Pe cine pedepseste Dumnezeu?

[alexandra75]

nici nu stiu cum sa spun ...de ex eu incerc sa tin calea dreapta sa fiu buna sa iert sa postesc sa renunt la ceva confortabil aici pt a nu face pacate ...mai multe....dar ma uit in jur cei care fac mult rau de ex si mie le merge bine si acum si in comparatie cu i tot eu sufar mai mult si mereu am dat despre cum te poti mantui cat de usor kiar de ai desfranat o viata,daca ai facut rau ,daca ai nedreptatit, daca te spovedesti si iti pare rau te iarta Domnul.de ex povestea la slujba un parinte ca era o desfranata ce dupa multi ani sa hotarat cu adevarat sa se caiasca in pustiu si mergand spre pustiu pt a se pocai a murit pe drum.si in cer diavolul a zis ca e a lor ca a pacatuit toata viata dar ingerii au zis nu e a lor ptk ea a murit cu gandul sa se caiasca. si asa sa si mantuit mergand in rai.acum ce sa inteleg ca te distrezi o viata calci pe altii in picioare si daca spre sfarsit te spovedesti iti pare rau gata teai spalat de pacate.va rog sa intelegeti ce vreau sa zic ptca sunt cam suparata.desi stiu ce e aia sa te rogi sa se faca minuni cu mine si copilul meu nu n sunt o novice in ortodoxism kiar practic dar acum vad ca cine ma distrus in viata mea ii este bine si eu trag si tot trag ...unde e dreptatea cum de le este numai bine lor de ani de zile in jur de aprape 20 de ani deci nu vbm de 2 ani aici.miam cam pierdut rabdarea si am cazut in gandurile astea care stiu ca sunt nedrepte.Dumnezeu sa ma ierte

[Marius22]

Ne vorbiti despre sentimentul "fratelui mai mare" - simtit adesea de multi dintre noi - din parabola fiului risipitor. Cel care a ramas langa tata, dar care nu s-a putut bucura deplin de intoarcerea fratelui. Si nu s-a bucurat deplin din moment ce mintea i-a cazut prada semnelor de intrebare, iar inima i-a cazut prada intristarii, ca unul ce era doar "in preajma" tatalui, fara a fi si una cu tatal, in cuget si simtire.

Asa si in cazul nostru, numai cand devenim una cu Hristos, toate aceste intrebari si chipuri ale tristetii, se spulbera ca fumul, isi pierd sensul lui "a fi".

Este bine atunci cand fiintam in preajma lui Dumnezeu, dar sa nu ramanem cu impresia ca asta inseamna totul. Trebuie sa ne unim cu El.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alexandra75

cum de le este numai bine lor de ani de zile in jur de aprape 20 de ani deci nu vbm de 2 ani aici.miam cam pierdut rabdarea si am cazut in gandurile astea care stiu ca sunt nedrepte.Dumnezeu sa ma ierte

Sentimentul pe care ar trebui să-l aveţi faţă de cei nedrepţi care o duc bine este de milă. Când Dumnezeu, care cunoaşte sufletele, vede că salvarea cuiva este "pe muche de cuţit", adică un păcătos vremelnic are un fond bun şi păcătuieşte din slăbiciune, îi aplică pedepse temporale, pentru ca să se îndrepte. Pe cei învâtoşaţi în nedreptate, adesea îi lasă aşa: terbilă va fi pedeapsa lor, de astă dată nu pedeapsă temporală în scop terapeutic, ci damnare perpetuă în scop punitiv. Milă trebuie să aveţi faţă de asemenea oameni, milă şi multă rugăciune, ca să primească ei lumină cât încă nu este noapte.

Când Domnul nostru a fost răstignit, alături de el au fost răstigniţi şi doi infractori de drept comun. Unul dintre ei s-a pocăit şi a devenit Sf Dismas. Celălalt, pe nume Gestas, nu s-a pocăit nici măcar în anticamera morţii. Domnul a vrut să ne arate prin aceasta, că este posibil ca cineva să se convertească şi în al doisprezecelea ceas. Pe de altă parte, ne-a arătat că nu e bine să amânăm prea mult ceasul convertirii noastre: riscăm să murim aşa cum am trăit o viaţă întreagă, adică în stare ruptă de Dumnezeu. Şi cum vom fi în ceasul acela, aşa vom fi veci după veci.

Nici nu trebuie să gândim că răii Îl vor păcăli pe Dumnezeu: după ce se destrăbălează, beţivănesc şi fură o viaţă întreagă, ei se vor spovedi şi împărtăşi fix pe patul de moarte. Moartea în stare de prietenie faţă de Dumnezeu este, într-un fel, o graţie specială pe care Dumnezeu o dă celor care merită şi pentru care creştinii înalţă mii de rugăciuni ("sfârşit creştinesc vieţii noastre", etc).

Cât de frumos şi de liric spune psalimistul chiar în psalmul nr. 1: "Cunoaşte Dumnezeu calea drepţilor, iar calea păcătoşilor va pieri"!

[Demetrius]

Nu ești derutată, ești frustrată(un singur mesaj cu nemulțumiri); ești nemulțumită că ”eforturile” tale nu-ți aduc ”darurile” (materiale) pe care le observi(și jinduiești) la cei pe care-i acuzi că nu fac eforturile care pe tine te obosesc. De ce te obosesc? Pentru că tu le faci din conștiință, nu din inimă, din educație, nu din convingere, din obișnuință, nu din dorință.
Tu vrei să-ți fie ușor, dar creștin nu înseamnă ușor, comoditate, huzur, ci acceptarea nedreptății de pe lumea asta.
12. Prigoniti vor fi si toti cei ce voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus. (2TIM 3:12)

Dumnezeu nu e polițist, nu e procuror civil și nici noi.
De ce să mă uit la altul? Să mă ”infectez”? La ce-mi folosește? La nimic.

Roagă-te fecioarei Maria să te ajute și-ți va fi puțin mai ușor.

Dumnezeu pedepsește pe cel pe care-l iubește pentru a-l întoarce spre Calea Lui.
Ar trebui să fii mulțumită că ți-e greu; din asta nu vei muri, dar te poți mântui.
Isus Cristos a suferit nedreptăți până la sânge și nu S-a plâns, ci S-a rugat pentru cei care L-au prigonit și răstignit.
Fecioara Maria și Isus Cristos nu au avut mai nimic în copilărie; asta e o condiție ca, asemenea lor, la maturitate să nu intre nimeni în criză din cauza lipsurilor.

Nouă, toate necazurile vieţii ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Noi oamenii însă tare greu pricepem, că ispăşirea prin necazuri dovedeşte, nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui.

Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă.

Aşa să ne tâlcuim crucea pe care o avem fiecare dintre noi! În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecaruia.

[Mtcrysty17]

Sa nu uitam dragii mei ca multe necazuri vin de la diavol.... dupa rugaciuni indelungate si pline de nadejde, apare diavolul care ne pune zeci de piedici, ganduri negative, ii face pe toti sa se certe cu noi, ne ingreuneaza viata, doar ca sa ne pierdem nadejdea.... sa ne razvratim..... Si Dumnezeu ingaduie asta ca sa ne incerce... Doamna care a initiat topicul exact asta face acum...... se razvrateste... eu am invatat cu timpul sa nu ma maiuit la cei din jur, la cei care au de toate, carora le merge atat de bine..... mereu dupa ce ma rog apare dezastrul, apar problemele, dar ma bucur, pentru ca stiu ca atunci diavolul se sesizeaza ca rugaciunile imi sunt ascultate..... insa inca sunt atat de firav, cad in deznadejde usor, dar mereu ma ridic rapid..... uneori imi este teama sa ma rog, pentru ca stiu ca urmeaza o perioada foarte grea.... dar ce ar fi credinta fara probleme???? Doamne ajuta!!!

[ucenic]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nouă, toate necazurile vieţii ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, şi spală cu ele vinovăţiile noastre.

Frate Ovidiu, mai atent la exprimare. Vinovatiile noastre nu sunt spalate in necazurile noastre ci in Sangele scump al lui Iisus Hristos.

"...acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor." (Mat.26:28)

[alexandra75]

va multumesc pt raspunsuri chiar aveam nevoie.mihnea Dragomir a prins ideea si ceea ce ma doare pe mine.si vreau sa mai adaug ca nu e vba de lumea din jur ma uit si mi se pare mie ca are ...si ma roade asta nuuu.eu faceam referire strict la 2 persoane din viata mea care miau facut rausi fac in continuare si unuia cel putin ii este bine si ma gandeam cum el a trait atatia ani fara o durere,un stres si daca se trezeste mai tarziu hop la spovedit si parere de rau si gata tot se sterge.. paiii ...adaug stiu sigur ca ma incearca diavolul si cracnesc aiurea dar uite am cazut si gandesc asa ...si acum chiar sunt convinsa ca e drept asa cum gandesc acum

În prealabil postat de ucenic

Frate Ovidiu, mai atent la exprimare. Vinovatiile noastre nu sunt spalate in necazurile noastre ci in Sangele scump al lui Iisus Hristos.

Cât de atent ești tu frate Ucenic. Ei fi vreun sfânt de ai ajuns să combați un sfânt. Exprimarea este cât se poate de corectă, însă unii care se limitează doar la cuvântul evanghelic nu au cum să înțeleagă sensul exprimării. Dar dacă tot îmi dai ocazia am să-ți amintesc puțin cam pe unde stai frate Ucenic:

"La fel, sunt ereziile biblic-evanghelice, care „depersonalizează” pe Hristos şi-L reduc la cuvântul Său scripturistic. Neo-protestanţii, care cultivă un creştinism doar biblic, se întrec să se declare „adevăraţii” deţinători ai Revelaţiei. Deopotrivă, mai sunt ereziile eclesiologice, care „desfiinţează” Tainele Bisericii Hristice, printr-un complex de „harisme indviduale”.

Ca să înțelegi mai bine, te invit să citești contextul de unde am rupt citatul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=604

În prealabil postat de ucenic

"...acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor." (Mat.26:28)

Apropo ortodocșii practicanți aud acest cuvânt în fiecare Duminică sau zi de sărbătoare. Sunt destul de familiarizați cu el...nu e necesar să ne demonstrezi nivelul tău de cunoaștere a Sf Scripturi.

[ucenic]

În prealabil postat de ovidiu b.

Oi fi vreun sfânt de ai ajuns să combați un sfânt.

Nu-l combat eu frate, ci Biblia.