sotul vs familia de origine

[irinelu]

Buna seara,
Citesc cu drag subiectele de pe acest forum. Dar daca am si eu un subiect sensibil?

Ne-am casatorit de curand.Toate bune pana la relatia lui cu familia mea. Vrea contacte cat mai rare cu ei (eu as zice deloc). S-au opus la inceput casatoriei noastre. Dar asta n-a durat mult. Ni s-au alaturat in scurta vreme si mai ales, in afara sfaturilor in bucatarie, nu s-au amestecat.Se supara crunt cand eu merg pentru o ora la ai mei. La un interval de 3-4 sapt.Imi reproseaza totul la ei. Patologic mi se pare ca nu-l suporta nici pe cel mai mic membru al familiei, de cativa anisori. Si eu...care sunt atat de legata de familie. Care am atata admiratie pentru ei, cand ma simt atat de indatorata. Sufar mult iar negocierile esueaza. Isi doreste o familie compusa din doi oameni, nu una extinsa. Nu cedeaza iar eu ma gandesc serios ca asa nu voi putea trai. Si desigur, inainte de casatorie nu era asa...

Va multumesc!

[andreicozia]

Irina, asculta-ma cu atentie!
Sub nici o forma sa nu renunti la familia ta si sa nu o neglijezi pentru el, mai ales in conditiile in care sunteti proaspat casatoriti.

DACA EL DE PE ACUM face aceste scene imagineaza-ti ce se va intimpla mai tirziu!!!

Daca nu-i place si nu poti sa-l dai pe "brazda" da-i URGENT papucii!! cit inca nu este prea tirziu!

NU EZITA! ...Fa-ti un mare serviciu..nu ai sa regreti ..iar barbatii nu au intrat in pamint, vei gasi altul, respectuos.
Pasiunea nebuna trece si ramine DOAR RESPECTUL RECIPROC...care la voi lipseste de pe-acum!

numai bine

[Rodica50]

"Sangele apa nu se face", spune o vorba din batrani. Sotul tau trebuie sa inteleaga ca este necesar sa nu te rupi de familie, ca trebuie sa existe respect reciproc.Insista! Daca te iubeste, iti va accepta si familia.

[Daniel777]

În prealabil postat de irinelu

Buna seara,
Citesc cu drag subiectele de pe acest forum. Dar daca am si eu un subiect sensibil?

Ne-am casatorit de curand.Toate bune pana la relatia lui cu familia mea. Vrea contacte cat mai rare cu ei (eu as zice deloc). S-au opus la inceput casatoriei noastre. Dar asta n-a durat mult. Ni s-au alaturat in scurta vreme si mai ales, in afara sfaturilor in bucatarie, nu s-au amestecat.Se supara crunt cand eu merg pentru o ora la ai mei. La un interval de 3-4 sapt.Imi reproseaza totul la ei. Patologic mi se pare ca nu-l suporta nici pe cel mai mic membru al familiei, de cativa anisori. Si eu...care sunt atat de legata de familie. Care am atata admiratie pentru ei, cand ma simt atat de indatorata. Sufar mult iar negocierile esueaza. Isi doreste o familie compusa din doi oameni, nu una extinsa. Nu cedeaza iar eu ma gandesc serios ca asa nu voi putea trai. Si desigur, inainte de casatorie nu era asa...

Va multumesc!

Dupa casatorie,femeia va lasa pe ai sai si se va lipi de sotul ei si vor deveni un trup.
Sfatul meu este sa asculti de barbatul tau,si in timp,lucrurile se vor rezolva si cu ai tai.
Te vei ruga la Dumnezeu ca sotul sa se impace cu ai tai,si dupa un timp totul va fi ca inainte.
Dar indiferent ce se va intampla,de. acum inainte trebuie sa formezi cu sotul tau o familie unita.

[andreicozia]

În prealabil postat de Daniel777

Dupa casatorie,femeia va lasa pe ai sai si se va lipi de sotul ei si vor deveni un trup.
Sfatul meu este sa asculti de barbatul tau,si in timp,lucrurile se vor rezolva si cu ai tai.
Te vei ruga la Dumnezeu ca sotul sa se impace cu ai tai,si dupa un timp totul va fi ca inainte.
Dar indiferent ce se va intampla,de. acum inainte trebuie sa formezi cu sotul tau o familie unita.

Astea Daniel, vin de pe vremea cind femeia avea o valoare de jumatate de om, si una doua era azvirlita cit colo daca nu se conforma.
Daca sotul/sotia nu este respectuos/oasa cu familia ei/lui, ESTE UN MARE SEMNAL DE ALARMA! si trebuie facut ceva rapid!

[ap2010]

Din puctul meu de vedere ar fi doua cauze:fie sotul tau este o fire extrem de posesiva, cand te intorci de la ai tai banuiesc ca ii povestesti ce ai facut acolo si ce ai mai vorbit,iar el se simte teribil de neglijat;fie inca nu a putut trece peste faptul ca nu a fost acceptat la inceput.E o chestiune de orgoliu de care trebuie sa tii seama,si care ii va trece in timp,cu siguranta.

[IonelS]

În prealabil postat de Daniel777

Dupa casatorie,femeia va lasa pe ai sai si se va lipi de sotul ei si vor deveni un trup.
Sfatul meu este sa asculti de barbatul tau,si in timp,lucrurile se vor rezolva si cu ai tai.
Te vei ruga la Dumnezeu ca sotul sa se impace cu ai tai,si dupa un timp totul va fi ca inainte.
Dar indiferent ce se va intampla,de. acum inainte trebuie sa formezi cu sotul tau o familie unita.

De acord cu aceste randuri, nu si cu interpretarea. Femeia nu-i sclavul barbatului si nu este obligata sa se execute in rau.. Pai daca smintitul ii spune sa se sinucida, ea trebuie sa se sinucida ?
Sa nu renunti la familia ta..., mama, tata, ..Nici nu poti sa divortezi din acest motiv, insa nu-i oferi atributii in plus.


Ce spune Arsenie Papcioc despre rolul femeii in viata barbatului !

„Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!”

Am cununat odată pe cineva, şi când am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpânit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la cuvânt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, când poţi să judeci - pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci - nişte lucruri pentru viitor, până la sfârşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii.

Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, când a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mânăstire nu eram, dar mă gândeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urâtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine până la mine, dar el o iubea… Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urâtă. Dar nu există femeie urâtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia - adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri când femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gând: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există „jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întâi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

„Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întâi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvârşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gândeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decât un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

[anna21]

Pe acest thread se observa cu usurinta cine este casatorit si cine nu.

Subscriu mesajelor lui Calin.

Oricat de bine intentionati ar fi parintii, prezenta lor (si sfaturile lor) in tanara familie cauzeaza discutii aprinse intre soti.

Daca este nevoie de sfaturi, cred ca cel mai bine este sa se ceara sfatul duhovnicului, atunci nu mai exista discutii.

[andrei25]

În prealabil postat de anna21

Pe acest thread se observa cu usurinta cine este casatorit si cine nu.

Subscriu mesajelor lui Calin.

Oricat de bine intentionati ar fi parintii, prezenta lor (si sfaturile lor) in tanara familie cauzeaza discutii aprinse intre soti.

Daca este nevoie de sfaturi, cred ca cel mai bine este sa se ceara sfatul duhovnicului, atunci nu mai exista discutii.

Buna Irina! Nu sunt de acord cu ce spui. Totul pleaca de la credinta in Dumnezeu. Discutiile aprinse dintre soti, nu se datoreaza bunei intentii a parintilor, a prezentei lor, sau a sfaturilor lor, chiar daca uneori nu sunt asa bune, ci se datoreaza PUTINEI LOR (tinerilor casatoriti) CREDINTE si lipsei DRAGOSTEI. Daca tinerii casatoriti ar avea credinta si dragoste, ar putea discerne si alege ce e bine si ce e rau, din ale parintilor lor, ca si eu mai gresesc. Dar sa nu uitam, ca Proorocul David spune sa tinem cont de sfatul celui batran, bineinteles, atunci cand nu ne desparte de Dumnezeu, pentru are o experineta de viata, pe care noi, cei tineri, nu o avem. De cate ori nu ne-au zis parintii: "lasa, ca ai sa ai si tu copii, si-ai sa vezi". Asta e problema de astazi. Vad foarte multi tineri (gineri si nurori, mai ales la nurori, Doamne fereste, nici pe dracul nu-l urasc asa de tare), care nu vor sa aiba nicio legatura cu socrii. Trebuie sa intelegem ca cea mai simpla cale sa ne mearga bine in familie si in viata noastra, este sa ne iubim unii pe altii. Sfantul Apostol Ioan, a carui adormire abia am praznuit-o ( 26 sept), spre sfarsitul vietii sale, in predicile sale nu mai vorbea mult despre una, despre alta, ci spunea numai atat: "Fratii mei, iubiti-va unii pe altii". Numai bine si Doamne ajuta!

[I.Calin]

În prealabil postat de andrei25

Totul pleaca de la credinta in Dumnezeu. Discutiile aprinse dintre soti, nu se datoreaza bunei intentii a parintilor, a prezentei lor, sau a sfaturilor lor, chiar daca uneori nu sunt asa bune, ci se datoreaza PUTINEI LOR (tinerilor casatoriti) CREDINTE si lipsei DRAGOSTEI. Daca tinerii casatoriti ar avea credinta si dragoste, ar putea discerne si alege ce e bine si ce e rau, din ale parintilor lor, ca si eu mai gresesc.

Deși avem cu toții (părinți sau copii) intenții bune, uneori, e dificil să discernem ce e bine și ce e rău printre sfaturile părinților sau manifestările copiilor. Dragostea presupune multă răbdare și din partea copiilor și din partea părinților. Atitudinea protecționistă a unor părinți tinde să degenereze în implicarea exagerată în viața tinerilor. S-a spus de multe ori că nimeni nu știe ce se întâmplă între soț și soție și că nu putem interveni între aceștia. Avem informații deja "prelucrate", trecute prin filtrul personalității și felului fiecăruia de a fi și până ajung la noi anumite aspecte ale vieții conjugale, sunt susceptibile deja de interpretare. Chiar și cei cu tendința de a se victimiza (dintr-un complex superficial de inferioritate sau din dorința de-a recâștiga ceva pierdut) pot să denatureze realitatea. Iar, părinții, deja subiectivi, vor accepta cu greu că responsabilitatea pentru un rău anume revine propriului copil. Așadar, din start, "validitatea" intervențiilor lor sunt puse sub semnul întrebării. Iată de ce cred eu că, oricare ar fi părinții în cauză, trebuie să admită că ei nu mai au ce căuta în viața tinerilor căsătoriți cu recomandări și sfaturi legate de căsnicia lor. Și câte lucruri bune poate face TĂCEREA! Trebuie să privească familia acestora ca o familie distinctă de a lor și să o aibă o relație firească ca orice familie prietenă familiei copiilor lor, fără a interveni în relațiile lor conjugale. (A propos, socrul meu, un om simplu fără școli "înalte", și-a câștigat un respect nețărmurit în fața mea în momentul în care și-a numit propria fiică "femeia ta" și așa vorbește de fiecare dată când vine vorba de soția mea. Nu-și iubește, oare, fata? Ba, poate mai mult decât orice pe lume. Dar a știut să accepte, chiar dacă a fost ceva mai greu la început, că a devenit a mea și de un deceniu și jumătate, este a lui "numai dacă îmi dau și eu acordul" fiindcă este "femeia mea". Iar când vorbește cu soția mea are grijă să spună: dar el (adică, spunându-mi numele) ce părere are? Asta este foarte important. Iar cu părinții mei, am avut grijă să mă asigur că se manifestă la fel. Sper că am fost înțeles cum se cuvine în ceea ce am vrut să spun.) Însă, dacă părinții vor interveni vreodată, să o facă prin acceptarea necondiționată a ginerelui sau nurorii ca pe propriul copil. În acest caz, "adopția" partenereului de viață al copilului lor este imperios necesară. Când soacra și socrul vor înceta să fie părinții unuia dintre cei doi și să fie părinți pentru amândoi, se va putea vorbi de dragoste filială. Până atunci discutăm discuții.

În prealabil postat de andrei25

Dar sa nu uitam, ca Proorocul David spune sa tinem cont de sfatul celui batran, bineinteles, atunci cand nu ne desparte de Dumnezeu, pentru are o experineta de viata, pe care noi, cei tineri, nu o avem. De cate ori nu ne-au zis parintii: "lasa, ca ai sa ai si tu copii, si-ai sa vezi". Asta e problema de astazi. Vad foarte multi tineri (gineri si nurori, mai ales la nurori, Doamne fereste, nici pe dracul nu-l urasc asa de tare), care nu vor sa aiba nicio legatura cu socrii. Trebuie sa intelegem ca cea mai simpla cale sa ne mearga bine in familie si in viata noastra, este sa ne iubim unii pe altii. Sfantul Apostol Ioan, a carui adormire abia am praznuit-o ( 26 sept), spre sfarsitul vietii sale, in predicile sale nu mai vorbea mult despre una, despre alta, ci spunea numai atat: "Fratii mei, iubiti-va unii pe altii". Numai bine si Doamne ajuta!

Sfatul celui bătrân, da! Dar fără imixtiuni gratuite în viața tinerilor. Cât despre faptul că nu vor să aibă nici o legătură cu socrii, nu o să mă facă nimeni să cred că este o opțiune neîntemeiată. Am mai spus: singura datorie este a părinților față de copii și nu invers. Copii nu au cerut să se nască, s-au născut din iubirea celor doi. N-ai decât să le dai educația cuvenită și dragoste, care dragoste adevărată nu cere nimic pentru sine. Este gratuită, fiindcă dragostea autentică este divină. Dacă copii vor alege să-i iubească și să-i respecte mai târziu e și meritul părinților că au știut să le insufle anumite valori. Dar pentru asta nu trebuie să ceară vreo recompensă sufletească. Să dea Dumnezeu să existe cât mai mulți copii care să-și iubească și să-și cinstească părinții și mai ales, părinții - socrii.