catre El potrivit umanitatii Lui atunci cand aceasta este considerata prin intelectie pur mintala ca dezbracata si cu totul separata de dumnezeirea Lui, ca si cum n-ar fi unita cu ea si fiind luata exact ca si firea noastra (umana) comuna, sa fie anatema.
C. SYNODIKONUL EPOCII PALEOLOGILOR
8. Contra lui Varlaam si Akindynos (1351)215
Varlaam si Akindynos, ucenicii si urmasii lui sa fie anatema
Capetele impotriva lui Varlaam si Akindynos
- Cei ce cugeta si zic ca stralucirea (ce s-a facut) din Domnul la dumnezeiasca Lui Schimbare la Fata este, cand o lumina oarecare, aratare fara consistenta, creatura si fantasma ce a stralucit doar pentru scurta vreme stingandu-se apoi intr-o clipita, cand insasi fiinta lui Dumnezeu, ca unii care, aderand la aceste contradictorii si imposibile sustineri, se arata nebuni de nebunia lui Arie, care taia pe Unul Dumnezeu si unica Dumnezeire in creata si necreata, si se pun de acord cu nelegiuita impietate a Masalienilor, care zic ca fiinta dumnezeiasca e vizibila, si nu marturisesc, potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca aceea preadumnezeiasca lumina nu este nici creatura, nici fiinta lui Dumnezeu, ci har, stralucire si energie naturala necreata, emanand pururea si fara separatie din insasi fiinta dumnezeiasca, sa fie anatema.
- Inca si cei ce cugeta si zic ca Dumnezeu nu are nici o energie naturala ci numai fiinta, si socotesc ca fiinta dumnezeiasca si energia (lucrarea) dumnezeiasca sunt identice si absolut indistincte, si gandesc ca nu exista nici o diferenta intre ele cu privire la ceva, ci aceeasi realitate se zice la ei cand fiinta cand lucrare, ca unii ce suprima fara judecata insasi fiinta dumnezeiasca impingand-o in nefiinta - caci dascalii Bisericii vorbesc in termeni precisi ca numai nefiinta este lipsita de energie -, si care mai sunt bolnavi si de cele ale lui Sabelie, cutezand a innoi acum cu privire la fiinta si lucrarea dumnezeiasca vechea contradictie, confuzie si amestecare a aceluia in ce priveste cele trei ipostase ale Dumnezeirii, fuzionandu-le in mod asemanator si pe acestea (adica fiinta si lucrarea) in mod neevlavios, si nu marturisesc, potrivit celor teologisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca in Dumnezeu exista atat fiinta cat si energia naturala a acesteia, dupa cum au limpezit cei mai multi dintre sfinti, dar in mod lamurit mai cu seama cei de la sfantul al VI-lea Sinod Ecumenic, care s-a intrunit in intregime in chestiunea referitoare la cele doua energii si vointi, dumnezeiasca si omeneasca, ale lui Hristos, si care nici nu vor sa inteleaga ca asa cum intre fiinta si energia dumnezeiasca exista o unire neamestecata, tot asa exista intre ele si o diferenta in unele privinte, dar care nu creaza intre ele interval sau distanta, mai cu seama in ce priveste insusirile de cauza si cauzat, neparticipabil si participabil, primele revenind fiintei iar cele de al doilea energiei; deci, unii care profereaza in mod neevlavios unele ca acestea, sa fie anatema.
- Inca si cei ce cugeta si zic ca toata puterea si energia triipostaticei Dumnezeiri este creata, ca unii care de aici ne silesc sa credem ca este creata insasi fiinta dumnezeiasca - caci energia creata, potrivit Sfintilor, va vadi drept creata si firea (din care emana) iar energia necreata va caracteriza fiinta necreata -, si de aici sunt in primejdie de a cadea cu totul in ateism, ca unii ce atribuie credintei celei curate si ireprosabile a crestinilor mitologia elenica si adorarea creaturilor, si nu marturisesc, potrivit celei teologhisite cu dumnezeiasca insuflare si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca toata puterea si energia naturala a Dumnezeirii celei triipostatice este necreata, sa fie anatema.
- Inca si cei ce cugeta si zic ca prin aceasta (distinctie) se face o anumita compozitie in Dumnezeu, si nu cred invataturii Sfintilor care invata ca de la cele ale firii nu se face in fire nici o compozitie, si deci ne defaimeaza nu numai pe noi ci si pe toti Sfintii care invata in termeni precisi si multe randuri atat simplitatea si necompozitia in Dumnezeu, cat si diferenta fiintei si energiei dumnezeiesti, si ca aceasta diferenta nu deterioreaza cu nimic si de fel simplitatea dumnezeiasca - caci n-ar fi putut intreprinde (Parintii) a teologhisi astfel impotriva lor insisi -; deci, cei ce graiesc aceste lucruri desarte si nu marturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca dimpreuna cu aceasta diferenta vrednica de cele divine se conserva in mod frumos si simplitatea divina, sa fie anatema.
- INCA SI CEI CE CUGETA SI ZIC CA NUMELE „DUMNEZEIRE" SE ZICE NUMAI PENTRU FIINTA DUMNEZEIASCA SI NU MARTURISESC POTRIVIT CELOR TEOLOGHISITE CU DUMNEZEIASCA INSUFLARE DE SFINTI SI CU MODUL EVLAVIOS DE A CUGETA AL BISERICII, CA ACESTA SE ATRIBUIE NU MAI PUTIN SI ENERGIEI DUMNEZEIESTI, SI ASTFEL, CAND CINEVA ZICE „DUMNEZEIRE", EL CINSTESTE IN MULTE FELURI UNICA DUMNEZEIRE A TATALUI SI A FIULUI SI A SFANTULUI DUH, ATAT FIINTA CAT SI ENERGIA LOR, PRECUM NE-AU INVATAT DUMNEZEIESTII NOSTRI INITIATORI IN MISTERELE DIVINE, SA FIE ANATEMA.
- INCA SI CEI CE CUGETA SI ZIC CA FIINTA DUMNEZEIASCA ESTE PARTICIPABILA, CA UNII CE NU SE RUSINEAZA A INTRODUCE IN BISERICA NOASTRA NELEGIUITA IMPIETATE A MASALIENILOR CARE AU FOST BOLNAVI DE ACEASTA PARERE ÎN VECHIME, SI NU MARTURISESC POTRIVIT CELOR TEOLOGHISITE CU DUMNEZEIASCA INSUFLARE DE SFINTI SI CU MODUL EVLAVIOS DE A CUGETA AL BISERICII, CA FIINTA DUMNEZEIASCA ESTE ABSOLUT INCOMPREHENSIBILA SI NEPARTICIPABILA, DAR HARUL SI ENERGIA DUMNEZEIASCA SUNT PARTICIPABILE, SA FIE ANATEMA.
Toate impioasele lor tratate si inscrieri, sa fie anatema.217
- Lui Andronic Paleologul, slavitul si fericitul nostru imparat, care a reunit primul Sinod (iulie 1341) impotriva lui Varlaam, prezidand in mod nobil Biserica lui Hristos si acel sacru Sinod prin fapte, cuvinte si admirabile discursuri pronuntate cu propria sa gura, intarind dogmele evanghelice si apostolice, si depunand si dezavuand public pe mai sus-zisul Varlaam dimpreuna cu ereziile si scrierile lui si cu glasurile lui desarte impotriva credintei noastre, ca unuia care in mijlocul acestor sacre lupte si ispravi pentru dreapta credinta a schimbat (la numai cateva zile mai apoi) in mod fericit viata aceasta trecand la viata cea buna si fericita, vesnica fie memoria.
- Lui Grigorie, preasfantul mitropolit al Tesalonicului,218 care in Sinodul cel din Marea Biserica a depus pe Varlaam si Akindynos, conducatorii si nascocitorii noilor erezii, impreuna cu perversa asociatie din jurul lor, care au cutezat sa numeasca creatura energia si puterea naturala si inseparabila a lui Dumnezeu, si simplu-zis toate proprietatile naturale ale Sfintei Treimi, ca si lumina neapropiata care a stralucit din Hristos pe munte, intreprinzand sa introduca cu rautate in Biserica lui Hristos o dumnezeire creata. Ideile platonice, si acele mituri elenice; care a luptat cu intelepciune si curaj pentru Biserica obsteasca a lui Hristos si pentru dogmele cele adevarate si infailibile ale ei despre Dumnezeire in scrieri, in discursuri si in disautii proclamand neincetat o unica Dumnezeire si un Dumnezeu triipostatic, cu energie si vointa, atotputernic si necreat intru toate cele ale sale, potrivit Dumnezeiestilor Scripturi si a teologilor si exegetilor (din vechime), adica (urmand) lui Atanasie si Vasile, Grigorie, Ioan si Grigorie, si de asemenea lui Chiril si inteleptului Maxim, (lui Ioan) oracolului dumnezeiesc celui din Damasc, ca si (tuturor) celorlalti Parinti si Dascali ai Bisericii lui Hristos, aratandu-se prin cuvinte si fapte a fi partasul si tovarasul, ecoul, emulul si aliatul tuturor acestora, vesnica sa fie memoria.219
- Tuturor celor ce au luptat pentru Ortodoxie impreuna cu slavitul si fericitul nostru imparat (Andronic) si dupa el, si au sustinut cu vitejie Biserica lui Hristos in cuvinte si discutii, scrieri si invataturi, cuvant si fapta, combatand si dezavuand impreuna perversele si cele cu multe infatisari erezii ale lui Varlaam si Akindynos si pe cei ce cugetau la fel cu acestia, si care au proclamat cu stralucire dogmele apostolice si patristice ale dreptei credinte fiind pentru acestea calomniati, defaimati si ocarati de oameni rau famati dimpreuna cu Sfintii teologi si purtatorii de Dumnezeu Parinti si Dascali ai nostri, vesnica fie memoria.
- Celor ce marturisesc Un Dumnezeu triipostatic atotputernic si necreat nu numai dupa fiinta si ipostasuri, ci si dupa energie, si zic ca dumnezeiasca energie iradiaza in mod nedespartit din dumnezeiasca fiinta, indicand prin „iradiaza" distinctia negraită, iar prin „in mod nedespartit" unirea lor mai presus de fire, dupa cum a proclamat si Sfantul Sinod al VI-lea Ecumenic, vesnica fie memoria.
- Celor ce marturisesc ca Dumnezeu asa cum este necreat si fara de inceput dupa fiinta este tot asa si dupa energie - luand aici expresia „fara de inceput" (anarchos) cu referire la timp (nu la principiu) - si zic ca dupa fiinta sa dumnezeiasca Dumnezeu este cu totul neparticipabil si incomprehensibil, dar pentru cei vrednici este participabil dupa energia sa dumnezeiasca si indumnezeitoare, dupa cum zic teologii Bisericii, vesnica fie memoria.
- Celor ce marturisesc ca lumina ce a stralucit pe munte la Schimbarea la Fata a Domnului este lumina neapropiata, lumina infinita si revarsare neinteleasa a dumnezeiestii splendori, slava negraita, slava suprema a dumnezeirii, slava primordiala si atemporala a Fiului, imparatie a lui Dumnezeu, frumusete adevarata si vrednica de iubire in jurul firii celei dumnezeiesti si fericite, slava naturala a lui Dumnezeu, si Dumnezeire a Tatalui si a Duhului stralucind in Fiul cel Unul Nascut, asa cum au grait dumnezeiesti si de Dumnezeu purtatori Parintii nostri Atanasie si Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Hrisostom si Ioan Damaschin, drept pentru care slavesc aceasta preadumnezeiasca lumina ca necreata, vesnica fie memoria.
- CELOR CE SLAVESC LUMINA SCHIMBARII LA FATA A DOMNULUI CA NECREATA PENTRU MOTIVELE CELE MAI INAINTE ZISE, SI TOTUSI NU ZIC CA ACEASTA ESTE FIINTA CEA MAI PRESUS DE FIINTA A LUI DUMNEZEU - INTRUCAT ACEEA RAMANE CU TOTUL NEVAZUTA SI NEPATICIPABILA, CACI „PE DUMNEZEU NIMENI NU L-A VAZUT VREODATA" (IN. L, 18), ADICA ASA CUM ESTE EL IN FIREA LUI, ZIC TEOLOGII - CI O NUMESC MAI DEGRABA SLAVA NATURALA A FIINTEI CELEI MAI PRESUS DE FIINTA IRADIIND IN MOD NEDESPARTIT DIN ACEEA, SI ARATA CELOR CURATITI CU MINTEA PENTRU IUBIREA DE OAMENI A LUI DUMNEZEU, SLAVA CU CARE DOMNUL SI DUMNEZEUL NOSTRU VA VENI LA A DOUA SI INFRICOSATOAREA VENIRE SA JUDECE VIII SI MORTII, DUPA CUM ZIC TEOLOGII BISERICII, VESNICA FIE MEMORIA.

[iosif]

Nu ar fi mia fain sa iti faci un site cu aceste texte interesante si sa ne dai doar link-ul??? Nu de alta, dar ne pierdem pe aici in multitudinea de texte! Multumesc!

[Negroponte]

:)Antiecumenism sunt de acord cu tine.Adevarul trebuie cunoscut.Doamne ajuta!

[mioara]

În prealabil postat de Negroponte

:)Antiecumenism sunt de acord cu tine.Adevarul trebuie cunoscut.Doamne ajuta!

Subscriu!Iti multumesc,antiecumenism, ca in loc sa caut aiurea pe situ-ri, le gasesc aici grupate de tine pe categorii.Cine vrea citeste, cine nu, e liber sa treaca mai departe. Pacat ca nu vrem sa cunoastem ortodoxia din scrierile Sfintilor Parinti, care trebuie sa fie temelie pt. orice crestin si ne inselam ca noi am fi mai intelepti si am cunoaste mai bine lucrurile.

[iosif]

Eu sunt convins ca si Sfintii Parinti si-ar dori sa intelegem ceea ce scriu ei, nu numai sa reproducem. Multi dintre cei ce au inteles literal lucrurile au ajuns sa faca fapte oribile. Istoria e plina de exemple. Asa ca nu trebuie sa te consideri destept atunci cand de fapt vrei sa incerci sa ii intelegi pe Sfintii Parinti.

Si sa nu uitam totusi, ispita cea mai mare la noi la ortodocsi este aceea ca suntem triumfalisti. Hristos ne-a avertizat ca s-ar putea totusi sa ramanem pe afara, desi ne consideram fiii imparatiei.

[Grigorie]

Triumfalismul nu este bun, dar nici relativizarea credintelor. Pe noi ar trebui sa ne caracterizeze iubirea de adevar, asa cum ne cere si numele pe care il purtam (de ortodox).

Parintele Sofronie, fragment dintr-o scrisoare din 1932:

"... In vremea de acum o mare parte a crestinismului din lume inclina a primi una din cele mai primejdioase erezii, ce pretinde ca in zilele noastre nu mai este o singura Biserica ce sa fi pastrat deplin adevarul invataturii lui Hristos, care stapaneste deplin cunoasterea tainei sfintei vieti harice in privinta moralei-nevointei, erezie care socoteste ca multe din bisericile care se numesc ale lui Hristos au har egal, si deci trebuie sa faca o unire a bisericilor intr-un oarecare program de obste al tuturor. Una din cele mai des intalnite intrebari este cine se mantuieste si cine nu se mantuieste. De obicei acestia cred ca se mantuiesc nu numai dreptslavitorii (dupa invatatura Bisericii Dreptslavitoare) sau numai catholicii (dupa invatatura Bisericii Catholice), dar indeobste toti cei care traiesc virtuos si care cred in Hristos. Aceasta opinie din partea protestantilor a trecut si la credinciosii celorlalte biserici; si multi dintre orthodocsi sustin aceasta parere. Unii cred ca nici una din bisericile care sunt acum nu pot fi primite ca avand deplin cunoasterea si harul, deoarece fiecare dintre ele, intr-o anume masura, s-a indepartat de la adevar; ca ei (acesti intelepti) de-abia acum, "in sfarsitul veacurilor", au dobandit deplin duhul invataturilor lui Hristos, iar pana acum intreaga lume crestina, de-a lungul atator veacuri, ratacea; ca acum a venit vremea cand trebuie sa se uneasca toate particelele dezbinate, intru una soborniceasca si apostoliceasca Biserica, ce va fi adevarata in toate privintele daca unirea sus-zisa va fi primita numai pe baza a ceea ce este de obste (comun) tuturor bisericilor. Unii gandesc in inima lor - ceea ce este si mai rau! - despre o anume deosebit de inalt-mistica intelegere a unei religii crestine mai presus de biserici ...
Mi-am indreptat cuvantul catre cele de mai sus numai pentru a-ti spune ca mult as dori (si ma rog lui Dumnezeu) sa nu te lasi inselat de ele, ci sa fii adanc convins in inima si in minte ca exista pe pamant acea una adevarata Biserica pe care Domnul a intemeiat-o, ca acea Biserica pastreaza nestricata invatatura lui Hristos, ca ea in intregul ei (iar nu in vreunul din madularele ei) detine deplinatatea cunoasterii si a harului si este negresalnica."

(Arhimandritul Sofronie, "Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu", (Scrisori de la Athos), traducere din limba rusa de Ierom. Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba-Iulia, 2006, pag. 158-159)

Eu am venit pe acest forum ca un avion in picaj... adica cu foarte multa viteza, (in exprimare). Si nu vreau altceva decat sa ma regasesc pe mine insami. Si orice sfat din partea voastra e bine venit.
Iti multumesc "ancah" pentru explicatia completa . Ai dreptate. Nu sunt impotriva ortodoxiei, "nici un metru". Pentru ca e religia inaintasilor mei si a mea. E adevarat ca nu m-am dus la biserica prea des. Si ca am acumulat in suflet numai aspectele negative legate de preotii acestei religii pe care eu as fi dorit-o ideala. Deocamdata, in viata mea, D-zeu nu si-a facut aparitia: de aici notele extremiste din post-uri-le mele. Poate voi sunteti mai evoluati din acest punct de vedere. Am si eu o filosofie legata de existenta, (home made). Nu stiu daca e cea adevarata, dar nu am incredere in nimic altceva la ora actuala .Caut idealul (religios). O piatra de hotar, (poate). Sau o borna de start. Am multe probleme, legate de existenta mea, (fara explicatii pertinente, sau rezolvare spirituala). Si am multa ura adunata in suflet.

Nici nu stii ce mult ma bucura raspunsul tau. Oare nu crezi ca multi din cei care scriu pe acest forum au avut trairi si sentimente ca ale tale? Stii cum e? Ca atunci cand sari intr-o piscina: cand esti jos de tot, si ajungi sa simti ca mai jos nu se poate, atunci incepi sa te ridici. Cred ca multi imi pot confirma acest sentiment. Atunci esti dispus sa asculti de Dumnezeu. Ai dreptate. Trebuie sa incepi undeva. Si credeinta ti se descopera ca un mozaic, bucatica cu bucatica. Nimení nu stie totul de la inceput. Trebuie sa fie un lucru pe care il crezi fara tagada, de la care incepi.
A te considera ortodox deja e un bun inceput.
Daca te duci la Noul Testament , deschide te rog la 2. Scrisoare a Sf. Petru si in primul capitol vei gasi scara virtutilor crestine. Incepi cu credinta. In clipa in care Ii declari lui Dumnezeu ca vrei sa crezi in El, trebuie sa si demonstrezi acest lucru prin fapte bune. Apoi incepi si acumulezi cunoastere, etc. La inceput virtutile se iau la rand si treci mai departe in masura in care le-ai invtat. Se dau examene, probe de viata. Nu ai invatat, inapoi. Apoi cnd zici ca le stii pe toate, esti testat zilnic la toate probele, ca doar ai zis ca le stii. Se mai cade la cate un examen...
Dar incepi sa intelegi de ce se intampla unele lucruri, care e contributia ta la raul ce ti se intampla, caci binele vine intotdeauna de la Dumnezeu, orice am crede noi.
Stii cum e? E ca si cand ai fi al facultate: materie multa, invatatori multi.
Fii atent mai ales la ce ti se intampla rau, caci de acolo inveti cel mai mult.
Ce sa-ti spun, parca am intrat eu in febra examenelor tale.
Iti urez din toata inima sa ajungi acolo unde iti e locul, caci noi toti suntem fii ai Luminii.
Cu toata dragostea, Anca
P.S. Preotii sunt niste oamnei minunati. Asculta te rog predicile de pe internet si te vei imbogati nu numai de cunostinte ci si de credinta de la ei.
--------------------------
A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau binecuvantarea Ta.

În prealabil postat de dansan

Eu am venit pe acest forum ca un avion in picaj... adica cu foarte multa viteza, (in exprimare). Si nu vreau altceva decat sa ma regasesc pe mine insami. Si orice sfat din partea voastra e bine venit.
Iti multumesc "ancah" pentru explicatia completa . Ai dreptate. Nu sunt impotriva ortodoxiei, "nici un metru". Pentru ca e religia inaintasilor mei si a mea. E adevarat ca nu m-am dus la biserica prea des. Si ca am acumulat in suflet numai aspectele negative legate de preotii acestei religii pe care eu as fi dorit-o ideala. Deocamdata, in viata mea, D-zeu nu si-a facut aparitia: de aici notele extremiste din post-uri-le mele. Poate voi sunteti mai evoluati din acest punct de vedere. Am si eu o filosofie legata de existenta, (home made). Nu stiu daca e cea adevarata, dar nu am incredere in nimic altceva la ora actuala .Caut idealul (religios). O piatra de hotar, (poate). Sau o borna de start. Am multe probleme, legate de existenta mea, (fara explicatii pertinente, sau rezolvare spirituala). Si am multa ura adunata in suflet.

Dansan, iarta-ma dar trebuie sa te contrazic. Tu nu esti crestin pentru ca au fost si inaintasii tai. Nu. Tu esti crestin prin botez, cand Domnul nostru si-a facut salas in inima ta pentru a ramane. De atunci te tot intreaba: "Dansan, cand vei vedea ca sunt aici cu tine, ca te iubesc asa cum ii iubesc pe toti fiii Mei, asteptand doar sa Imi vorbesti, sa-Mi impartasesti gandurile tale, grijile si temerile. "