De dragul Lui

[glykys]

Condac 2

O, Doamne, cat e de bine în ospetie la Tine: vantul inmiresmat, muntii inaltandu-se spre cer, nemarginitele oglinzi de ape reflectand auriul razelor si transparenta norilor.Intreaga fire murmura tainic, plin de mangaiere, si pasarile si jivinele poarta pecetea iubirii Tale.
Binecuvantat fie pamantul-maica, a carui trecatoare frumusete trezeste dorul de vesnica patrie, acolo unde in toata maretia rasuna: Aliluia!

Icos 2

Tu m-ai adus in aceasta viata ca-tr-un rai incantator. am vazut cerul - adanca intindere azurie frematand de pasari; am auzit fosnetul linistitor al padurii si armonioasa cantare a apelor; am gustat din fructele inmiresmate si gustoase, din mierea aromata. Bine e pe pamantul Tau, Doamne, si ce bucurie sa fim cu Tine!
Slava Tie pentru sarbatoarea vietii!
Slava Tie pentru mireasma lacramioarelor si a trandafirilor!
Slava Tie pentru dulcea felurime a poamelor si a fructelor!
Slava Tie pentru diamantina sclipire din roua diminetii!
Slava Tie pentru surasul unei desteptari senine!
Slava Tie pentru viata pamanteasca, prevestitoare a celei ceresti!
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

[glykys]

Condac 3

Prin puterea Sfantului Duh toata floarea raspandeste parfumul ei - dulci adieri aromate, suave culori, frumusete a Maretiei oglindita in cele mici.
Slava si cinste Datatorului-de-viata Dumnezeu, Cel ce-si intinde pajistile ca un covor infloritor, Cel ce impodobeste campiile cu auriul holdelor si cu azurul albastrelelor si sufletul cu bucuria contemplatiei. Bucurati-va si cantati Lui: Aliluia!

Icos 3

Cat de minunat esti in triumful primaverii, atunci cand toata faptura inviaza si Iti canta cu voiosie pe mii de tonuri: Tu esti Izvorul vietii, Tu esti Biruitorul mortii!
Sub clar de luna, la ceasul cand privighetoarea canta, campiile si padurile isi imbraca gateala nuptiala alba ca zapada.
Tot pamantul Te asteapta ca logodnica pe Mirele ei vesnic. Daca astfel imbraci Tu iarba campului, o, cum ne vei preschimba trupurile, cum vor straluci sufletele noastre!
Slava Tie Celui ce scoti din negreala pamantului diversitatea culorilor, gusturilor si miresmelor!
Slava Tie pentru minunata bunavointa si ospitalitate a intregii firi!
Slava Tie ca ne-ai inconjurat cu mii si mii de fapturi!
Slava Tie pentru adancul intelepciunii Tale,a carei pecete e pusa pe intreaga lume!
Slava Tie si sarut cu evlavie urma pasior Tai nevazuti!
Slava Tie Celui ce ai aprins in viitor stralucitoarea lumina a vietii vesnice!
Slava Tie pentru nadejdea frumusetii ideale, nemuritoare si vesnice!
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Se-asterne inserarea,si...stele se invesc
Si linistea coboara,se stinge totul,lin
Si pacea ma cuprinde,si numai eu plutesc
Caci s-a mai scurs o ziua,si-a mai trecut un chin.

Timpului care curge,cit imi doresc de mult
Asemuind secunda,cu ziua care trece
Un ceas dac-asi putea,in fata ca sa-l mut
Dar timpul ma priveste,necrutator si rece.

De-asi fi la o rascruce,sa pot din nou alege
Poteca cea ingusta,sau drumul luminat
La cine sa-i spun...Doamne...cine m-ar intelege
In fata da-mi poteca...n-apoi drumul cel lat.

Caci cineva odata,mai sus de-a mea fiinta
S-a rastignit pe cruce,si m-a rascumparat.
Sub raza lui m-oi naste,din nou de-oi intelege
Sa fiu curat ca pruncii si fara de pacat.
Amin.

Citesc cu multă atenţie poeziile pe care le postezi.Sunt scrise de tine? Dacă da atunci felicitări.De ce nu le aduni într-un volum şi să le publici?

Uite strofa aceasta mi-a rămas în gînd:
"Atunci a strălucit în mine /LUMINA ce m-a luminat/Şi am ştiut...prin suferinţă/ Că sus,în cer...am fost iertat."

[cristiboss56]

Ca o săgeată spre Hristos, / Icoana ce grăia frumos / Sta atârnată-n loc ferit, / De o maramă adumbrit . / Ca o deschidere în sus, / Vorbea domol despre Iisus , / Aşa cum ştie ea vorbi, / În miez de noapte sau de zi. / N-avea cu cine uneori, / Vorbea în şoaptă alteori, / Ca o mireasmă-n infinit, / Icoana tot nu s-a oprit. / Marama s-a îngălbenit, / Anii s-au scurs. . . S-a învechit ! / Icoana cea cu glas dogit / N-a obosit, n-a obosit . / Dând mărturie despre El, / Vorbeşte azi în tainic fel : / - Hei, timpul s-a restaurat, / De când Hristos a înviat ! / O candelă i s-a aprins, / Iar graiul ei, şi mai încins, / Se-aude-n inimi de creştini, / Când se-nchină Sfintei Treimi . Amin ! +

Da ? Ma bucur.Citeste-o si pe aceasta...

Cind inima suspina de dor si-i numai freamat
In suflet,cind speranta te-atinge c-o aripa.
Tu simti vibrind o coarda,ce dulce-i al ei geamat,
Un sens iti da vietii,spre slava te ridica.

Cind picura nectarul,parfumul lui te-mbata
Si inima-ti deschide,ca...cupa unei flori
Inlantuit iubirii,care iti da tircoale,
Te-mbie cu miresme,ce dulce-i vraja lor.

INLANTUITE TOATE,SE POT INTINDE-O VIATA,
ETERNELE ILUZII...DE-OR FI PIN-OI MURI
SA NU ADUCA CEASUL,CE POATE-ADUCE CLIPA,
DE-S IMPARTITE-N DOUA...DE NU...PUSTIU AR FI.
Amin.

[cristiboss56]

Doamne , nu pentru mine , / Nu pentru ruga mea , / Căci mi-e ruşine / În faţa Ta , / Ci pentru Sfinţii / În lume-ascunşi , / Şi pentru pruncii / De rău nepătrunşi , / Şi pentru gâze , flori şi copaci , / Doamne , Tu , mila să nu Ţi-o taci , / Căci ce ne-am face / Singuri si goi / Fără de pace ? / Tu , vino-n noi . . . ! Amin ! +

În prealabil postat de dorinastoica14

Citesc cu multă atenţie poeziile pe care le postezi.Sunt scrise de tine? Dacă da atunci felicitări.De ce nu le aduni într-un volum şi să le publici?

Uite strofa aceasta mi-a rămas în gînd:
"Atunci a strălucit în mine /LUMINA ce m-a luminat/Şi am ştiut...prin suferinţă/ Că sus,în cer...am fost iertat."

Da...sint scrise de mine,Doamne iarta-ma,ca simt mindrie scriind aceasta.Privesc in mine,in interior,si scriu ceia ce vad.
Am incercat sa pun in strofe ceia ce am trait.
PS: descrierea partiala a ceia la care te referi,exista in Pelerinul Roman,traita de parintele Cleopa,prima explicatie aflata de mine care-mi descria cele traite (am gasit si mai tirziu altele)
Amin.

[cristiboss56]

Când propria viaţă s-a făcut balast / La societatea ce-ţi zâmbeşte cast , / Când eşti bun de muncă doar de eşti robot, / Fără dram de suflet - alţii te socot , / Când n-ai cui te plânge, căci nu eşti crezut , / - Plânsul şi suspinu-ţi alţii nu l-aud , / Se deschide Cerul spre a te iubi , / Domnul te aude te va însoţi . . . / Biserici de piatră, dacă reci le simţi , / Să ştii că în tine , undeva , te minţi ; / Slujba nu e rece ; dincolo de ea / Sunt : Dumnezeu , Sfinţii, Maica ce te vrea . / Dă-ţi lacrima caldă pe lespezi ofrandă, / Să-ţi curgă din suflet pe dale de piatră , / Astfel auri-vei biserici ; vei fi / Ctitor , chiar prin plânset , fără a o şti.

Natura cautarii noastre,
Chemarea catre stralucire,
Esenta ei cea mai sublima,
E...inocenta si iubire.

Dar...e CREDULA de NAIVA,
Din nastere si...prin credinta
AL MEU si MIE ,raul care
I-un drum ce duce-n...suferinta.

Numitul ''sistem de credinta''
Sa fi dispus sa-l poti schimba.
I-un singur mod...prin suferinta
Numita simplu...CALEA GREA.

Cu radacina-n amintiri,
Ca aliat...subconstientul
Si frica de-a schimba ce-i cert
Cu perceptibil ca...neantul.

Numit ''proces de transformare''
Credinta ta...cum ca esti...EU
Va-ncepe-ncet,incet sa crape,
Dar drumu-i nedescris de greu.

Si toata grija ta sa fie,
Vointa ta...SA NU VOIASCA,
Sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca,
VOINTA LUI CA SA SE NASCA.

Finalul

Pe drum,incet incet va creste,
N-telesul cel din suferinta,
Primul ''semnal de fisurare''
Izbind...''sistemul de credinta''

Starea de BINE este CERTA
...acaparind-o fara pauza
omul cel vechi,si alocindu-si
iar tu...Din nou te-alegi c-o CAUZA.

Motto

Reia finalul,si-ntelege
Ce-i scris,citeste sa-ntelegi
Ce-i scris acolo in 8 rinduri
Caci daca-l STI...poti sa culegi.
Amin.