Protestanti, Luther si ........invatatura lui

Prietene exista diferente intre doua biserici ortodoxe din acelasi oras.
Fara sa fiu ecumenic in sensul "tot o apa si un pamint" cred eu ca ar trebuii mai mult accent pe ce ne apropie nu pe ce ne desparte. Ce ne desparte o stim si noi si ei de o prea stm!

[Geony]

În prealabil postat de bmd

....eu ca ar trebuii mai mult accent pe ce ne apropie nu pe ce ne desparte. Ce ne desparte o stim si noi si ei de o prea stm!

Ce doresti,sa ma apropii eu de el? Sa las o parte din ORTODOXIE si sa accept idei sectare? Sa lase el orgoliul sau,sa creada in ADEVAR,asa cum este el,nu cum il fac eu ,sau tu ,sau el.
Ortodoxia are REGULI dupa care se conduce,nu dupa voia preotului,a episcopului sau a patriarhului. Cultele se conduc dupa gura pastorului,care cce citeste seara le spune dimineata...sau invers.
Sa ii iubim, sai ascultam dar sa le raspundem...pleacati capul sa vezi apoi ca ye izbesc de toti paretii. De ce ii mustri de ce sunt mai VIOLENTI.
Apoi trebuie sa stim ca doar si Iisus a predicat, dar nu toti l-au ascultat. Pavel deseori a avut parte atunci cand vb paganilor sa primeasca replica:despre asta altadata.Ca si fratii nostri...altadata sa vb.
Sa spunem ce inseamna Ortodoxia si sa nu o lasam sa fie calcata in picioare.

Ortodoxia prietene se apara altfel. Prin trairea ei, nu prin cuvinte pe forum sau aiurea. Marii traitori ortodocsi nu au nikuri, nici timp de internet.
Intrebarea este nu ce doresc eu, ci ce doresti tu? Si daca ce doresti tu si ceea ce doreste Dumnezeu de la tine..........e tot una?!! Nu mai sintem in vremea apostolica, nu sintem apostoli oricid de mult ne-am dorii. Toti au auzit de Iisus si fiecare stie mai bine decit restul (indiferent de confesiune) de aceea lupta de convingere se duce prin traire iar rezultatul nu-i unul imediat.
Ortodoxia prietene nu trebuie aparata ca se apara prin ea insusi...atita timp cit cineva o traieste. Ortodoxia nu-i calcata in picioare de nimeni pentru ca nimeni nu o poate face. Ce poate face este sa se calce singur in picioare (din cauza mindriei mai ales) si pentru asta nu trebuie sa aibe alta confesiune, poate fi botezat chiar.... ortodox.

[Geony]

În prealabil postat de bmd

Ortodoxia prietene se apara altfel. Prin trairea ei, nu prin cuvinte pe forum sau aiurea. Marii traitori ortodocsi nu au nikuri, nici timp de internet.
Intrebarea este nu ce doresc eu, ci ce doresti tu? Si daca ce doresti tu si ceea ce doreste Dumnezeu de la tine..........e tot una?!! Nu mai sintem in vremea apostolica, nu sintem apostoli oricid de mult ne-am dorii. Toti au auzit de Iisus si fiecare stie mai bine decit restul (indiferent de confesiune) de aceea lupta de convingere se duce prin traire iar rezultatul nu-i unul imediat.
Ortodoxia prietene nu trebuie aparata ca se apara prin ea insusi...atita timp cit cineva o traieste. Ortodoxia nu-i calcata in picioare de nimeni pentru ca nimeni nu o poate face. Ce poate face este sa se calce singur in picioare (din cauza mindriei mai ales) si pentru asta nu trebuie sa aibe alta confesiune, poate fi botezat chiar.... ortodox.

Dragul meu scriu pe forum ce doresc eu, iar cine esti dumneata sa vii sa-mi spui ca ce doresc.("...nu cumva erai si tu cu EL''-a fost intrebat Petru-nu nici nu-L cunosc pe acest om"). Nu-ti cer sa citesti postarile mele,poate te regasesti in ele,nu spun decat ce este adevarat.Vorbesc aici din experienta.Cred ca de cateva zile bune sau chiar saptamani postez doar pe aceste pagini.De unde ai aparut nu stiu!!!Parerea nu ti-am cerut-o.
Un sectar mi-a spus:nu vezi ca aici este o pagina despre sectari,pot sa scriu ce vreau...asa ca TREBUIE SA LE RASPUNDA CINEVA ,alcumva pleaca...adio postari pe aceste pagini.Periei frumos ca fratii iti arata dragostea.
IARTA-MA SUNT IRONIC.

Dumnezeu sa te ierte!
Roaga-te pentru mine nevrednicul.

[Sara I]

În prealabil postat de alecsandru

Despre Martin Luther (1483-1546) s-a scris ca a fost o personalitate de exceptie, uriasa,o mare de puteri, de impulsuri, de cunostinte, de nerabdare, " plina (aparent, si pentru cei care n-au inteles, si nu inteleg pana astazi miezul mesajului sau!) de contradictii interioare, cladita din extreme si exprimata in paradoxuri" (si stau si ma intreb???, oare nu este ortodoxia cea mai paradoxala -pt. stiinta profana mai ales (cea cu putintel Duh, sau chiar fara si cea inchipuita!), deci nu este ortodoxia cea mai paradoxala invatatura [color=red]de credinta[/color])?
Pe Luther unii l-au prezentat ca "pe un apostol, sau profet prin gura caruia a grait Duhul Sfant, cum n-a mai facut-o de la Pavel incoace, ori mai simplu ca pe un filosof religios de geniu...................."
Pentru Luther insa credinta ramane doar la nivel abstract, metaforic, si nici decum o aplicatie a harismelor Lui Dumnezeu in viata de fiecare clipa a fiecaruia dintre noi, dreptatea este doar o idee de speculat in diverse sisteme, inclusiv filosofice, nicidecum fundamentul care sustine intreaga creatie, si naste cu necesitate clipa de clipa existenta.

Din ce stiu eu despre viata lui Luther, credinta lui nu a fost deloc la un nivel abstract si metaforic, ci a fost adanc traita. Am mai citit si vazut ceva doc despre viata lui, si am ramas profund impresionata. Trebuie curaj, si o reala iubire de Hristos, ca sa te ridici, singurel, impotriva unui sistem urias, si sa le spui alor tai ca is "pe langa..". Trebuie sa-l iubesti cu adevarat pe Hristos, ca sa nu induri hulirea numelui Sau, sa nu suporti minciuni in numele Sau, ca sa te infurie ca asa zisi slujitori ai Domnului profita de numele Sau pentru bani sau alte interese meschine.

Trebuie sa fii un erou al crestinismului, ca sa aduci o reforma de o asemenea amploare.

Am citit ca a trecut prin groaznice perioade de intuneric, de deznadejde, de atacuri demonice fatise, de singuratate, de parasire din partea "fratilor" de credinta, si nici putere sa se roage nu mai gasea in el. Tot ce putea era sa scrie cu degetul pe praful de pe masa..numele lui Hristos.

Din ce stiu despre Luther, il consider un "nebun" pentru Hristos. Un luptator pentru dreptate, pentru Adevar, pentru Neprihanire. Un deschizator de drumuri. Un om pentru care nu pot avea decat respect, onoare, si admiratie

[catalin2]

În prealabil postat de Sara I

Trebuie curaj, si o reala iubire de Hristos, ca sa te ridici, singurel, impotriva unui sistem urias, si sa le spui alor tai ca is "pe langa..".

Trebuie sa fii un erou al crestinismului, ca sa aduci o reforma de o asemenea amploare.

Sau poate fi un Arie, ca si el a facut acelasi lucru.
In cazul lui Luther nu zic ca nu avea si dreptate, catolicismul deviase de la ortodoxie. Sia iesit ceva si mai rau, care acum a venit si pe la noi, prin neoprotestanti.

[Ioana-Andreea]

În prealabil postat de Sara I

Din ce stiu eu despre viata lui Luther, credinta lui nu a fost deloc la un nivel abstract si metaforic, ci a fost adanc traita. Am mai citit si vazut ceva doc despre viata lui, si am ramas profund impresionata. Trebuie curaj, si o reala iubire de Hristos, ca sa te ridici, singurel, impotriva unui sistem urias, si sa le spui alor tai ca is "pe langa..". Trebuie sa-l iubesti cu adevarat pe Hristos, ca sa nu induri hulirea numelui Sau, sa nu suporti minciuni in numele Sau, ca sa te infurie ca asa zisi slujitori ai Domnului profita de numele Sau pentru bani sau alte interese meschine.

Trebuie sa fii un erou al crestinismului, ca sa aduci o reforma de o asemenea amploare.

Am citit ca a trecut prin groaznice perioade de intuneric, de deznadejde, de atacuri demonice fatise, de singuratate, de parasire din partea "fratilor" de credinta, si nici putere sa se roage nu mai gasea in el. Tot ce putea era sa scrie cu degetul pe praful de pe masa..numele lui Hristos.

Din ce stiu despre Luther, il consider un "nebun" pentru Hristos. Un luptator pentru dreptate, pentru Adevar, pentru Neprihanire. Un deschizator de drumuri. Un om pentru care nu pot avea decat respect, onoare, si admiratie

Nu este adevarat.Luther a scris destule blasfemii.
http://www.theologe.de/theologian3.htm

În prealabil postat de Sara I

Din ce stiu eu despre viata lui Luther, credinta lui nu a fost deloc la un nivel abstract si metaforic, ci a fost adanc traita. Am mai citit si vazut ceva doc despre viata lui, si am ramas profund impresionata. Trebuie curaj, si o reala iubire de Hristos, ca sa te ridici, singurel, impotriva unui sistem urias, si sa le spui alor tai ca is "pe langa..". Trebuie sa-l iubesti cu adevarat pe Hristos, ca sa nu induri hulirea numelui Sau, sa nu suporti minciuni in numele Sau, ca sa te infurie ca asa zisi slujitori ai Domnului profita de numele Sau pentru bani sau alte interese meschine.

Trebuie sa fii un erou al crestinismului, ca sa aduci o reforma de o asemenea amploare.

Am citit ca a trecut prin groaznice perioade de intuneric, de deznadejde, de atacuri demonice fatise, de singuratate, de parasire din partea "fratilor" de credinta, si nici putere sa se roage nu mai gasea in el. Tot ce putea era sa scrie cu degetul pe praful de pe masa..numele lui Hristos.

Din ce stiu despre Luther, il consider un "nebun" pentru Hristos. Un luptator pentru dreptate, pentru Adevar, pentru Neprihanire. Un deschizator de drumuri. Un om pentru care nu pot avea decat respect, onoare, si admiratie

...si care a trait in preacurvie, incalcand juramantul monahal, si care isi indemna prietenii la desfrau, si in general la pacate (vezi scrisorile catre prietenul sau cel mai apropiat, adevaratul redactor al confesiunii de la Augsburg, Philip Melanchthon, un om caruia ise potrivesc cu adevarat cele de mai sus, inclusiv o mare bunatate).

[Sara I]

wow. N-am auzit despre el asa ceva pana acum. Adica, sa fii trait in pacat si sa indemne si pe altii..Sau sa blasfemieze. Ce stiam despre el este ca s-a ridicat impotriva ereziilor(acordarea iertarii preotesti pe bani-indulgentele)..si a batut pe usa bisericii toate perceptele crestine de la care biserica din vremea sa se abatuse mult. L-am vazut ca pe un fel de Moise al timpului sau, readucand in atentia oamenilor Legea lui Dumnezeu, curata, intr-o vreme de mare intuneric spiritual si idolatrie.

Cat priveste lepadarea de cinul monahal...nu stiu ce sa zic. Un om care depune in juramant de credinta in fata lui Hristos...este responsabil doar fata de El, si ascultarea nestirbita trebuie sa fie de El. Or, daca biserica/manastirea in care s-a inrolat...nu mai slujea lui Hristos...ci altor dumnezei...omul ce sa faca? Sa ramana cu ei in apostazie, sau sa se desparta...ramanand in credinta reala?

Si in V.T, si in N.T, crestinii, respectiv evreii, sunt indemnati sa ramana impreuna, sa se sprijine, ajute, iubeasca...si in ambele Scrieri, exista exceptia....daca fratele tau, nevasta ta, cel mai bun prieten, etc...te indeamna sa mergi catre alti dumnezei si sa le slujesti lor...atunci tu trebuie sa te desparti de acela...

Intre iubirea si ascultarea fata de semenul tau, si fata de Hristos, daca acestea se intampla sa vina in conflict, intotdeauna, intotdeauna, la un crestin va prima ascultarea de Hristos. Cu orice cost, cu orice represalii, cu orice consecinte.