Despre moralitatea imprumutului banesc

[Mihnea Dragomir]

O discutie despre caracterul uzurar al imprumuturilor a pornit pe un topic de actualitate. Ar merita o abordare mai teoretica. Aici vom vorbi despre moralitatea imprumuturilor. Ceea ce pare, la prima vedere, o chestiune economica, e o chestiune de cea mai mare importanta. Asa de importanta, incat bancile si tranzactiile banesti aduc bogatie bogatilor si saracie saracilor.

Asa de importanta, incat aici trebuie cautat adevaratul motiv pentru care a patimit si a fost ucis Domnul nostru: nu este de loc exagerat in a spune ca mafia politico-financiara a vremii a comandat asasinarea Fiului lui Dumnezeu.

Misiunea publica pe Pamant a Domnului a durat trei ani si aproape jumatate. In tot acest timp, El a fost de nimeni si nimic impiedicat. A facut ce a vrut, a mers incotro a vrut, s-a asociat cu cine a vrut si a predicat ce a vrut. Nimeni nu a avut nimic cu El, nu a suferit nici cea mai mica impiedicare nici din partea autoritatilor religioase, nici din partea puterii romane de ocupatie, intr-o libertate care ar fi de neimaginat in vremurile noastre. De urmarit a fost urmarit, stim ca ochii si urechile stapanirii nu erau straine nici de ce facea, nici de ce spunea. Este cu totul falsa ideea ca Domnul nostru a fost judecat pentru ca a vindecat pe orbul din nastere in zi de Sabat. Sau ca ar fi folosit tehnici de magie. Acestea doar au fost capetele de acuzare, au fost praf in ochii lumii in acea mascarada de proces care s-a petrecut in noaptea dintre Joia Mare si Vinerea Mare. Adevaratele motive erau cu totul altele. Ne putem da seama de asta din aceea ca Domnul a facut numeroase alte vindecari sambata. Cu mult anterioare in timp. De exemplu, a vindecat in zi de sambata, chiar in sinagoga unde predica de nimeni oprit, pe un posedat. Poate ca s-au "facut dosare" cu aceste lucruri, dosare care au fost scoase la iveala cu mult mai tarziu: mai exact, imediat ce Domnul nostru a facut un lucru care nu mai putea fi tolerat, fiindca ar fi insemnat ruina celor care aveau, cu adevarat, puterea: ruina finantatorilor carturarilor si arhiereilor, care lucrau de coniventa cu puterea romana in timp ce figurau drept patrioti de ochii lumii.

Si aceasta fapta abominabila comisa de Isus s-a petrecut in Duminica Floriilor. Intrand in Curtea Templului, intr-un acces de violenta neobisnuit, justificat abia dupa ce vom citi acest topic, cu biciul in mana, Isus cel "bland si smerit cu inima" a rasturnat tarabele schimbatorilor de bani si celor care vindeau animale de sacrificiu, adresandu-le lor, ca rege abia proclamat, cele mai aspre cuvinte.

Ce a urmat, se stie. Complexul politico religios iudeo-financiar al vremii s-a miscat repede. Dupa numai trei zile, pretul tradarii era deja stabilit. Livrarea Fiului lui David merita o investitie de treizeci de arginti. Dupa inca o zi era deja livrat. Dimineata urmatoare l-a gasit cu cercetarea penala terminata in timpul noptii. La ora 11 procurorii au avut cuvantul pe fond, iar la ora 15 sentinta era pronuntata si executia incepuse. Au trecut exact cinci zile de cand fusese primit cu osanale in capitala tarii si pana cand "ingerii" Orasului Ingerilor au rasuflat usurati: Cel Care le amenintase dominatia ca nimeni pana atunci isi dadea sufletul.

Dar ce anume sa-i fi maniat atat de tare pe mai marii Templului, aceiasi cu mai marii Sanhedrinului (=Knesset-ul epocii) ? Cine erau si ce faceau de fapt "zarafii" despre care vorbeste Evanghelia ? Numai exegeza biblica ne poate ajuta sa intelegem care a fost, de fapt, miza chestiunii. Numai ea ne poate ajuta sa pricepem de ce Isus a fost infuriat ca niciodata si de ce in urma acelei reprimari a unor lucratori de la Exchange Office-ul Templului, arhiereii lui au luat o decizie atat de cruda si de radicala. Pana la urma, e tot o chestie 'about power and money", dupa cum vom vedea.

Foarte interesant topic, ati adus in discutie doua probleme care i-au obsedat efectiv pe cercetatori: care a fost semnificatia acelei actiuni a Domnului la Templu si cat de mult a contat in derularea evenimentelor ulterioare. Totusi nu am putut sa nu remarc faptul ca, in cadrul cercetarii istorico-critice, ambele intrebari pot primi un raspuns in functie de raspunsul la o alta intrebare: cine a fost Iisus?

Pentru un credincios obisnuit intrebarea poate parea fara sens dar in lumea academica, de multe ori, problemele cele mai simple devin complicate. Eu as enumera pe scurt cateva opinii critice dar finalmente analiza trebuie facuta in matca ei teologica. A fost aceea actiune o profetie cu privire la distrugerea Templui, a fost oare o actiune de condamnare a unor practici financiare lipsite de orice moralitate, a fost un gest simbolic de protest cu privire la pervertirea scopului Templului? Erau oare exagerate acele practici financiare in acel context? A fost un atac direct la concubinajul nefast dintre mai marii Templului si puternicii vremii, romani? A fost o actiune prin care se anunta finalul acelui tip de inchinare ? Cat de ampla a fost actiunea? Templul era urias, a fost afectata intreaga activitate sau a fost doar un incident izolat? Ce s-a intimplat dupa aceea cu acele activitati? Cei care au asistat ce au inteles si ce au facut dupa aceea? A fost singurul incident de acest tip in istoria Templului? Ce relevanta are pt noi aceea actiune si ce mesaj trebuie inteles, a fost o actiune singulara, aplicabila doar atunci, sau poarta si un mesaj peste vremuri? Cine erau pana la urma conducatorii Templului si ce vroiau de fapt?

Lista intrebarilor este foarte lunga si s-au emis, de-a lungul timpului, pareri din toate directiile.M-as alatura si eu subiectului propus in masura in care vor mai fi si alti oameni interesati pe aceasta tema, as fi foarte interesat de cat mai multe opinii, surse de informare. Ramane sa ne auzim.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar ce anume sa-i fi maniat atat de tare pe mai marii Templului, aceiasi cu mai marii Sanhedrinului (=Knesset-ul epocii) ? Cine erau si ce faceau de fapt "zarafii" despre care vorbeste Evanghelia ? Numai exegeza biblica ne poate ajuta sa intelegem care a fost, de fapt, miza chestiunii. Numai ea ne poate ajuta sa pricepem de ce Isus a fost infuriat ca niciodata si de ce in urma acelei reprimari a unor lucratori de la Exchange Office-ul Templului, arhiereii lui au luat o decizie atat de cruda si de radicala. Pana la urma, e tot o chestie 'about power and money", dupa cum vom vedea.

Asteptăm cu interes continuarea..

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tabitha

Asteptăm cu interes continuarea..

Un prim element care sa ne ajute sa ne lamurim ar fi acela ca in cadrul Templului functiona o moneda care...nu mai exista. Adica nu exista pe piata. Era o moneda numai pentru Templu si nu avea putere de circulatie intr-o tara ocupata, asa cum era Israelul in vremea lui Isus. Acum se ajunsese in situatia ca moneda in circulatie sa fie dinarul roman. Dar Templul refuza plati in "moneda paganilor". Astfel, toti cei care isi plateau contributia la Templu (aceasta era obligatorie. Mai mult: era SINGURUL impozit in bani obligatoriu) trebuia sa mearga la "schimbatorii de bani".

Mai mult, toti cei care vroiau sa cumpere animale (sau pasari) pentru jertfa, trebuia sa le cumpere in acea moneda-fantoma, controlata de mai marii Templului. Nu oricine putea sa fie schimbator de bani si nu oricine putea sa vanda animale de jertfa, ci cei care erau autorizati de Templu. Ei formau, cum am spune azi, o patura de "insideri", in stransa legatura cu preotii Templului.

La inceput, nu fusese asa. In principiu, ideea era sa jertfesti un animal crescut de tine. Asta, de fapt, inseamna sa-i oferi Domnului "prinos". Evreii fusesera, pe vremea Torei, un popor de pastori, dar acum se sedentarizasera si aveau alte ocupatii. Daca Legea spunea ca, in cutare situatie, trebuie sa jertfesti un berbec, dar tu nu aveai niciun berbec, atunci trebuia sa cumperi unul. Dar nu puteai sa il cumperi nici de oriunde, ci de la vanzatorii de berbeci agreati de Templu. Si nu cu orice moneda, ci, mai intai, trebuia sa treci pe la schimbatorii de bani agreati de Templu.

[dani2004]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un prim element care sa ne ajute sa ne lamurim ar fi acela ca in cadrul Templului functiona o moneda care...nu mai exista. Adica nu exista pe piata. Era o moneda numai pentru Templu si nu avea putere de circulatie intr-o tara ocupata, asa cum era Israelul in vremea lui Isus. Acum se ajunsese in situatia ca moneda in circulatie sa fie dinarul roman. Dar Templul refuza plati in "moneda paganilor". Astfel, toti cei care isi plateau contributia la Templu (aceasta era obligatorie. Mai mult: era SINGURUL impozit in bani obligatoriu) trebuia sa mearga la "schimbatorii de bani".

Mai mult, toti cei care vroiau sa cumpere animale (sau pasari) pentru jertfa, trebuia sa le cumpere in acea moneda-fantoma, controlata de mai marii Templului. Nu oricine putea sa fie schimbator de bani si nu oricine putea sa vanda animale de jertfa, ci cei care erau autorizati de Templu. Ei formau, cum am spune azi, o patura de "insideri", in stransa legatura cu preotii Templului.

Eu nu am inteles nimic.

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de dani2004

Eu nu am inteles nimic.

Pai banul in sine nu exista.Exista notiunea de datorie care se poate manifesta sub
diferite forme.Daca datoria se manifesta sub forma de bancnote/monezi de metal atunci
aia sunt bani.
Poti sa spui ca banul este unitatea de masura cu care se masura datoria.
Ce este datoria ? O notiune inventata de ala mai tare in brand pt al face sclav pe ala
mai slab.Deci o metoda de sclavie/subjugare.E veche din epoca de piatra.

Datoria este o chestie fictiva.Ea nu exista in realitate. Este doar un instrument de sclavie
subjugare inventat de mintea omeneasca.Problema este ca in numele unei chestii
care nu exista(datorie/ban) tu garantezi cu bunuri care exista(case, terenuri sau orice alt bun) si cu
insusi persoana ta( ca si tu esti considerat o resursa dar umana, de aici resursa-umana.Deci atentie nu esti
considerat om ci resursa.E foate important acest aspect,asa cum il vei observa in viitorul apropiat)

De ce nimeni nu a protestat pana acum ? Deoarce banul(datoria) este cea mai rapida
metoda de a junge bogat si de-ai subjuga pe altii.Si toti sunt lacomi si doresc ca ei
sa fie stapanii.De aceea banul mai este cunoscut si ca "ochiul dracului" atunci cand
motivul pt al avea este lacomia.

[Mosh-Neagu]

...Si nu ne duce pre noi in ispita!...

Doamne, Tu pe toate le stii! Tu stii ca te iubesc, dar cu un lucru nu sunt de acord la Tine. De ce, Doamne l-ai facut pe leu si pe balaur? De ce, Doamne, l-ai facut pe lupu' cel rau care papa si oite si pe bunica din padure la care Scufita-Rosie mergea cu bucurie? Pai nu e corect, Doamne!...

Pentru titlul topicului am cateva remarci. Recurg la Sf. Scriptura, ca asa se cade in astfel de situatii:
De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copiii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. Deci, cand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta – fiecare fratelui sau – din inimile voastre. (Matei 18, 23-35)
........................................

“14. …un om, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.”


Ce e "datoria". Are ea menirea sa ne trezeasca constiinta, sau ne doare la basca pentru "cecul in alb"? Fiecare dintre noi are de la botez un "cec in alb"! Se poate fara el? Daca privim prin "moralitatea" omului, bineinteles ca se poate. Ateii stiu cel mai bine!!! Nimic pe lumea asta nu e numai bine sau numai rau. In timp ce unii se folosesc de anumite lucruri ingaduite sau oranduite de Dumnezeu, altii se plang pentru exct aceleasi lucruri, ca si cum Dumnezeu ar obliga pe cineva sa faca un imprumut, iar daca il face, trebuie sa-i dea si indicatii pentru ce sa-l faca? Daca mergi la banca sa-ti ipotechezi casa pentru un imprumut pe care sa-l duci la "Caritas", ce vina are Dumnezeu? Daca faci imprumurt pentru a merge in Dubai, ce vina are Dumnezeu? Unii considera imprumutul o sansa pentru a se vindeca de o boala, pentru a face o inmormantare, pentru a-si ridica o casa... Moralitatea este... relativa. Omul obisnuieste ca dupa ce-si rezolva treburile (sau poate ca a fost atat de nechibzuit incat n-a avut niciodata un scop CURAT), sa carteasca la inapoierea datoriei? Sau pur si simplu sa nu doreasca s-o restituie vreodata. Imi amintesc cum prin 2000, din 100 de romani ajunsi in UK, 99 doreau sa tepuiasca bancile prin imprumuturi cat se poate de consistente. Si multi au reusit, parand sa aiba o constiinta imaculata, desi nu pricep in ruptul capului de ce au pierdut pe alte cai atat de mult si continua sa piarda!... Raspunsul il da mucalitul din carciuma: "Dumnezeu nu bea rachiu!"
Moralitatea imprumutului nu se deosebeste de moralitatea televizorului sau a internetului sau a comertului sau a oricarei ingaduinte ale lui Dumnezeu. Oricare dintre ele pot fi bune, daca ne raportam la ajutorul si mila Lui, sau poate fi povara unei Cruci cu mult mai grele, nu fiindca asa vrea Dumnezeu, ci fiindca asa decidem noi in deplina cunostinta de cauza.
Datoriile - de oriunde ar veni ele - ne obliga. Cand Dumnezeu ne da semne, cand Maicuta Domnului ne sare in ajutor, cand sfintii la care ne rugam, intervin pentru noi, ce ne-am face fara "imprumut"? Ce suntem datori sa restituim? Smerenie si multumire. Atat!!!
Cand pe toate le facem pe dos, cand vrem din mandrie si slabiciune sa ne bucuram de viata si sa o traim dupa alte legi decat cele ce tin de... moralitate, ne umplem de datorii la alt stapan, si nu numai ca devenim sclavi, dar pana si bietii nostri copii si nepoti, nevinovati fiind, vor plati datoriile noastre... In timp ce noi... vom fi..."unde"?