Iesirea din trup

[Ioana-Andreea]

Am o intrebare legata de experientele din afara trupului.

Se stie ca aceasta practica vine din spiritism, prin urmare, are loc prin interventia demonilor. Multi oameni care au trecut prin asa ceva au simtit ca aceste experiente erau de provenienta demonica.

Insa recent, am gasit astfel de relatari prin vietile unor parinti de la muntele Athos, cum ar fi pr. Porfirie si pr. Paisie. Spuneau ca mergeau in duh sa binecuvanteze bolnavii din spitale. Mi-e greu sa cred ca aceasta practica poate fi si dumnezeiasca... sau macar neutra...chiar daca e promovata la Athos. Am gasit si in Sfanta Scriptura doua mentiuni:

"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer." (II Cor 12,2)
"Am fost în duh în zi de duminică". (Apocalipsa 1,10)

Pr. Serafim Rose trateaza acest subiect intr-una din cartile sale, insa nu ofera o concluzie concreta.

Daca aceste experiente pot fi si de la Dumnezeu, si de la demoni, cum le putem deosebi?

[AlinB]

Daca ai o intensa viata de rugaciune si ai primit asta ca un dar de la Dumnezeu, cred ca nici nu mai are rost sa intrebi.

Daca ai facut din a dobandi asta un scop in sine, atunci fara doar si poate esti in cealalta categorie..

[Ioana-Andreea]

Care ar fi scopul unui asemenea dar de la Dumnezeu? Daca se intampla asa ceva, cum poate ramane mintea in inima, cand ea pleaca de acolo? Mai degraba e o imprastiere a simturilor.

[Copacel]

În prealabil postat de Ioana-Andreea

Care ar fi scopul unui asemenea dar de la Dumnezeu?

Pai de fapt Dumnezeu iti da ceea ce a pierdut Adam la cadere.
Practic tu primesti inapoi ceea ce Adam (fara sa stie) ti-a luat.
Asadar omul duhonicesc(cel dupa "chipul si asemnarea lui Dumnezeu") este
cu tot altul decat ceea ce noi ne inchipuim.
Si cu cat sporesti in viata duhovniceasca cu atat Dumnezeu iti da inapoi harisemele pe care Adam l-a pierdu si asta pt ca tu le-ai castigat inapoi prin
modul cum iti traiesti viata duhovniceasca.

In Paterice vei vedea, ce inseamna ca omul sa reprimeasca harismele pe care
Adam l-a pierdut.

Practic totalitatea harismelor inseamna intensitatea credintei tale.

[ioan67]

În prealabil postat de Ioana-Andreea

Daca se intampla asa ceva, cum poate ramane mintea in inima, cand ea pleaca de acolo? Mai degraba e o imprastiere a simturilor.

Nu pleaca de acolo. Ci cunoaste din acolo, cu alti ochi.

[AlinB]

În prealabil postat de Ioana-Andreea

Care ar fi scopul unui asemenea dar de la Dumnezeu? Daca se intampla asa ceva, cum poate ramane mintea in inima, cand ea pleaca de acolo? Mai degraba e o imprastiere a simturilor.

Credinta si miracolul sunt date pentru a fi de folos sufletesc oamenilor nu pentru a dezvolta filosofii sterile si potential paguboase de pe urma lor.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Ioana-Andreea

Care ar fi scopul unui asemenea dar de la Dumnezeu? Daca se intampla asa ceva, cum poate ramane mintea in inima, cand ea pleaca de acolo? Mai degraba e o imprastiere a simturilor.

Cand omul cunoaste adevarata linistire actiunile sale devin expresii ale repaosului.

Poate actiona intr-o infinitudine de moduri simultan - toate nefiind altceva decat expresii ale pacii launtrice.

Pare ca pleaca dar nu pleaca niciunde, pare ca se inalta dar nu se inalta defel, pare ca se intrupeaza dar ramane in ceruri pururea.

Omul obisnuit este cu totul inlantuit de simturi. Orice miscare este zbatere in plasa lor. Nu poate concepe realitatea decat prin fragmentare, raportare la identitati asociate partilor.

Cand mintea se curatateste si devine unitara simturile nu o mai pot tulbura. Nicio miscare nu o mai clatina - pentru ca miscarea presupune in mod necesar o perceptie segregata.

Omul este chemat la aceasta odihna - la ziua a 7-a ca sa petreaca in unire cu Dumnezeu.

[catalin2]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cand mintea se curatateste si devine unitara simturile nu o mai pot tulbura. Nicio miscare nu o mai clatina - pentru ca miscarea presupune in mod necesar o perceptie segregata.

Sfintii ne spun ca mintea este pavaza impotriva demonilor. Ingerii cazuti cauta sa controleze sau sa influenteze mintea oamenilor. Eliberarea aceasta de ganduri din budism este de fapt o munca de a lasa ingerii cazuti sa controleze mintea (bineinteles, acestia nu-si dau seama ca asta fac). Cand ajung la performante mai inalte yoginii au parte si de experiente paranormale (viziuni, zbor prin aer, "calatorii astrale", etc.).

[Iorest]

În prealabil postat de Ioana-Andreea

Am o intrebare legata de experientele din afara trupului.

Se stie ca aceasta practica vine din spiritism, prin urmare, are loc prin interventia demonilor. Multi oameni care au trecut prin asa ceva au simtit ca aceste experiente erau de provenienta demonica.

Insa recent, am gasit astfel de relatari prin vietile unor parinti de la muntele Athos, cum ar fi pr. Porfirie si pr. Paisie. Spuneau ca mergeau in duh sa binecuvanteze bolnavii din spitale. Mi-e greu sa cred ca aceasta practica poate fi si dumnezeiasca... sau macar neutra...chiar daca e promovata la Athos. Am gasit si in Sfanta Scriptura doua mentiuni:

"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer." (II Cor 12,2)
"Am fost în duh în zi de duminică". (Apocalipsa 1,10)

Pr. Serafim Rose trateaza acest subiect intr-una din cartile sale, insa nu ofera o concluzie concreta.

Daca aceste experiente pot fi si de la Dumnezeu, si de la demoni, cum le putem deosebi?

Nu-mi dau seama ce ai citit mai exact, Sfântul Maxim Kavsokalivitul de pe Muntele Athos putea zbura prin aer, având un dar al Duhului Sfânt :

„Dreptul şi de Dumnezeu insuflatul părinte Maxim Kafsokalivitul înota în marea darurilor divine, care sunt dăruite din Fântâna veşnică a Harului ce-i împodobeşte pe toţi sfinţii. De asemenea, el avea un dar deosebit ce numai rareori este dat unora. Putea să zboare. Putea să meargă dintr-un loc în altul prin aer. Era o pasăre a cerului, atât la figurat cât şi literal. Biograful său, Teofan Peritheoriou, a fost martor al harului său special. Iată cum descrie el:

[...]Am mers în spatele colibei sale şi, privind spre drumul lui Isaia, era acolo. L-am văzut lângă bazinul lui Agelarios, la aproape două mile distanţă, pe o întindere colţuroasă a unui drum stâncos, foarte dificil. L-am văzut pe sfânt ridicat deasupra pământului în aer. El zbura ca un vultur deasupra pădurii şi a stâncilor, venind spre mine. În acel moment, m-am speriat şi am strigat: «Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale». Fiindcă eram speriat, m-am tras înapoi, şi el, cât ai clipi din ochi, a apărut în faţa mea, cântând. Am căzut în genunchi, ca să-i fac plecăciune.[...]”

Pasajul e din Patericul Atonit.

[Copacel]

În prealabil postat de Ioana-Andreea

Daca aceste experiente pot fi si de la Dumnezeu, si de la demoni, cum le putem deosebi?

Le putem deosebi astfel:
1.Dumnezeu niciodata nu ispiteste pe om(a primi stari din astea in conditiile in
care tu nu le intelegi taina , seamana tulburare sufletului.Daca sufletul se
tulbura atunci nu este de la Dumnezeu).

2.Inainte de a avea astfel de experiente de la Dumnezeu, Acesta iti va trimite
inainte darul (harisma) de a deosebi starile duhovnicesti.

3.Harismele de la Dumnezeu niciodata nu se obtin gratis, ci ele vin ca rasplata pentru viata duhovniceasca a omului.