Feminismul-un rau necesar?

[andreicozia]

În prealabil postat de iana

Poate suna dur dar nu ma pot abtine. Asta nu e dragoste e prostitutie.

Aaaaaoleu vezi ca te maninca cu pene cu tot :))

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

(nu stiu daca ai putea, poarta doar pantofi paciotti, sunt destul de rari..).
?

Oare cit timp ai cautat pe Net pina ai dat de denumirea asta fancy de papuc? 5-10 minute? cit costa? 1000US perechea :))?

Tu crezi ca eu ieri am aterizat aici si nu stiu cum o duc doctorii emigranti veniti la lucru pe vize de lucru 10 ani dupa care ...!
Poate ca tine cu cei din Ro dar nu cu cei cu vechime in ale imigratiei

[Irina-Magdalena]

În prealabil postat de iana

Nu le folosesc prea des din contra acestea sunt esenta. Daca iubesti cu adevarat nu vezi o corvoada in asta si nici un sacrificiu. Nici macar nu te gandesti la tine cand iubesti si atunci nu e sacrificiu. Sacrificiu e cand faci ceva prin vointa ta. Iubirea vine de la sine nu dintr-un efort.
Iar despre ce spunea prietena ta e exact invers. Dragostea nu e fundamentul jertfei. Nici o jertfa nu are valoare daca nu e inlocuita de dragoste. Cata vreme simti ca te jertfesti, doar incerci sa iubesti. Cand iubesti cu adevarat senzatia de jertfa dispare. Mai citeste tu o data Imnul dragostei poate pricepi.

JÉRTFĂ, jertfe, s.f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ♢ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva.

Primul sens e DAR, OFRANDA. Sensul de sacrificiu a derivat de la "vietatile sacrificate". Deci cuvantul JERTFA are si valente pozitive Iana. Nu shtiu daca eu am priceput ce trebuia dar tare ma tem ca nici tu :)) Senzatia mea e ca vorbim doua limbi diferite.

Aa, si sa shtii ca lori86 nu e prietena mea, desi m-as bucura sa fie :)

În prealabil postat de Noesisaa

Parca vorbesti din carti, nu din viata reala. Crede-ma, copiii inteleg foarte bine discutiile dintre parinti. Vorbeste cu niste copiii a caror parinti se cearta mereu, sau mai rau, mama e lovita, sa vezi daca nu spun ca prefera de 1000 de ori sa isi vada parintii despartiti decat asa. O fi trist sa ai doua case si doua camere, dar e tragic si dramatic sa iti vezi mama lovita si tata cat se poate de beat in fiecare zi.

Nu vorbesc din carti, ci ma refer la cazuri reale. Si apoi nu toate mamele, care divorteaza au fost batute; si nu toti tatii sunt betivi. De cele mai multe ori exista "al treilea", care e cauza reala pentru solicitarea divortului... Practic evitarea divortului este doar o chestie de rabdare, caci lucrurile se aseaza dupa o vreme.

[iana]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu vorbesc din carti, ci ma refer la cazuri reale. Si apoi nu toate mamele, care divorteaza au fost batute; si nu toti tatii sunt betivi. De cele mai multe ori exista "al treilea", care e cauza reala pentru solicitarea divortului... Practic evitarea divortului este doar o chestie de rabdare, caci lucrurile se aseaza dupa o vreme.

In cazul in care intervine "al treilea", ce se mai aseaza dupa o vreme? Se anuleaza tot. Sau se accepta si al treilea?

În prealabil postat de iana

Ai auzit de dragoste? Nu cred. La tine totul pare negru. Tot ce faci e din obligatie si sacrificiu? sau din dragoste? Daca nu exista dragoste n-are nici un sens nimic. Chiar nimic.
Tu il iubesti pe Dumnezeu sau ti-e frica de iad? E o diferenta. Nu?

Si anna21 se refera la dragoste, doar ca e vorba despre dragostea ca virtute a virtutilor, despre care ne-a scris Sf. Apostol Petru, 2. Epistola 1.
Daca si tu te-ai referit la aceeasi dragoste, inseamna ca nu v-ati contrazis deloc. Dar, sigur, dragoste poate insemna multe pentru oameni... si atunci e de discutat.

[iana]

În prealabil postat de Miha-anca

Si anna21 se refera la dragoste, doar ca e vorba despre dragostea ca virtute a virtutilor, despre care ne-a scris Sf. Apostol Petru, 2. Epistola 1.
Daca si tu te-ai referit la aceeasi dragoste, inseamna ca nu v-ati contrazis deloc. Dar, sigur, dragoste poate insemna multe pentru oameni... si atunci e de discutat.

Da. Unii iubesc pt ca... altii pur si simplu.

În prealabil postat de iana

Da. Unii iubesc pt ca... altii pur si simplu.

Cei, care iubesc "pur si simplu" nu se gandesc la Sf. Apostol Petru, cand iubesc, ci la cu totul altceva. Tocmai asta induce in eroare si numim doua lucruri total diferite cu acelasi cuvant, desi mai avem la dispozitie si alte sinonime. E bine sa ne facem ganduri cu privire la dragoste, ca sa nu gresim.

[iana]

În prealabil postat de Miha-anca

Cei, care iubesc "pur si simplu" nu se gandesc la Sf. Apostol Petru, cand iubesc, ci la cu totul altceva. Tocmai asta induce in eroare si numim doua lucruri total diferite cu acelasi cuvant, desi mai avem la dispozitie si alte sinonime. E bine sa ne facem ganduri cu privire la dragoste, ca sa nu gresim.

Tu zici ca trebuie sa iubesti , sau iubesti pt ca vei primi rasplata? Adica dragoste la comanda? Eu zic invers: Iubesti pur si simplu. Zicea cineva "Iubeste si fa ce vrei". Eu cred totusi ca iti iubesti familia pur si simplu nu pt ca asa trebuie. Sper ca ai inteles in cele din urma la ce ma refer.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Vroiam sa spun, de fapt, ca trebuie sa facem tot ce putem ca sa ajungem sa traim o relatie de cuplu armonioasa, in care fiecare il respecta pe celalalt si fiecare poarta crucea celuilalt. Ce incerci tu, anna, sa spui aici, este numai o parte a medaliei. Sa spui de ex. asta unor fete care nu sunt inca maritate nu cred ca este bine si nu cred ca le va face sa devina sotii crestine, ci le va dezgusta mai degraba de viata conjugala.
Una este sa spui ca trebuie sa ne purtam curcea, si alta ce pari tu sa spui, ca trebuie sa o cautam. Iarta-ma, dar tot ce scrii suna foarte amar si foarte dolorist, ca si cum ar trebui sa cautam suferinta cu lumanarea ca sa ne mantuim. Stiu ca nu ai scris asa, dar asta se degaja din ceea ce scrii.
Ba nu, trebuie sa cautam o relatie de dragoste, respect si sacrificiu reciproc!
Asta trebuie sa fie idealul unei femei crestine - nu sa fie calcata in picioare dar sa rabde 'crestineste', (exeplul cu femeile batute) sau .. in ine, alte exemple care s-au dat pe aici.

Din experienta mea, un cuplu crestin se consolideaza prin purtarea crucii unul altuia. Fara recoprocitate nu merge.

Vad ca ai trecut la un ton plin de compasiune :).
Nu sunt trista. In viata reala sunt un om vesel, chiar la limita neseriozitatii, as putea spune.
Dar cred ca trebuie sa fim realisti, sa intelegem ca viata pe pamant nu este placere, ci mai mult suferinta. De ex. se estimeaza ca 1 miliard de oameni sufera de foame. Intre 16 mii si 25 mii copii mor zilnic din cauze asociate cu subnutritia (depinde de statistica).
Poate ca viata mea este buna, din mila lui Dumnezeu.
Dar in nici un caz nu as putea afirma ca trebuie sa cautam placerea in viata. Mi se pare orbire.
Nu putem schimba lumea, nu pot face nimic pentru cei de departe..
Dar pentru cei de langa mine pot face cate ceva.
Fac cat pot.
Sunt uimita cum au sarit urmasele Evei (nu tu, tu ai fost diplomata). De ce anume? Ca-mi place sa-i pun mancarea inainte? Ca fac ceea ce-mi cere? Ca el nu face nimic in casa?
Sunt lucruri minore! Extraordinar de simple! Si daca sunt simple, de ce sa nu le fac?
Ce treaba am eu sa-i contorizez timpul sau statul degeaba? Asta n-am facut niciodata, adica sa-mi aprind paie in cap pentru nimicuri.

Asta cu reciprocitatea, nu stiu.
Am doar aceasta idee, nefondata pe lecturi, cum ca ori ne mantuim impreuna, ori impreuna margem in iad. Adica orice incercare de "desfacere" din legatura casatoriei imi va dauna profund si intr-un mod pe care nu-l pot intelege acum cu mintea (Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi).
Cred ca trebuie sa fiu f atenta, sa nu-mi caut scuze in caderile sotului (m-as dezice de el si incercand chipurile sa-mi salvez sufletul, l-as pierde). Ce fac? Judec sotul ca nu este bun crestin si de-aia nu avem "familie crestina"? Este aiurea!
Cred ca doar trebuie doar sa intru in rolul femeii crestine si sa am incredere deplina in Dumnezeu.
Si aici vine partea cea mai grea pt. mine: ce face femeia crestina?
Habar n-am.. Am niste idei vagi, in fine.. (Tace luminand si se jertfeste tacand. _ http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/)
Voi spuneti ca nu se lasa calcata in picioare. Pai asta este ce NU face. Dar ce face?