Vocatia

[costel]

Am colegi care nu se pricep la ceea ce fac, dar nu-si pun problema ca pot fi buni sau chiar foarte buni pentru altceva. Sunt asemantori celor care au gresit trenul. Adica vor sa ajunga la Arad cu trenul ce duce spre Galati. Cred ca si aceasta e o mare problema a zilelor noastre: sa nu stii ce-ti este propriu.

[georgeval]

Oamenii care au o vocatie isi considera munca drept o contributie la societate, la binele celorlalti. Pentru ei munca reprezinta o rasplata in sine indiferent de bani sau promovari, ceva neconditionat. Munca reprezinta cea mai importanta parte a vietii lor. Au tendinta sa lucreze si acasa, dar si in concediu. Ei isi incurajeaza prietenii sa lucreze in acelasi domeniu. Aceste persoane amana pensionarea si sunt tristi daca ar trebui sa renunte la munca lor

[MadalinaM]

În prealabil postat de costel

Am colegi care nu se pricep la ceea ce fac, dar nu-si pun problema ca pot fi buni sau chiar foarte buni pentru altceva. Sunt asemantori celor care au gresit trenul. Adica vor sa ajunga la Arad cu trenul ce duce spre Galati. Cred ca si aceasta e o mare problema a zilelor noastre: sa nu stii ce-ti este propriu.

Interesant subiect ai gasit si asa este, astazi nu mai stim cine suntem si ce ne identifica. Si eu cunosc persoane care fac o facultate de exemplu doar pt ca este la moda sau se pot castiga bani multi dupa si asa se umplu toate domeniile cu oameni care muncesc robotizat, fara a pune suflet in ceea ce fac iar rezultatele nu intarzie sa apara. Dar oare de ce sa ne fi indepartat asa de noi insine? Oare de ce sa nu ne recunoastem calitatile si pasiunile? Sa fie din cauza banilor, a recunoasterii sociale sau doar a lipsei de autocunoastere? Cateodata mi se pare ca nu ne mai place sa fim noi insine, parca peste tot unde ma uit vad masti si teama de a ne exprima propriul eu...Mi-ar place sa stiu de unde vine teama asta? Poate din lipsa de credinta si iubire...

[podolski_2]

Atunci cand muncesti pt ceilalti fara un folos material atunci e vocatie.

Cand ai ajuns la perfectiune in domeniu atunci esti geniu.
Dar geniile nu neaparat au si vocatie .




Oamenii nu mai isi pot urma vocatia din cauza vietii. Ne sfarma greutatea vazduhului plin de draci. Si daca unii dintre noi au ajuns mai sus sau unde si-au dorit nu au ajuns din meritul lor. Deloc. Ci din ingaduinta dumnezeiasca.
Oare la fel ar fi aratat viata noastra daca ne-am fi nascut fara vedere? Sau in familie de romi?

Dam de obicei vina pe oameni ca sunt saraci pt ca nu luptat ca noi. Ca nu au ambitie. Dar toate sunt ingaduinte. Multi dintre cei dispretuiti de noi vor fi in rai, iar multi dintre "oamenii buni" si oamenii respectati vor fi in iad. Si in plus Dumnezeu iubeste mai mult pe sarac pt ca bogatul oricat de iubitor de Dumnezeu are niste indatoriri fata de familie, de tot ce il inconjoara care il indeparteaza de Dumnezeu.
Si daca l-ar iubi asa mult pe Dumnezeu si-ar da toata averea la saraci si s-ar face sarac si ar rabda foamea si rusinea vietii pt Dumnezeu. Deci pana la urma sunt niste contraste, care arata de fapt ca omul desavarsti e tot omul sarac si neimplinit in viata asta.


Slava lui Hristos si Maicutei Domnului intru Sfintii Sai saraci si care in ochii celorlati sunt niste lasi si lenesi dar in ochii lui Dumnezeu sunt cat un neam .


Eu nu au stiut carte. Nu si-au implinit nici un vis. Sunt niste ratati in fata lumii si oameni fara ambitii, dar inaintea lui Dumnezeu, isi va trimite toata ceata Ingerilor si Mucenicilor, si Sfinti si alte Puteri Ceresti sa-i intampine pe acesti nedreptatiti , nedreptatiti fiind chiar si de fiecare dintre noi.

[LapetiteMoc]

"Omul potrivit la locul potrivit"... Parca e din povestile bunicii. Lumea in care traim se axeaza tot mai mult pe aceasta nepotrivire intre ce-ti este dat de Domnul ca vocatie si ce alegi sa faci, care sunt criteriile pe baza carora iti alegi meseria. Si adesea criteriul este nivelul salariilor dintr-un anumit domeniu.

Cand am ales sa fiu profesor, toti imi spuneau "Treaba ta, ai sa mori de foame. Sa nu vii vreodata sa te plangi..." Apoi, cand si-au trimis copiii la mine pentru medidatii, ar fi vrut sa fie gratis.

[teatru-copii]

În prealabil postat de podolski_2

Atunci cand muncesti pt ceilalti fara un folos material atunci e vocatie.

Oamenii nu mai isi pot urma vocatia din cauza vietii. Ne sfarma greutatea vazduhului plin de draci. Si daca unii dintre noi au ajuns mai sus sau unde si-au dorit nu au ajuns din meritul lor. Deloc. Ci din ingaduinta dumnezeiasca.
Oare la fel ar fi aratat viata noastra daca ne-am fi nascut fara vedere? Sau in familie de romi?

Slava lui Hristos si Maicutei Domnului intru Sfintii Sai saraci si care in ochii celorlati sunt niste lasi si lenesi dar in ochii lui Dumnezeu sunt cat un neam .


Dumnezeu, isi va trimite toata ceata Ingerilor si Mucenicilor, si Sfinti si alte Puteri Ceresti sa-i intampine pe acesti nedreptatiti , nedreptatiti fiind chiar si de fiecare dintre noi.[/b]

Vad in vocatie, dragostea de aproape si de Dumnezeu. Orice ar face omul, nu poate zidi fara har. Numai Dumnezeu poate sa-l dea.
Doamne ajuta!

[costel]

Observ o goana nebuna dupa anumite locuri de munca, dar o lipsa crancena in a privi deodata si in interior: sunt bun pentru aceste posturi? Oare voi deveni candva capabil sa indeplinesc cerintele unui asemenea post? ... Dar oamenii din ziua de astazi nu se mai analizeaza, si uite asa ajungem sa avem mai multi improvizati si din ce in ce mai putini profesionisti. E adevarat ca unele posturi pentru care erai calificat sau aveai vocatie, nu mai sunt cerute de piata, dar atunci ar trebui sa nu ravnesti la mai mult decat poti duce.

[MariS_]

În prealabil postat de costel

Observ o goana nebuna dupa anumite locuri de munca, dar o lipsa crancena in a privi deodata si in interior: sunt bun pentru aceste posturi? Oare voi deveni candva capabil sa indeplinesc cerintele unui asemenea post? ... Dar oamenii din ziua de astazi nu se mai analizeaza, si uite asa ajungem sa avem mai multi improvizati si din ce in ce mai putini profesionisti. E adevarat ca unele posturi pentru care erai calificat sau aveai vocatie, nu mai sunt cerute de piata, dar atunci ar trebui sa nu ravnesti la mai mult decat poti duce.

Mie mi se pare ca astazi educatia se focalizeaza pe verbul A AVEA,
cand de fapt ar trebui sa focalizeze pe A FI. Si nu numai educatia
ci toata societatea moderna. A AVEA hraneste egocentrismul din
noi, A FI pune in valoare Chipul. Toate derapajele societatii moderne
vin din aceasta esentiala substituire. Lumea nu iubeste Chipul, lumea
adora egocentrismul, slava desarta. E plina lumea de "trenuri" deraiate.
Doar Hristos le poate repune pe "sine", dar numai daca vrea "mecanicul".
Har, smerenie si jertfa de sine.