Impietrirea inimii lui faraon!?

[hasoj1]

Privind relatarea din Exod a eliberarii poporului lui Israel din Egipt.

1. Sintagma "impietrirea inimii", in conceptia iudaica inseamna opozitia unui om fata de o opinie, afirmatie, care e diferita de convingerile pe care el le apara ferm. Faraonul si-a impietrit singur inima la primele urgii, iar dupa ce vrajitorii regatului nu au mai putut sa faca minunile lui Moise, Dumnezeu a intervenit, impietrindu-i inima iar. Ce convingere avea faraonul? Cumva considera ca evreii merita sa fie supusi la chinuri in tara Egiptului, si ca nu trebuie sa fie eliberati, si d-asta ii refuza cand acestia cereau permisiunea sa se departeze pentru a se ruga si oferi jertfe lui Dumnezeu?
2. Sintagma "impietrirea inimii" mai peste tot in Biblie, se explica cum am precizat mai sus. Aici se explica in totalitate la fel? Ar putea sa fie strecurate si alte intelesuri ale sintagmei printre, spre exemplu, prin "impietrirea inimii", faraonului ii era afectata si facultatea mintala? Avand in vedere ca Moise prevestea urgia care urma sa se intample, Dumnezeu o realiza, egiptenii patimeau, iar apoi faraonul ii cerea lui Moise sa se roage pentru ca Dumnezeu sa-i ierte, ceea ce s-a si intamplat. Cum va explicati, ca fiinta umana expusa la asa urgii, avand in vedere modul in care s-au desfasurat aceste urgii ( mai exact revelarea lui Dumnezeu prin ele, prin protejarea poporului sau ), refuzul faraonului de a-si proteja poporul prin retinerea poporului Israel in Egipt, si astfel, atragerea maniei lui Dumnezeu, care s-a repetat in 12 randuri. Cum, ca fiinta umana care anticipeaza un pericol posibil, cu instinct de supravietuire, refuzi sa te indepartezi de pericolul care il constituie mania lui Dumnezeu?

Eu consider ca "impietrirea inimii" are sensul consacrat din restul Bibliei si in aceasta secventa. Prin urmare, plecand pe ipoteza asta, consider ca este o lipsa de fundament real in aceasta relatare a Vechiului Testament. Nu-mi pot explica cum ca fiinta rationala, cu instinct de supravietuire, vazand cu ochii cum minunile se deruleaza inaintea ta, si realizand cat de periculoase sunt la adresa ta, nu constientizezi riscul, nu te ingrozesti. Cum de acest faraon nu lua nici o hotarare, observand urgiile, si amploarea lor, ba chiar prevestirile si indepartarea lor dupa rugaciunea lui Moise. Nici nu se mai pune la socoteala ambitia, sfidarea fata de Dumnezeu si ura pentru evrei, in fata unor asa dovezi graitoare si cand siguranta vietii iti este periclitata.

De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei. (Matei 13,13-15)

(sau)
Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.
Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.
Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule) (Ioan 20,12-16)

(sau)
Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.
Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi. (Matei 26, 38-43)

(sau)
Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
...
Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.
Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? (Luca 24,15-16/31-32)

Ce vreau sa spun cu asta? Gasim in NT nenumarate cazuri in care oamenii reactioneaza altfel decat ar fi fost normal, ai zice ca sunt nebuni.
Privesc, dar parca sunt orbi si nu vad nimic; aud, dar nu inteleg o iota; au inima invartosata; Maria Magdalena nu-L mai recunoaste pe Mantuitorul; ochii ucenicilor sunt ingreuiati de somn, desi fusesera indemnati sa se roage; Petru, desi atentionat de Manatuitorul ca se va lepada de El de trei ori, tot se leapada chiar daca "Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc.".. si exemplele pot continua.

Cat despre Faraon, el avea nevoie de evrei sa-i tina in continuare robi si sa-i munceasca pe masura. De ce i-ar fi lasat liberi?! Nu avea niciun interes sa-i lase pe evrei sa se inchine Dumnezeului lor, ca apoi sa inceapa sa-si doreasca libertatea. El avea nevoie de supusi umili, de mana de lucru la indemana, de robi ascultatori...

Faraon poate fi considerat si nebun, daca vrei. Dar nebunia lui e data de indrazneala de a se opune Dumnezeului Celui Preainalt si nu ca n-ar fi fost in toate facultatile mintale. Mintea si inima lui musteau de mandrie, de egoism, de necredinta.. Acestea nu il lasau sa se opreasca din nebunia lui si sa recunoasca ca, pana la urma, e si el doar un simplu muritor.

Nu-ti poti explica cum ca fiinta rationala, cu instinct de supravietuire, vazand cu ochii cum minunile se deruleaza inaintea ta, si realizand cat de periculoase sunt la adresa ta, nu constientizezi riscul, nu te ingrozesti..?! Cum, nu?! Dar noi, care zicem ca stim Adevarul, care citim negru pe alb in Biblie ce a fost si ce urmeaza sa fie, ce plata primim pentru pacate si ce a pregatit Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El... daca stim si credem, cum de nu incetam sa pacatuim?! Tot o forma de nebunie e si asta, nu?

De aceea nu e bine sa judecam nici de ce evreii preferau robia, in locul eliberarii, nici de ce Faraon nu s-a smerit, nici de ce poporul, in fata caruia Mantuitorul a savarsit numeroase minuni, a ajuns sa strige "Rastigneste-L!".. nu suntem cu nimic mai buni. Doamne ajuta-ne!

[hasoj1]

Multumesc pentru raspunsul dumneavoastra. Nu am privit niciodata inspre directia aceasta : faraonul era atat de mandru incat aceasta mandrie, in ochii nostri, cititorilor novici ai bibliei, ar aparea ca nebunie, ca o opunere statornica fara sens, plus ca dupa cum ati spus, intr-adevar, cu atat mai mult se opunea eliberarii cu cat evreii insemnau forta de munca si satisfacerea unor mofturi, luxuri, pentru egiptenii care incepusera sa leneveasca (probabil). Am facut asocierea cu destul de multe cazuri din realitate, imediat ce am citit explicatia dumneavoastra, ceea ce zic eu ca ii da veridicitate.

Multumesc pentru apreciere, dar trebuie sa va spun ca nu sunt teolog iar din biblie am citit doar cateva pagini. Prin urmare, capacitatea mea de intelegere si interpretare este limitata sau mai degraba inexistenta. De aceea ii invit pe forumistii mai invatati sa vina cu raspunsurile cuvenite.

[aubergine]

În prealabil postat de crinrin

De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei. (Matei 13,13-15)

(sau)
Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.
Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.
Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule) (Ioan 20,12-16)

(sau)
Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.
Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi. (Matei 26, 38-43)

(sau)
Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
...
Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.
Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? (Luca 24,15-16/31-32)

Ce vreau sa spun cu asta? Gasim in NT nenumarate cazuri in care oamenii reactioneaza altfel decat ar fi fost normal, ai zice ca sunt nebuni.
Privesc, dar parca sunt orbi si nu vad nimic; aud, dar nu inteleg o iota; au inima invartosata; Maria Magdalena nu-L mai recunoaste pe Mantuitorul; ochii ucenicilor sunt ingreuiati de somn, desi fusesera indemnati sa se roage; Petru, desi atentionat de Manatuitorul ca se va lepada de El de trei ori, tot se leapada chiar daca "Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc.".. si exemplele pot continua.

Cat despre Faraon, el avea nevoie de evrei sa-i tina in continuare robi si sa-i munceasca pe masura. De ce i-ar fi lasat liberi?! Nu avea niciun interes sa-i lase pe evrei sa se inchine Dumnezeului lor, ca apoi sa inceapa sa-si doreasca libertatea. El avea nevoie de supusi umili, de mana de lucru la indemana, de robi ascultatori...

Faraon poate fi considerat si nebun, daca vrei. Dar nebunia lui e data de indrazneala de a se opune Dumnezeului Celui Preainalt si nu ca n-ar fi fost in toate facultatile mintale. Mintea si inima lui musteau de mandrie, de egoism, de necredinta.. Acestea nu il lasau sa se opreasca din nebunia lui si sa recunoasca ca, pana la urma, e si el doar un simplu muritor.

Nu-ti poti explica cum ca fiinta rationala, cu instinct de supravietuire, vazand cu ochii cum minunile se deruleaza inaintea ta, si realizand cat de periculoase sunt la adresa ta, nu constientizezi riscul, nu te ingrozesti..?! Cum, nu?! Dar noi, care zicem ca stim Adevarul, care citim negru pe alb in Biblie ce a fost si ce urmeaza sa fie, ce plata primim pentru pacate si ce a pregatit Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El... daca stim si credem, cum de nu incetam sa pacatuim?! Tot o forma de nebunie e si asta, nu?

De aceea nu e bine sa judecam nici de ce evreii preferau robia, in locul eliberarii, nici de ce Faraon nu s-a smerit, nici de ce poporul, in fata caruia Mantuitorul a savarsit numeroase minuni, a ajuns sa strige "Rastigneste-L!".. nu suntem cu nimic mai buni. Doamne ajuta-ne!

Stim si credem, si totusi pacatuim! Fara Domnul nu putem face nimic, oricat incercam singuri.
Nebunia e si a celor care nu cred si nu revin la Domnul din mandrie, egoism si necredinta.. De acord cu ce ati scris.