|
#1
|
||||
|
||||
Pronia sau providenta divina
Am o nedumerire cu privire la Pronia Dumnezeiasca. Nu ne incalca cumva liberul arbitru? Ce parere aveti?
|
#2
|
||||
|
||||
Nu. Imaginează-te ca fiind un vas. Pronia divină fiind apa care poate umple vasul.
Dacă tu-ți pui capac apa nu intră. Dacă dai ușurel capacul la o parte, din ce în ce mai mult, o să te umpli de apă. Unde-i încălcarea liberului tău arbitru?
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#3
|
||||
|
||||
Citat:
De exemplu: Duminica dimineata ma indrept spre biserica, la slujba. Dar, pe drum, ma intalnesc cu Goanga, care ma invita la o bere. Merg la bere. Asta a fost liberul arbitru. Mai departe, constatam ca e inchis la carciuma. Asta ar putea fi o coincidenta. Mergem la alta carciuma. Asta e liber arbitru. Acolo e deschis. Au si carti. Dupa ce comandam o bere, iau o carte din raft. Imi cad ochii pe cuvintele lui Isus "nu vor intra in imparatia Cerului betivii". ASTA e pronia. Ma hotaresc sa platesc berea fara sa o beau si sa plec la slujba, cu riscul de a strica prietenia. Asta e liber arbitru. Ce e ciudat e ca prietenul Goanga se converteste. Ne vom intalni intamplator peste ani, la un miting contra avorturilor. Mi-a aruncat o fraza ciudata. A spus, nici mai mult, nici mai putin, ca, intr-o zi de Duminica, pronia m-a scos in calea lui...
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 09.02.2015 at 09:54:28. |
#4
|
||||
|
||||
Va multumesc mult pentru raspunsuri, dar, ma scuzati, inca sunt putin cam confuz. Deci Pronia este cumva liberul arbitru a lui Dumnezeu? Deci toate "coincidentele" din viata noastra sunt Pronia Lui?
|
#5
|
|||
|
|||
Citat:
|
#6
|
|||
|
|||
Partial, pentru ca ai posibilitatea sa interpretezi semnele ca fiind simple coincidente. Se naste o chestie si mai misto: iti exerciti liberul arbitru pentru a decide daca iti lasi liberul arbitru influentat. ...Si "-" cu "-" da "+".
|
#7
|
|||
|
|||
Citat:
Cel mai bine explica in catehism, unde e citata Marturisirea lui Dosoftei: "Cele rele le stie mai dinainte si le ingaduie Dumnezeu, dar Ei nu se ingrijesc de ele, pentru ca nici nu le-a facut. Dar odata intamplate, ele sunt indreptate spre ceva folositor de catre nesfarsita bunatate, care fara sa le fi facut, le imboldeste spre mai bine cat este in puterea acestora". |
#8
|
||||
|
||||
Citat:
Dar, zic ca, in mare, putem spune ca aceste "coincidente" din viata noastra sunt manifestari ale Proniei in sensul ca: -interventiile lui Dumnezeu in viata noastra sunt atat de discrete, incat ateilor le par simple coincidente. Mai rar Dumnezeu ne apare El Insusi, ca sa ne intrebe de ce dam cu piciorul in tepuse. De obicei Dumnezeu actioneaza MULT mai discret. -noi insine, la ceasul Judecatii, cand vom vedea cu ochi spirituali filmul vietii noastre, vom fi uimiti sa vedem cate "coincidente" au fost, in realitate, lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu. Inclusiv situatii in care ni se parea ca Dumnezeu ne lasa, ori chiar ca ne bareaza drumul. Atunci, cand toate se vor da pe fata, toate vor capata sens.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#9
|
|||
|
|||
"Cine este cel ce pune pronia sub obroc,
prin cuvinte fără înțelepciune?" (Iov 38, 22)
Duhul nostru creștin găsește ca fiind împotriva bunului simț și a rațiunii să Îl lipsești pe Bunul Dumnezeu de ceea ce Îl caracterizează, cred, cel mai mult: anume, purtarea Lui de grijă față de Creația Lui și în special față de cununa Zidirii - omul. Cu atât mai greu poate fi acceptat vreun gând de atingere sau de bănuială/suspiciune față de grija Dumnezeiască față de om, cu cât noi creștinii suntem copiii Celui Care S-a întrupat și S-a răstignit "pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire". Noi mărturisim în Crez: "Tatăl Atotțiitorul..." - așadar Cel Care poartă de grijă, precum un părinte îngrijește pe copilul său, întregii creații. Oare Dumnezeu a creat lumea dintr-un capriciu? Oare după ce a creat omul, l-a părăsit? Oare a făcut toate fără scop și a lăsat ființa și ființarea la voia întâmplării?.... Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înțelepciune? * Sfinții Părinți ne învață, în Duhul lui Hristos așa cum viază El în Tradiția Bisericii, că purtarea de grijă a Domnului se manifestă de la început până azi și pururea în trei acțiuni sau modalități: conservarea lumii, conlucrarea sau împreună-lucrarea și conducerea sau cârmuirea lumii. Mai apropiat de problematica liberului arbitru, conlucrarea Domnului cu oamenii are în vedere împlinirea menirii omului, actualizarea hărăzitului din om - asemănarea cu Dumnezeu. "Fiți sfinți, precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este" (Mt 5, 48) Omul fiind creat de Dumnezeu ca ființă conștientă și liberă, conlucrarea lui Dumnezeu cu noi oamenii este mereu în funcție de însușirile, scopurile, mijloacele pe care noi le alegem. Avem mereu dovezi, din propria viață și de la alți oameni, că Domnul ne ajută atunci când râvnim la scopuri mai înalte decât cele ordinare sau contrarii naturii și menirii noastre, după cum iarăși avem nenumărate dovezi că Domnul ne luminează mereu mintea (fie și pentru o clipă, suficient cât să facem deja o alegere, pe care o recunoaștem onest sau nu) când tindem spre scopuri rele, dăunătoare nouă și semenilor. E vădit, pentru oricine e prieten al adevărului și însetează după dreptate, că Domnul nu ridică libertatea omului, în ciuda darului luminării minții asupra consecințelor, nici chiar atunci când omul urmărește voit un scop rău. Dacă Dumnezeu n-ar respecta libertatea omului, ar trebui ca toți nelegiuții (și fiecare suntem astfel, într-o măsură mai mare sau mai mică), să fie opriți de la nelegiuire, de la păcat. Însă știm fiecare că ne menținem adesori pe calea păcatului, participînd la rău, iar aceasta e dovada clară că Domnul ne lasă "în poftele inimii lor" (Rm 1,24). Urmînd, ne revelează tot El, ziua judecății (2 Ptr 2,9) Hristos, să ne amintim și aceasta, nu l-a oprit nici pe Iuda, atunci când ucenicul lucra voirea cea rea împotriva Fiului Omului ci, dimpotrivă, l-a dezlegat să facă (mai repede) ce-și pusese în gând să facă... Poate fi o dovadă mai clară și mai smerită a faptului că Domnul nu limitează alegerile noastre libere? * Cum ar putea gândi o persoană, care se consideră înzestrată cu rațiune, să cugete fie și o clipă că Libertatea Desăvârșită ar putea atinge sau leza libertatea unei persoane? Împărăția Se dezice pe Sine? Dimpotrivă, libertatea Domnului e garantul libertății omului. Spune Apostolul: "unde e Duhul Domnului este și libertatea" (2 Co 3,17) Domnul îndeamnă și cheamă la voință liberă: "De vrei să intri în viață..." și "De vrei să fii desăvârșit..." - apoi arată și Calea. (Mt 19) * Dar ce este libertatea pentru Făcătorul și Țiitorul nostru? Ne reamintește Apostolul: eliberarea din jugul robiei păcatului, din robia morții (Ga 5,1). Chemînd pe om să se dăruiască iubirii lui Dumnezeu și slujirii aproapelui Domnul îngrijește libertatea noastră așa cum un părinte iubitor ocrotește și învață pe fiul său cum să devină liber prin propriile alegeri - oferindu-i darul continuării operei sale și luîndu-l părtaș la devenire și împlinire. Domnul continuă să creeze liber împreună cu noi, eliberîndu-ne atât cât Îi îngăduim noi. |
#10
|
|||
|
|||
Prima postare din topic: un baiat este nelamurit cu privire la raportul dintre pronia divina si liberul arbitru.La postarea a patra acelasi baiat incearca sa inteleaga ce este de fapt pronia divina. De unde rezulta, intr-o minima logica, ca nu stia exact semnificatia termenului cand a formulat prima intrebare dar l-a framantat o problema mult mai complexa, cu care s-au luptat teologii de secole. Cateodata este mai simplu...sa incepi cu lucrurile mai simple :)
|
|