Joia din Saptamana Patimilor

[Gotcu Ioan]

Este o intrebare pe care si-a pus-o multi credinciosi.Inainte de plecarea lui Iuda din camera de sus el a intins mina in blid.Acum se pune intrebarea:Ce a luat Iuda din blid?Pastele Vechi Testamental sau Sfinta Cina?

[costel]

Iuda s-a impartasit cu Trupul si Sangele Domnului. Mantuitorul foloseste la aceasta Cina painea si nu azima, ceea ce ne arata ca nu mai avem parte de un pasti iudaic, avem parte de ceva mai mult, de Trupul Sau.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

Iuda s-a impartasit cu Trupul si Sangele Domnului. Mantuitorul foloseste la aceasta Cina painea si nu azima, ceea ce ne arata ca nu mai avem parte de un pasti iudaic, avem parte de ceva mai mult, de Trupul Sau.

Este un prilej de meditaţie. Cei care se împărtăşesc urmează să aibă mari ispite imediat după aceea. Dar, dacă se întîmplă să cadă, atunci să se ridice şi să se căiască la fel ca şi Petru, nu să deznădăjduiască asemenea lui Iuda.

Momentele importante din Joia Mare

Iisus a spălat picioarele ucenicilor

 Mîntuitorul spală picioarele ucenicilor pentru a arăta valoarea morală a smereniei. Cine vrea să fie slujit, să fie mai întîi slujitorul tuturor. ,,Mai nainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, şi iubind pe ai săi, care erau în lume, i-a iubit pînă la urmă. Şi cînd a fost Cina, iar Diavolul pusese acum în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, cugetul vînzării, ştiind Iisus că Tatăl i-a dat lui toate în mînă şi cum că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la cină, s-a dezbrăcat de haine şi luînd un ştergar s-a încins cu el. După aceea, a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Şi a venit la Simon Petru. El i-a zis: Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru însă i-a grăit: Nu, niciodată nu-mi vei spăla picioarele. Iisus i-a răspuns: dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu mine. Zis-a lui Simon Petru: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mîinile şi capul. Iisus a răspuns către el: Cine s-a lăut nu trebuieşte să se mai spele fără numai pe picioare, fiindcă este curat în întregime. Şi voi sînteţi curaţi, însă nu toţi. Căci ştia pe cel ce avea să-L vînză, de aceea a zis: Nu toţi sînteţi curaţi. Iar după ce a spălat picioarele ucenicilor şi şi-a luat veşmintele, s-a pus iar la masă şi a vorbit către ei: Înţelegeţi ce v-am făcut eu?“ (Ioan 13, 1-12 )

Cina cea de taină

 „Ci unul dintre cei doisprezece, care se numea Iuda Iscariotul, s-a fost dus la mai-marii preoţilor, Şi le-a zis: Ce voiţi să-mi daţi, şi eu îl voi da în mîinile voastre? Iar ei s-au învoit cu el treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mîinile lor.“ (Matei 26, 14-16 ). Pe cînd Iuda fugea să-L vîndă, Iisus pregătea cu ucenicii Paştile. ,,În cea dintîi zi a Azimilor, au venit ucenicii la Iisus şi l-au întrebat: Unde voieşti să-ţi gătim, ca să mănînci Paştile? El le-a răspuns: mergeţi în oraş, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: timpul meu este aproape; la tine voi să fac Paştile cu ucenicii mei. Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au gătit Paştile.... Iar pe cînd mîncau, Iisus luînd pîinea, a binecuvîntat, a frînt şi dînd ucenicilor a zis: Luaţi, mîncaţi, aceasta este trupul meu. Şi luînd paharul şi mulţumind, le-a dat zicînd: beţi dintru acesta toţi; Că acesta este sîngele meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Ci vă spun vouă, nu voi mai bea de acum din acest rod al viei pînă în ziua aceea cînd îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui meu.“ (Matei 26, 17-29)

Rugăciunea lui Iisus

 Iisus le vorbeşte ucenicilor despre prigoanele pe care le vor suferi şi le promite un Mîngîietor: Duhul adevărului. După aceea se roagă pentru ei şi pentru cei pe care Dumnezeu i i-a dat în grijă ca toţi să fie „una“. „Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvîntul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una sîntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvîrşiţi întru unime, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine“. (Ioan 17, 17-23).

Trădarea Domnului de către Iuda

 „Şi pe cînd vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrînii poporului. Iar vînzătorul le-a dat semn, zicînd: Pe care-L voi săruta, Acela este! Puneţi mîna pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mîinile pe Iisus şi L-au prins“. (Matei 26,47-50)

[mishi55]

Ştergarul (Costache Ioanid) (1912-1987)

La Cina cea de Paşte, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsă din sfeşnic o galbenă lumină
pe pâinile calde, pe mielul fără vină…
Era plăcut prilejul şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?… Nu şade bine. - Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân…
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu cel ce ţii punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns…
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială…
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-a-nfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor!
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum a câta oară? - Se-aşează iar Iisus
Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?…
Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling,
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
Sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Sunt suferinzi ce-aşteaptă al Cerului semnal.
Se cere osteneală si jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
Cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
Cât cratiţa, toporul şi roata la fântână,
Ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân…
- Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
Iubirea fără margini trăindu-şi iarăşi taina,
Încet - a câta oară? – S-a ridicat Iisus
Şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar şi-a pus.
Aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus din nou Se-njugă!
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă!
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală astăzi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!…
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi pe cale, orice lucrare-i bună,
Dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

extraordinara poezia. chiar te pune pe ganduri...

[tabitha]

Se pare ca "Cina cea de Taina" a avut loc cu o zi inainte de Passover. Mantuitorul a rupt si a dat ucenicilor paine dospita, nu azima.

[Yasmina]

Va rog frumos sa-mi spuneti ce este este permis in Joia Mare...curatenie,treaba in casa,spalat?stiu ca azi se pot vopsi oua sau bucatarisi,insa pe mine ma intereseaza curatenia si spalatul rufelor!
Multumesc!

[George.m]

În prealabil postat de Yasmina

Va rog frumos sa-mi spuneti ce este este permis in Joia Mare...curatenie,treaba in casa,spalat?stiu ca azi se pot vopsi oua sau bucatarisi,insa pe mine ma intereseaza curatenia si spalatul rufelor!
Multumesc!

Desigur, avem voie sa facem curatenie.
Insa Biserica ne indeamna ca in aceste zile din Saptamana Mare sa nu ne ocupam timpul doar cu treburile gospodaresti, dand uitarii slujbele religioase deosebit de frumoase.
Spor intru toate! :)

[mishi55]

În prealabil postat de mirela.t

Se pare ca "Cina cea de Taina" a avut loc cu o zi inainte de Passover. Mantuitorul a rupt si a dat ucenicilor paine dospita, nu azima.

Cina cea de taina a avut loc Joi, care a devenit acum Joia Mare. Si a fost, asa cum spune parintele Ioanichie Balan, prima Liturghie crestina, oficiata de Insusi Mantuitorul nostru.
Postez aici predica minunata a parintelui, de mare folos duhovnicesc:

Parintele Ioanichie Balan – Predica la Sfanta si Marea Joi (Cina cea de taina)

„Luati, mancati, acesta este Trupul Meu… Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi..” (Matei 26, 26-28)


Iubitii mei frati,
Mare este sfanta zi de astazi. Ca mai inainte de patima Sa cea de buna voie, prea Bunul nostru Mantuitor a voit sa cineze pentru ultima data impre*una cu ucenicii Sai. Dar Cina aceasta nu este o simpla masa cu mancare, cu paine si vin. Cina cea de Taina este o mare taina, este o jertfa de dragoste, este prima Liturghie crestina savarsita de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Cina cea de Taina este ultimul popas duhovnicesc al lui Iisus, este un prilej de reculegere pentru ucenici; este un loc tainic de intalnire, de vorbire si de despartire a lui Hristos de ucenicii Sai, carora le da ultimele sfaturi si porunci.
Aici nu mai sunt multimi de oameni, nu mai sunt farisei, nici carturari iscoditori, nici bolnavi, nici minuni de vindecare. Ci singur Hristos, Mantuitorul lumii, inconjurat de cei doisprezece ucenici, sta in camara de taina, unde spala picioarele cele obosite de drum ale apostolilor, apoi se roaga, multumeste Tatalui, binecuvinteaza painea si vinul si le imparte, ca pe o Impartasanie, celor ce sunt de fata. Lipseste de aici insasi Maica Domnului, caci Cina are un caracter strict euharistic, iar foisorul inchipuieste altarul Bisericii, unde se jertfeste tainic Iisus Hristos de catre preoti si episcopi.
Numai Iuda tradatorul si vanzatorul este primit la Cina Domnului, din urmatoarele pricini: mai intai ca nu cumva sa se deznadajduiasca de a sa mantuire, daca nu ar fi fost primit la Cina. Apoi, ca sa nu-i sileasca libertatea, care este cel mai mare dar firesc al omului, caci fiecare este liber sa creada si sa vina la Hristos sau sa se lepede si sa fuga de Hristos. Iuda a fost primit la Cina, desi a facut cel mai mare pacat posibil, ca prin aceasta sa ne arate Dumnezeu ca primeste la pocainta pe cel mai mare pacatos, de se va cai de pacatele sale. Iuda a fost primit la Cina, desi purta la sine argintii vanzarii, ca sa primeasca si el spalarea picioarelor, ca sa guste din Trupul si Sangele Domnului, si prin aceasta sa scape de satana, care il chinuia.
Daca Iuda s-ar fi cait de greseala sa si ar fi aruncat banii diavolului, atunci spalarea picioarelor, ca o spovedanie, l-ar fi curatit, iar Painea si Vinul ce i s-au dat, ca o Impartasanie, l-ar fi sfintit. Dar pentru ca nici de tradare nu s-a lasat, nici pe arginti nu i-a lepadat, spalarea si Cina nu i-au folosit nimic. Caci in clipa cand a intins mana in blid cu Hristos si a gustat cu nevrednicie din Painea Domnului, a si intrat satana in el si a fugit afara.
Un alt motiv pentru care Iuda a fost primit la Cina a fost acela ca sa fie aratat inaintea tuturor ca el este vanzatorul. Si, in sfarsit, a fost primit ca un semn de taina, ca intotdeauna intre slujitorii lui Hristos vor fi si tradatori, vor fi si vanzatori, vor fi si eretici, vor fi si ucigasi, vor fi si apostati, vor fi si iubitori de argint care vor sfasia camasa lui Hristos si vor incerca, fara de toiag, sa pastoreasca oile Domnului numai pentru bani.

Iubitii mei frati,
Doua lucruri importante deosebim la Cina cea de Taina: mai intai spalarea picioarelor ucenicilor si apoi intemeierea Tainei Sfintei Impartasanii, numita si Sfanta Euharistie. Deci, savarsind Iisus Hristos propovaduirea Sfintei Evanghelii, mai inainte cu o zi de patima Sa si de Pastele evreiesc, a randuit sa manance Pastele dupa obiceiul Legii Vechi, intr-o casa din Ierusalim.
Acolo, mergand din vreme ucenicii, au gatit Pastele si venind Domnul, au mancat impreuna pascha Legii Vechi, dupa porunca data de Moise. Adica au mancat painea nedospita numita azima si miel fript, stand cu totii in picioare, incinsi cu brau, incaltati si cu toiegele in mana, gata de drum.
Acesta era Pastele evreiesc, pe care Iisus Hristos l-a respectat si de data aceasta, ca sa se arate pana la moarte ascultator si necalcator de lege (Dupa Sinaxarul din Joia Mare).
„Iar cand s-a facut seara, Iisus a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici” (Matei 26, 20) si a mancat Pastele Legii Noi. Asadar, in aceasta mare zi, doua legi a indeplinit Iisus si de doua ori a praznuit. Mai intai a mancat Pastele lui Moise, care era chipul lui Hristos, ca sa Se arate pazitor al Legii Vechi. Apoi a mancat Pastele nostru crestinesc, ca sa Se arate intemeietor al Legii Noi. Doua Testamente astazi a unit: cel Vechi, care acum s-a sfarsit, cu cel Nou, care abia a inceput. Doua Liturghii a savarsit: liturghia Pastelui evreiesc, care nu avea caracter de taina, nici putere sfintitoare, si Liturghia Pastelui crestinesc, care prin Taina Sfintei Impartasanii are putere sa sfinteasca si sa mantuiasca pe toti cei care cred. Si din doua paini a mancat in aceasta zi Hristos; din painea Legii Vechi, care era azima uscata, lipsita de fermentul datator de mantuire al Duhului Sfant, si apoi din painea cea dospita, proaspata si calda a Legii celei Noi, care este Trupul tainic al lui Iisus Hristos, adica Sfanta Impartasanie, prin care dobandim iertare de pacate si viata nemuritoare.
Dar pentru ce masa aceasta din foisor se cheama „Cina” si pentru ce se cheama „de taina”? Se cheama „Cina” pentru ca s-a savarsit seara, dupa asfintit, adica spre asfintitul veacurilor si la sfarsitul vietii pamantesti a lui Hristos. Si se cheama „de taina” pentru ca Cina are un caracter liturgic de Taina, de Jertfa, de prefacere euharistica a painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos. Cina se mai cheama masa de taina, caci aceasta este ultima masa la care a mancat Domnul cu ucenicii Sai, mai inainte de moarte si pentru ca a avut loc noaptea tarziu, cand tot Ierusalimul si inimile tuturor erau pline de multe taine. Mai poarta acest nume si pentru faptul ca Cina a durat mult mai mult decat o masa obisnuita, in care timp Iisus Si-a impartasit ucenicii cu Sfanta Impartasanie, mai inainte de despartire, ca sa poata rezista marilor ispite ce le stateau inainte. De aceea, la sfarsitul mesei, Iisus Hristos S-a rugat pentru ei cu cea mai inalta rugaciune si a rostit cele mai frumoase si miscatoare cuvinte de invatatura si mangaiere pentru ucenici.
Daca citim cu atentie Sfanta Evanghelie de astazi, intelegem ca indata ce ucenicii s-au asezat la masa, mai inainte de a gusta din paine si din vin, „Iisus S-a sculat de la cina, S-a dezbracat de haine si, luand un stergar, S-a incins cu el. Dupa aceea a turnat apa in vasul de spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins” (Ioan 13, 4-5).
Mare este taina acestei dumnezeiesti spalari si necuprins este adancul smereniei lui Hristos. In noaptea aceasta tarzie, cand arhiereii mandri se sfatuiau cum sa-L prinda si sa-L omoare pe Iisus, cand tot Ierusalimul tulburat era in asteptare, acolo sus, in foisorul de taina, era liniste si tacere multa. Acolo vedem pe Iisus cum Se dezbraca de haine, cum Se pleaca pana la pamant, cum spala cu apa picioarele cele lovite cu pietre ale ucenicilor Sai, cum le saruta cu dragoste si sterge cu stergarul picioarele Apostolilor Sai, ale acelora care vor duce vestea Evangheliei pana la marginile lumii.
Mare este adancul smereniei lui Hristos. Ca primul care si-a intins picioarele si a fost spalat de Domnul, a fost Iuda vanzatorul. Spalandu-i picioa*rele, Iisus il cheama inapoi, ii arata dragoste, ii da nadejde, ii intinde mana, ii spala pacatul, numai sa-l marturiseasca, numai sa-l paraseasca. Dar Iuda nu se caieste, Iuda nu se pocaieste, Iuda nu arunca argintii, Iuda nu-si spune pacatul, Iuda nu se smereste, Iuda nu se foloseste. Pentru care pricina Iuda nu se mantuieste? Deoarece picioarele ii sunt in mana Domnului, iar inima in mana diavolului. Hristos ii curata picioarele, iar satana ii spurca inima. Pentru aceea Iuda nu se poate mantui, ca picioarele sale indata si le arata, iar pacatele inimii si le tainuieste. Cu picioarele sta in apa, iar cu mainile tine argintul vanzarii. Mare este dragostea Mantuitorului nostru Hristos. Ca El sterge picioarele tradatorului, iar acela nu se caieste, nici se smereste. Iisus, sarutandu-i picioarele il primeste inapoi, iar Iuda, sarutandu-1 pe obraz, il vinde la arhierei.
Singurul care s-a impotrivit spalarii a fost Petru cel fierbinte ravnitor. Dar Domnul i-a zis: „Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine” (Ioan 13, 8). Atunci plecandu-se Petru, L-a lasat, ca sa aiba parte cu Hristos. Ca taina aceea a spalarii inchipuia Taina Spovedaniei, fara de care nimeni nu se poate mantui, nici petrece cu Hristos. Fara spalarea pacatelor prin spovedanie, nimeni nu se poate nici impartasi; ca iata, Iisus stand la masa, mai inainte de a frange paine, si a le da sa manance, sa se impartaseasca, ii spala cu apa, ii pregateste prin smerenie si prin spovedanie si abia la urma ii impartaseste.