Cum impartim lumea cu Dumnezeu?

În prealabil postat de Seraphim7

Daca uram lumea ,inseamna ca uram oamenii,deci urand apreopele nu pacatuim?

Nu uram oamenii, dar incercam sa ne facem o oarecare ordine in gandire astfel incat pacatele unora sa nu ne vatame si pe noi. Daca sunt nevoita sa discut cu cineva zilnic, dar simt o oarecare ispita, ma rog lui Dumnezeu sa-mi trimita un gand mantuitor. Iar Dumnezeu nu ne lasa, daca cerem cu sinceritate.

Necuratul lucreaza mai intai prin ganduri, indiferent despre ce pacat ar fi vorba. Noi credem ca sunt gandurile noastre, dar nu e asa. La aceste ganduri ale necuratului se pot adauga pacate cu vazul, auzul, gustul si pipaitul, pacate care ni se par mici si neinsemnate. Pentru a nu-l jigni pe X, nu ne indepartam imediat de ispita. Pai, e prost necuratul sa nu profite de un asa prilej?

Daca suntem in mijlocul lumii, ne mai asumam si riscuri, daca vrem sa facem voia lui Dumnezeu. Ne asumam riscul de a fi mai putin placuti oamenilor care vor sa le tinem companie la pacate. Vai de noi, daca ne lauda toti oamenii, caci voia lumii nu se potriveste cu voia lui Dumnezeu! Ii iubim pe toti cu dragoste dumnezeiasca, nu lumeasca. Adica le dorim mantuire, dar suntem atenti in primul rand la noi insine. Un egoim necesar. Caci daca stam prea mult intr-un loc unde se fumeaza mirosim a fum, iar daca stam langa un butoi cu motorina, hainele noastre vor mirosi a motorina si riscam sa le si patam! Ideea aceasta am preluat-o de la Sfantul Lavrentie de Cernigov.

Bine e sa ne dramuim timpul petrecut cu oamenii care ne pot sminti intr-un fel sau in altul. Daca nu se poate, atunci sa ne cream ,,anticorpi'' duhovnicesti. Acest lucru e posibil mai intai prin hotararea ferma de a lupta cu un anumit pacat, apoi prin rugaciune si nu in ultimul rand prin ajutorul lui Dumnezeu. Sa invatam sa spunem ,,NU''! Spunem ,,Nu!" unui gand, ispitei care a venit printr-o anumita persoana. Sa nu ne facem idoli din oameni, indiferent cine ar fi. Riscam sa le copiem si pacatele lor!

Daca ne raportam la voia lui Dumnezeu si nu la ,,gura lumii", atunci putem avea pace si in mijlocul lumii. Daca ne raportam la lume, atunci nu putem avea pace, caci lumea e schimbatoare. Acelasi om intr-un fel actioneaza cand se afla sub influenta demonica si altfel actioneaza cand se afla sub influenta divina. Si atunci? Trebuie discernamant mare. Iar daca nu-l am, intreb duhovnici, caut intelepciune in carti scrise de sfinti parinti. De multe ori am gasit in astfel de carti sfaturi mantuitoare referitoare la probleme concrete de viata.

Sunt multe de spus pe aceasta tema. Citesc acum ,,Filocalia de la Optina'', o carte care cuprinde sfaturi ale Sfintilor Parinti de la Optina scrise celor care le-au cerut. Sunt multe sfaturi grupate pe probleme, nuantate adesea. Caci realitatea insasi are o multime de nuante si un sfat dat intr-o anumita situatie poate ca in alta situatie este ccontraindicat, la fel ca medicamentele.

Exista multe alte sfaturi si pilde cuprinse in Proloage ori in alte carti duhovnicesti.

Dumnezeu sa ne ajute sa luptam cu noi insine, cu pacatul din noi!