Va e frica de moarte?

[Codreanu]

Va e frica de moarte?

[cattaniut]

Fiecare probabil ca vrea sa traiasca cat mai mult ... De fapt nu cred ca e frica de moarte ci mai degraba frica de a trai prea putin... Cred ca e bine sa traiesti totul la maxim astfel incat moartea sa nu ramana decat un prag peste care mai devreme sau mai tarziu trecem toti.

[getasart]

Daca esti un bun crestin,nu are de ce sa-ti fie frica de moarte; moartea,este ca un prag intre doua camere; acum, depinde de ce fel de fapte ai facut in viata; daca ai multe pacate si nu ai si un duhovnic bun,musai trebuie sa-ti fie frica de moarte; pragul acesta te v-a duce in iad;daca ai un duhovnic bun,te spovedesti,faci canonul si te tii ,cit poti de tare,de cararea aceea ingusta,care duce la Iisus,nu are de ce sa-ti fie frica de moarte,nici de prag; trebuie sa ne rugam la Maica Domnului,sa ne ajute la trecerea vamilor;aici este tare greu;cine vrea sa stie mai mult, sa citeasca"Vamile vazduhului"sau cele 12 vami; aveti multe de invatat di aceasta carte; Doamne ajuta

[radu_bogdan]

Este o mentiune care mie mi-a placut referitoare la moarte, in cartea lui Tolkien- Silmarilion. cartea este o fictiune, insa viziunea lui despre subiect este interesanta. spune ca oamenii acelor timpuri urmau indeaproape indemnurile lui Dumnezeu in toata viata lor, isi duceau traiul in comuniune cu Atotputernicul si la sfarsitul vietii se asezau in paturile lor si mureau (sau cum spune el, "incepeau calatoria catre <Tarmurile Albe>"- acolo unde era numai bucurie si Iubire. In multe generatii, oamenii au inceput sa fie orgoliosi, sa se faleasca cu realizarile lor, desi toata invatatura era de la Bunul Dumnezeu, au inceput sa-si atribuie realizarile acestea lor si inaintasilor lor. pentru aceasta, au uitat de frumusetea Tarmurilor Albe si au inceput sa creada ca lumea pe care o vedeau in fiece zi era tot ceea ce putea fi mai frumos. nu mai vroiau sa piarda ceea ce vedeau. asa a aparut frica de moarte, din cauza orgoliului oamenilor.

[floryna]

În prealabil postat de radu_bogdan

Este o mentiune care mie mi-a placut referitoare la moarte, in cartea lui Tolkien- Silmarilion. cartea este o fictiune, insa viziunea lui despre subiect este interesanta. spune ca oamenii acelor timpuri urmau indeaproape indemnurile lui Dumnezeu in toata viata lor, isi duceau traiul in comuniune cu Atotputernicul si la sfarsitul vietii se asezau in paturile lor si mureau (sau cum spune el, "incepeau calatoria catre <Tarmurile Albe>"- acolo unde era numai bucurie si Iubire. In multe generatii, oamenii au inceput sa fie orgoliosi, sa se faleasca cu realizarile lor, desi toata invatatura era de la Bunul Dumnezeu, au inceput sa-si atribuie realizarile acestea lor si inaintasilor lor. pentru aceasta, au uitat de frumusetea Tarmurilor Albe si au inceput sa creada ca lumea pe care o vedeau in fiece zi era tot ceea ce putea fi mai frumos. nu mai vroiau sa piarda ceea ce vedeau. asa a aparut frica de moarte, din cauza orgoliului oamenilor.

Frumoasa poveste...Cred insa ca trebuie sa fim pururea cu gandul la moarte ptr ca sa ne ferim sa mai pacatuim.De fapt cred ca nu trebuie sa ne fie frica de moarte in sine ci de Infricosata Judecata a Lui Hristos, care urmeaza dupa moarte.Sa dea Dumnezeu sa avem parte toti de "raspuns bun" la aceasta.
Doamne ajuta!

[alecsandru]

În prealabil postat de Codreanu

Va e frica de moarte?

Parca am mai spus undeva ca nu imi este frica de moarte ci de Dumnezeu! :)

[ecaterina]

Nu imi e frica de moarte, imi e frica sa nu ma prinda nepregatita ... .

[floryna]

În prealabil postat de ecaterina

Nu imi e frica de moarte, imi e frica sa nu ma prinda nepregatita ... .

Bine spus....am exact acelasi sentiment!

[lili]

Eu am trait o experienta inedita .Sfinti parinti ne invata sa nu dam crezare viselor , si ne-au mai invatat ca, daca ceea ce se intampla cu noi este ceva bun suntem linistiti si sentimentul de teama care apare la inceput ne paraseste.Tot ce mi-a ramas in minte si suflet din acea experienta este o dragoste desavarsita pe care am simtit-o ,o dragoste care aici ,in aceasta lume nu suntem capabil s-o simtim ,s-o traim .Nu am vazut locuri deosebite ,chipuri sau voci am simtit doar o dragoste care te coplesea fiindca aici nu o intalnim si nu poate fi descrisa.Am vrut sa raman acolo in acea dragoste care cuprindea totul in care simteai ca te descompui devenind una cu acel sentiment care era totul dar probabil ca nu era momentul.

[lili]

De aceea pot spune ca nu-mi este teama de moarte ,imi este doar rusine de momentul in care ma voi intalni cu Domnul nostru Iisus Hristos si va trebui sa raspund pt. faptele ,gandurile si pacatele mele.Ma rog, sa gasesc mila si indurare de la Bunul Dumnezeu pt. toate greselile mele, si in vita pe care o mai am de trait ,sa reusesc cu ajutorul Lui ,sa implinesc poruncile sale .