|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Pământul mănăstirilor e similar de multe ori cu cel al ambasadelor spirituale. Singurul lucru pe care l-am resimțit - dar mai mult când am ieșit din atmosfera mănăstirii - a fost oboseala, adică în mănăstire tu ai zis că nu aveai vis, eu nu știu exact când și cât dormeam,parcă am fost ca într-un vis, dar n-am simțit oboseala cu atâta intensitate ca atunci când am ieșit din programul taberei.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
#12
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele." |
#13
|
|||
|
|||
Cred că și încărcătura spirituală din mănăstiri și locuri sfinte ia povara oboselii de pe umeri, sau o face mai suportabilă, iar în cotidian în lipsa acelei atmosfere și un călugăr sau un om spiritual ar resimți ispita de a dormi mult mai mult, de a nu se ruga frecvent, curgerea timpului în viteza urbanității e mai obositoare.
Nu degeaba se zice că monahul e ca un pește pe uscat, în afara mănăstirii. Și locul aduce râvna, mai ales dacă e un loc unde înaintașii spirituali au petrecut timp cât niște vieți de sfântă nevoință prin care au înduhovnicit spațiul de rugăciune, chiar și pe cel fizic.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
#14
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#15
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele." |
|