Ce credeti despre vedenii?

[lacrimi]

Sunt ele de la Dumnezeu? Este bine sa ne dorim sa avem vedenii in care Mantuitorul sau un Sfant sau chiar Dumnezeu sa ne vorbeasca?

[lareine]

nu trebuie sa dorim asa ceva iar daca totusi ni se intampla, le spovedim la duhovnic si le vom trata ca pe naluciri si inselari tocmai pentru ca nu cumva, crezandu-le, sa fim inselati si mai rau. Si poate, dupa caz, o sa ne trimita parintele si la psihiatru :)
Hehe multe ar fi de vorbit aici si despre necesitatea unei colaborari stranse intre preot si psih

[andrei_im]

cea mai mare stiinta este vederea propriilor pacate. pe acestea sa ne rugam sa le vedem. daca apare o vedenie, sa nu ne grabim sa o imbratisam, caci de cele mai multe ori sunt de la vrajmas. cel mai important este sa nu spunem NIMANUI, decat duhovnicului, ca sa ne poata indruma. Sfintii Parinti ne spun ca atunci cand respingem o vedenie, cand spunem ca nu este de la Dumnezeu, chiar daca ar fi de la Dumnezeu, El tot ne iarta pentru ca vede smerenia noastra si stie ca nu vrem sa fim inselati. Parintele Paisie Aghioritul se ruga odata in chilie si deodata vede cum se deschide acoperisul si apare insusi Hristos, binecuvantandu-l. Si parintele spune atunci: "Doamne, cine sunt eu, ca sa ma binecuvantezi Tu pe mine?". Si imediat, vedenia a disparut, caci era de la vrajmas. Iata cata smerenie avea parintele Paisie! E mare mandrie sa iti doresti sa ai vedenii. pacatele sa le avem in fata ochilor, caci vederea propriilor pacate e cea mai mare forma de cunoastere! Doamne ajuta!

ce ma fac? ca traiesc in intuneric si ma amageste vrajmasul in fiecare secunda a vietii mele.. imi spune ca sunt pe cale si eu il cred ca ma iubesc .. nu am putere sa ma pocaiesc.. sunt impietrit.. nu stiu de unde sa incep si daca totusi incep repede ma pierd.. cei ce au rugaciune sa-mi raspunda..mi-a spus cineva sa ma spovedesc si am intrebat-o dar tu, tu chiar crezi ca ai ceva? si cei ce sunt pe cale deasemenea ..e cineva pe cale?trebuie sa fie ca nu vad sa vorbeasca cineva de pacate pe aici, asa ca aici sunt multi sfinti.. si cei ce au in ei lumina ar face bine sa ridice mana sus! intr-o noapte mi-a aparut Sfantul meu preferat si ma rog la vreo 30 si mi-a spus ca ma voi sfinti doar ca am acest pacat, pacatul de a-l fi omorat pe Dumnezeu ..in alte dati Sfantul imi gadila simtul parerii de sine.. io in inima mea nu ma cred rau , ma cred cel putin normal ba chiar bunicel, cred ca am cateva fapte bune si cred ca de asta nu-mi vine sa ma pocaiesc..ca nu am nevoie prea mare.. mai e cineva in situatia mea? mai e cineva care se vede ratacit, departe de Dumnezeu?am visat candva ca atunci cand vorbeam imi iesea cate un vierme din gura nu vorbe.. si imi place sa vorbesc sa dau sfaturi sa fiu auzit sa zic eu ,sa ma afirm..si nu e sarcasm este exact ce traiesc de-oi minti asa sa-mi ajute mie Dumnezeu..
nu ma doare nimic dar simt un gol, simt ca mint, ca ma mint, ma uit si cu cat privesc mai atent cu atat ceata e mai deasa..
e cineva care se roaga mult aici? cineva care crede ca ma poate ajuta cu sfaturile si cu credinta lui sincera, din inima sa? macar un pic ,macar de un pacat curatita?
vreau sa vorbesc despre ortodoxie dar sa nu ma doara asa surd in fundul sufletului constiinta.. cum pot sa obtin asta? voi nu simtiti asta?nu va simtiti ok dar incredibil de falsi si de murdari? nu visati ca tipati dar ca nu va auziti? nu vreti sa spuneti cat sunteti de intunecati si de pustii de fapt ? si va ies pe gura tot felul de ineptii reci, moarte, oribile, false, ipocrite?eu asa ma simt.. ce ma fac? ce ne facem? o sa ma duc in iad , sunt exact caldicelul gretos condamnat de evanghelie..am nevoie de lacrimi, trebuie sa desfund ochii astia ticalosi.. ii frec ii ud cu apa degeaba.. ma lovesc cu pumnii pana amortesc si nu simt nimic..L-am pierdut pe Dumnezeu..e cineva care sta mai bine ca mine? sau sunteti mai amortiti? sunt asa de urat..va fac sila nu-i asa? iertati-ma!

[lacrimi]

În prealabil postat de cristianvisan

ce ma fac? ca traiesc in intuneric si ma amageste vrajmasul in fiecare secunda a vietii mele.. imi spune ca sunt pe cale si eu il cred ca ma iubesc .. nu am putere sa ma pocaiesc.. sunt impietrit.. nu stiu de unde sa incep si daca totusi incep repede ma pierd.. cei ce au rugaciune sa-mi raspunda..mi-a spus cineva sa ma spovedesc si am intrebat-o dar tu, tu chiar crezi ca ai ceva? si cei ce sunt pe cale deasemenea ..e cineva pe cale?trebuie sa fie ca nu vad sa vorbeasca cineva de pacate pe aici, asa ca aici sunt multi sfinti.. si cei ce au in ei lumina ar face bine sa ridice mana sus! intr-o noapte mi-a aparut Sfantul meu preferat si ma rog la vreo 30 si mi-a spus ca ma voi sfinti doar ca am acest pacat, pacatul de a-l fi omorat pe Dumnezeu ..in alte dati Sfantul imi gadila simtul parerii de sine.. io in inima mea nu ma cred rau , ma cred cel putin normal ba chiar bunicel, cred ca am cateva fapte bune si cred ca de asta nu-mi vine sa ma pocaiesc..ca nu am nevoie prea mare.. mai e cineva in situatia mea? mai e cineva care se vede ratacit, departe de Dumnezeu?am visat candva ca atunci cand vorbeam imi iesea cate un vierme din gura nu vorbe.. si imi place sa vorbesc sa dau sfaturi sa fiu auzit sa zic eu ,sa ma afirm..si nu e sarcasm este exact ce traiesc de-oi minti asa sa-mi ajute mie Dumnezeu..
nu ma doare nimic dar simt un gol, simt ca mint, ca ma mint, ma uit si cu cat privesc mai atent cu atat ceata e mai deasa..
e cineva care se roaga mult aici? cineva care crede ca ma poate ajuta cu sfaturile si cu credinta lui sincera, din inima sa? macar un pic ,macar de un pacat curatita?
vreau sa vorbesc despre ortodoxie dar sa nu ma doara asa surd in fundul sufletului constiinta.. cum pot sa obtin asta? voi nu simtiti asta?nu va simtiti ok dar incredibil de falsi si de murdari? nu visati ca tipati dar ca nu va auziti? nu vreti sa spuneti cat sunteti de intunecati si de pustii de fapt ? si va ies pe gura tot felul de ineptii reci, moarte, oribile, false, ipocrite?eu asa ma simt.. ce ma fac? ce ne facem? o sa ma duc in iad , sunt exact caldicelul gretos condamnat de evanghelie..am nevoie de lacrimi, trebuie sa desfund ochii astia ticalosi.. ii frec ii ud cu apa degeaba.. ma lovesc cu pumnii pana amortesc si nu simt nimic..L-am pierdut pe Dumnezeu..e cineva care sta mai bine ca mine? sau sunteti mai amortiti? sunt asa de urat..va fac sila nu-i asa? iertati-ma!

Eu cred ca esti doar ratacit. Dar nicidecum nu L-ai pierdut pe Dumnezeu. Eu una sunt neagra de pacate, nu reusesc sa ma pocaiesc oricat de mult as vrea. Fiecare avem pacate si stai linistit, ca pe acest forum nu cred sa existe nici un Sfant (imi cer scuze celor care se cred...).
Fiecare avem probleme, unii grave, altii mai putin grave, dar toti Il avem pe Dumnezeu. Iar personal, pe mine m-a ajutat foarte mult acest forum sa ma regasesc, sa Il tin pe Dumnezeu aproape; mi-a dat niste prieteni de suflet, care mi-au oferit umarul lor cand am avut nevoie si mi-au oferit sfaturi, fiecare dupa puterile lor. Si pe aceasta cale tin sa le multumesc mult (in special laviniei, annei, marei s.a)
Nu stiu daca esti ortodocs, dar daca esti cel mai bine e sa-ti gasesti un duhovnic. Va trebui sa te spovedesti si dupa ce scapi de greutatea pacatelor sa te impartasesti si sunt convinsa ca totul se va schimba si-L vei simti pe Dumnezeu aproape de tine
Dumnezeu sa te intareasca

[windorin]

În prealabil postat de andrei_im

cea mai mare stiinta este vederea propriilor pacate. pe acestea sa ne rugam sa le vedem. daca apare o vedenie, sa nu ne grabim sa o imbratisam, caci de cele mai multe ori sunt de la vrajmas. cel mai important este sa nu spunem NIMANUI, decat duhovnicului, ca sa ne poata indruma.

Sfintii Parinti ne spun ca atunci cand respingem o vedenie, cand spunem ca nu este de la Dumnezeu, chiar daca ar fi de la Dumnezeu, El tot ne iarta pentru ca vede smerenia noastra si stie ca nu vrem sa fim inselati.

Parintele Paisie Aghioritul se ruga odata in chilie si deodata vede cum se deschide acoperisul si apare insusi Hristos, binecuvantandu-l. Si parintele spune atunci: "Doamne, cine sunt eu, ca sa ma binecuvantezi Tu pe mine?". Si imediat, vedenia a disparut, caci era de la vrajmas. Iata cata smerenie avea parintele Paisie!

E mare mandrie sa iti doresti sa ai vedenii. pacatele sa le avem in fata ochilor, caci vederea propriilor pacate e cea mai mare forma de cunoastere! Doamne ajuta!

Subscriu intru toate acestor randuri.
Zice un sfant parinte: "Cel care isi vede pacatele este mai mare decat cel care inviaza mortii."

[anaana71]

Eu nu cred in vedenii, iar daca apar sunt la de la diavol.

[windorin]

În prealabil postat de anaana71

Eu nu cred in vedenii, iar daca apar sunt la de la diavol.

Ba crede, anaana71 !
Vedeniile exista si se petrec.

Trebuie insa a nu le crede pe toate ca fiind bune sau de folos.

Iar pentru ca nu suntem intariti duhovniceste, spre a le discerne, este bine sa fugim de toate !

[anaana71]

În prealabil postat de windorin

Ba crede, anaana71 !
Vedeniile exista si se petrec.

Trebuie insa a nu le crede pe toate ca fiind bune sau de folos.

Iar pentru ca nu suntem intariti duhovniceste, spre a le discerne, este bine sa fugim de toate !

prefer sa nu le cred ca sa nu ma smintesc. Dumnezeu nu se va supara pe mine.
Parintele Cleopa
"Daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata " proorocii ". Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna, peste doua, sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul Si tu spui : " Mai, sunt adevarate !" Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta, s-a adeverit acum !" Acestia sunt draci vrajitoresti, care stiu viitorul.
De aceea Sfantul Ioan Scararul zice : Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Sa nu credeti in vise ! Sa nu credeti in vedenii ! Daca crezi in vise si ai venit la mine sa te spovaduiesc, eu te opresc direct trei ani de la Sfanta Impartasanie. Cine ti-a spus sa crezi in vise ? Nu auzi ce spune Sfanta Scriptura ? Ia cauta in Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, la capitolul 34 : Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise. Ca pe multi visele i-au inselat si au cazut cei care au nadajduit in vise."

nu am darul deslusirii si ca atare prefer sa nu cred in vedenii.
Doamne ajuta!

Iustin a inteles.. noi si asa mergem spre iad ..e foarte foarte simplu da e frunza asta la mijloc.. prin smerenie omul deschide ochii si vede adevarul, vede ca intr-adevar se indreapta cu viteza naucitoare inspre iad.. niciodata nu a fost altfel si nu va fi, va incerca o vreme sa se opuna prin puterile sale caci este obisnuit sa le foloseasca si va cadea dar se va intelepti..cum sa explic? tu spui asa: da eu merg spre iad ca uite ce pacatoasa sunt :bun! accepta asta"de acum accept asta si nu deznadajdui! tine mintea ta in iad si nu deznadajdui.. iar ispitele inecteaza pentru ca de acum sufla in smerenie si de aici inainte se prefigureaza mila lui Hristos care este lasata sa lucreze.. tu te-ai rastigni, ai acceptat ceea CE ESTI ,SI AI SPUS CA TALHARUL CEL BUN" CE ATCEVA SA MERIT EU DECAT CRUCEA?"dupa faptele noastre am primit.. presiunea dispare si inima se linisteste ,mintea se curata si Dumnezeu poate veni si o poate lumina.. pe treptele curatirii inimii mintea la inceput se lupta sa gandeasca astfel ,apoi devine obisnuinta sa le puna de-a dreapta, apoi nici astea nu mai vin ci ramane goala (mintea)..atunci primeste si adevarata lumina care pana acum lucra oarecum dina afara deoarece satana era stapan pe inima si a lucra binele necesita un efort.. satana contribuie la descoperirea rautatii tale care repet si ce spun sfintii nu eu, Vladica Antonie, ca la el gasesti pe sleau vorbind despre lucrurile astea spune ca satana vazand mintea ca nu i se mai impotriveste si ca o loveste si ea nu se mai apara ci primeste ,atunci ispitele dar folosind tot inima si perceptiile tale inca nu foloseste exteriorul ca el este in inima ,ei bine scoate arme din ce in ce mai mari ,adica el singur arunca afara din inima toata rautatea si ea trece pe langa minte si nu mai poate sta in inima... denu ne-ar ajuta el nu am putea nimic.. nu te teme asadar ca-i declari razboi si va fi vai si amar de tine.. stii ce va fi? se va bucura nespus Dumnezeu ,se va apropia si va spune uitati-va la fiica mea cum rabda toate pentru mine si nu va mai putea din multa Sa iubire si imediat va trimite un har care har te va face sa simti ca o nespusa dulceata toate relele ridicate de satana ,si tu cand vezi ce rau esti ca din tine ies toate nu din afara vin peste tine si ca Dumnezeu te rasplateste parca pentru ca esti rau ca asta este senzatia ,atunci singur vrei sa ajungi in iad ..vedeniile se inmultesc si ele foarte tare ,cand de-a stanga ,cand de-a dreapta dar acel har, da un curaj, marturiseste invierea cu fiecare ispita respinsa PRIN ACCEPTAREA EI.. retine cuvintele astea ,in accetarea asta sta crucea.. iar crucea este crucea cu care deschidem portile raiului cele aflate in strafundul iadului..e un paradox caci prin moarte pe moarte omoram..lumea se imparte in doua nu mai stiu care sfant a spus-o: "in sfinti care vad cat de pacatosi sunt si in pacatosi care cred ca inocenta lor e tot o sfintenie"iertare pentru toate si nu uitati ca lumina mintii propii nu este de la Dumnezeu.. al nostru este doar intunericul, din cauza acestei lumini noi nu vedem intunericul..daca am stinge aceasta lumina am vedea adevarul, satana ar deveni un pisoias care arunca cu hartii in noi si nu aveti idee cate si mai cate sunt in bezna asta..numai asa va putea "sa straluceasca in inimile noastre Lumina slavei lui Hristos"
caruia fie slava toata cinstea si inchinaciunea
in veci ,Amin