Fiecare are o pereche pe lumea asta?

[mela me]

În prealabil postat de Laura19

De ce sa fie gresit daca primesti binecuvantarea duhovnicului sau a unui parinte imbunatatit cum e Pr.Iustin ptr. casatorie? Sau sa ceri sfatul daca esti in dubii?! Chiar si cand ai gasit pe cineva ai nevoie de binecuvantarea duhovnicului ptr. a te casatori cu acea persoana (+ binecuvantarea parintilor).Daca tu simti ca, calea ta de mantuire este casatoria atunci nu vad de ce sa fie gresit daca te rogi Domnului sa te ajute sa iti gasesti persoana potrivita care sa fie si pe placul tau, dar si pe placul Lui. Sunt atatia tineri care cu ajutorul Sfintilor (Sf.Parinti Ioachin si Ana, Sf.Nectarie etc) si a Maicii Domnului au reusit sa isi gaseasca pe cineva credincios in aceasta lume pagana. Oricum fara binecuvantarea duhovnicului nu iese nimic bun. Fara ruga nu iese nimic bun. Nu e gresit sa faci un acatist acasa. In general, a da acatiste la Biserica nu este gresit, caci daca era nu mai primea nici un parinte. Ci felul in care te raportezi la ele. Una este sa dai si acatist la manastire-in sensul sa se roage un parinte ptr. tine- si in acelasi timp tu sa fi un crestin model, sa tii posturile, sa fi bun, sa te rogi, sa faci milostenie etc. si alta este sa dai acatist si sa astepti, tu facand pacate dupa pacate. Asa si cu parintii care au primit darul inaintea-vederii. Unii ii privesc ca pe niste clarvazatori cu puteri magice, altii stiu care este treaba si cu credinta in Domnul merg la el-nu ptr. a stii viitorul, ci ptr. ajutor. Sunt multi parinti imbunatatiti care primeau oamenii la dansii cu tot felul de probleme si se rugau ptr. ei. Nu e gresit sa alergi la preotii Domnului, e gresit sa fi mandru si sa crezi ca poti face singur ceva fara Dumnezeu. A te lasa in voia Domnului nu este echivalent cu a sta si a astepta sa pice din cer. Eu personal am mai mare incredere in judecata Lui Dumnezeu decat in judecata mea.

Foarte adevarat, sunt de acord cu tine; si da, cum spunea cineva mai sus, ar fi binevenite pareri si de la cei care s-au casatorit mai tarziu.

[ffflorina]

În prealabil postat de mela me

Ma intreb pentru ca tot mai multe persoane sunt singure si desi au o varsta matura ( peste 30 de ani) nu au nici macar o prietena sau la fete prieten( excluzand de aici pe cei care au ales monahismul); sunt persoane inteligente, cu aspect fizic placut , credincioase si cu studii sau serviciu stabil; imi vine acum in minte o tanara care e profesor universitar, merge la biserica, are viata duhovniceasca activa, se spovedeste , se impartaseste regulat si cei din anturajul ei zic ca isi doreste un suflet pereche; se apropie de 40 de ani, isi doreste si copii, dar dupa 35 de ani e mai greut, dar nu imposibil la Dumnezeu; exemplele pot continua, atat cu fete cat si cu baieti care au in jur de 30 de ani si sunt singuri, desi sunt apropiati de biserica si comunicativi; exista 2 cai de mantuire din cate stiu: casatoria si calugaria, dar atunci cum ramane cu cei care au o anumita varsta si nu-si intalnesc perechea nici intr-un fel? doar nu ar avea casatorii legate toti? chiar exista la toti cei din lume pereche pentru fiecare? voi cum comentati?

E foarte trist ce se intampla cu aceasta categorie de femei,e foarte greu sa-ti mai gasesti pe cineva dupa varsta de 30 de ani,care sa corespunda criteriilor,sa fie credincios,aspect fizic placut,job,perspective,fiind profesoara are multe asteptari....mai ales se gandeste ca daca a asteptat atata macar sa fi meritat,teama de ridicol,etc

Mai e de discutat un aspect,de obicei barbatii "credinciosi" nu prea au curaj sa abordeze o femeie asa cum ar face orice alt barbat.Asa ca poate fetele-femeile singure crestine ar avea mai multe sanse la o casatorie daca ar fi si barbatii mai hotarati.

"Se întâmplă să ajungă omul la o vârstă înaintată şi încă să mai oscileze între căsătorie şi celibat. Atunci, satana lansează asupra lui cel mai greu atac: îi pune în suflet frica de celibat. Plin de spaimă, omul începe să-şi caute soţie/ soţ, să-i roage şi pe alţii să-i caute, aceştia să râdă de el, iar el să ajungă în pragul bolii sufleteşti. De aceea, vă spun din nou: nu vă frământaţi cu problema alegerii între căsătorie şi celibat. în loc să vă agitaţi cu acest lucru, îndreptaţi-vă întreaga strădanie pentru a-L iubi pe Hristos din tot sufletul şi, la momentul potrivit, El vă va da răspunsul ce se potriveşte sufletului vostru şi pe care îl veţi accepta fără silă şi mâhnire, ci în linişte şi cu mulţumire. Aşa veţi rezolva această problemă şi veţi păşi pe drumul potrivit, lăudând pe Dumnezeu. "

PĂRINTELE PORFIRIE

[sophia]

mela-me - tocmai acel gen de femei de care spui au sanse mai putine la casatorie, sau mai tarziu.

Da, eu m-am casatorit mai tarziu. Tocmai aceste probleme le-am avut.
Femeile care vor sa-si gaseasca mai devreme sot si au si succes sunt cele care stiu sa invarta baietii pe deget, care sunt sigure pe ele, ies in lume, se imbraca vesel, sunt vesele, cochete.

Barbatii, da. Asa cums punea cineva mai sus. Ei aleg din pacate, nu noi.
Nu stiu acum, dar pe vremea mea fetele care nu-si gaseau din facultate baietii, greu reuseau dpa aceea.

Azi mai este internetul, sunt firmele matrimoniale etc. Nu stiu.

O casatorie tarzie nu este rea. Fiecare cand ii este scris. Important este sa fie un baiat bun.

Mai jos scria cineva un citat frumos. Da, cautatul este rau, te simti ca la mezat.
Si totusi trebuie sa cauti. Sa speri. Sa te rogi si sa ai credinta.
Dumnezeu iti da pana la urma.

Nu sunt de acord ca cele/cei care nu gasesc nu sunt orientati spre casatorie, sau tind spre singuratate/celibat/manastire. Pur si simplu nu gasesc pe cel
potrivit lor. Sau Dumnezeu asa vrea cu ei.

La fel ca si cu copiii. Unii au, altii au tarziu, altii deloc. Nu inseamna ca nu i-ai vrut sau ca nu te-ai rugat sau nu ai facut ceva pentru asta. Pur si simplu Dumnezeu vrea altceva.

Mai sunt si alte piedici la casatorie - parintii (care se opun), serviciu (program greu), sanatate, saracie etc.
Si din cate stiu eu, exista mai putini baieti decat fete (statistic vorbind), deci din start un handicap. Acum depinde si de grupa de varsta.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de adam000

Sau poate tocmai ca acele criterii-filtru izvorasc din maturitatea cunoasterii de sine a propriilor neputiinte si a limitelor personale.

Buna remarca!
La randul sau, maturitatea implica "legarea la sireturi" a mersului copilariei...:)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Andra_07

Aduceti-va aminte ce femei puternice erati acum 10 ani si reveniti-va. Ascundeti-va slabiciunea si dorinta apriga pentru maritis. Rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Ezakt. Rezultatul: mai multe fete batrane, snobinete, feministe, curve, lesbience si amatoare de porcarii secrete.
Si mame care isi cresc singure copiii sau care le ofera un sir de tati de ocazie, in camera vecina aceleia in care micutzii isi fac temele sau incearca sa doarma...
Remarcabil ati punctat, ca de obicei!
Ce mai aveti nou, stimata XENA?

[Andra_07]

Unde in mesajul meu am scris despre desfranare? Unde am indemnat a face copii fara a fi casatorita? Unde am indemnat la snobism si feminism? Va rog sa-mi aratati.
Daca sfatul dat femeilor trecute de 30 de ani pentru a-si aminti cat de puternice si independente erau acum 10 ani este prost, va rog sa argumentati. Din mesajul meu cred ca se intelege foarte clar ca nu sunt o feminista. Daca eram, spuneam ca din contra, cariera e pe primul loc, independenta financiara si apoi casnicie. Dar din contra, am zis ca femeile care privesc numai acest punct de vedere sunt mai predispuse sa ramana singure si apoi isi plang de mila.
Nu vad ce e rau a spune unei femei care a gresit si nu s-a gandit in frageda tinerete la gasirea unui barbat potrivit pentru casatorie, sa aiba totusi sperante si dupa 30 de ani. Consider ca doar fiind puternica, energica si increzatoare poti trece peste depresia asta. Refuz sa cred ca autocompatimirea continua este o solutie. Refuz sa cred ca a te plange catre toti barbatii ca nu te ia nimeni este o varianta castigatoare. Refuz sa cred ca ruga fierbinte zi si noapte catre Dumnezeu pe aceasta tema nu te duce la o depresie puternica. E foarte bine sa te rogi pentru o viitoare casnicie, dar nu cred ca o obsesie pentru astfel de rugi (pe tema asta) iti aduce vreun beneficiu psihic. Viata e mult prea frumoasa ca s-o petrecem vesnic deprimate si gandindu-ne mereu la cat de nenorocite suntem.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Andra_07

Refuz sa cred ca ruga fierbinte zi si noapte catre Dumnezeu pe aceasta tema nu te duce la o depresie puternica.

Uite aici un raspuns proaspat la intrebarile pe care mi le pui.
Ce-i cu tine, surioara?

Taci o vreme si roaga-te fara teama de depresie. Rugaciunea e alfa si omega vietii noastre. Fara ea nu ai priza la Viata, nici macar la viata, ia aminte (cu inima ranita si recunoscatoare iti soptesc).
Asculta si tu, macar ca auzenie, un om care a experimentat (pentru ca s-a jucat cam mult cu mintea lui) iadul, de voiesti...

[cezar_ioan]

Andra, nu stiu cum iti inchipui tu ca e cu rugaciunea... Ingaduie, te rog, sa ma confesez tie, pacatosul care sunt, eu nevrednicul si pururi ucigasul...! (de prezent ori, poate altfel spus, de Vesnicie)
Deocamdata eu cred ca-ti e frica de ea, de rugaciune...
Fireste! Si mie imi era, prizonier fiind eului meu hipertrof si incurajat mereu de succese lumesti. Ca am fost un tip "de succes", in tot ce a pohtit pipotzica mea. Rasfatat de Dumnezeu cu multe daruri, din nascare (fara a banui, neavind eu pacatosul sfanta frica de Dumnezeu, ca aveam de lucru, cu mult cutremur, iar nu sa cheltuiesc de zor... ERAM SMULS DIN PREZENT).

Apoi, cand alegerile mele au au ajuns pana in panzele albe, cand totul mergea snur, a prins in mine un plans puternic, traznet pe cer senin.
Totul mergea snur, iar sufletul meu plangea.

Cei care ma stiau au crezut la inceput ca glumesc... ca am un nou look spiritual, ca fac fitze, ca, ma rog, a iinebunit brusc baiatu, ca doar e psihlog si se poarta...

Nici vorba! Astazi stiu ca Domnul isi cunoaste nu doar Scriptura (noastra), ci si... Scriptura (Lui)! Cartea in care speram ca suntem cu totii, e a Lui, mai intai... Fie si a noastra, Doamne ajuta!

Ei bine, credeam si eu, ca eram scolit bine, ca rugaciunea singura, fara alte demersuri, te duce in boala, in autism, in schizo, daca vrei...

Prostii lumesti. Dracovenii.

Draga mea, iti marturisesc: rugaciunea e pulsul vietii noastre.
Rugaciunea e hrana cea de fiecare zi.
Rugaciunea e cordonul ombilical fara de care prunci cum suntem ... murim, pur si simplu.
Rugaciunea e scut contra sagetilor-spadelor-coltilor-gloantelor (nebanuite, inca) din vazduhuri.

Rugaciunea e Mersul Duhului prin noi. Rodul Lui dintai: PARGA ROADELOR!!!

Rugaciunea, draga Andra, nu e subiect de taclale: e zvac! Zvac spre A FI.
Rugaciunea ne e mama si tata. Sora si frate, fiica si nevasta. Sange si stele...
Cui?
Noua, cautatorilor onesti ai FERICIRII.

Ca nu ne multumim cu mediocritati in masuri, cu zgarci in ciorba...
Tu insati, vrei excelenta. O vad. Da-mi voie sa te inteleg...
Totusi, ingaduie sa spun: cauta rugaciunea! Nu e alta excelenta!

Cand vei deprinde rugaciunea simpla, uite, un simplu Doamne miluieste, pe zi si pe noapte, sub ger si furtuna, la baie sau la teatru, in hol sau prin perete, oh, Andra, vei afla atunci!

Care depresie, scumpo?......

Spui oare ca rugaciunea nu iti da solutii concrete?
Am sute de exemple, eu un pacatos infect, care arata fara nici un dubiu ce e rugaciuena: Viata, asta e. Simplu: Viata. Si viata, de voiesti...

Vei spune: cum imi rezolva rugaciunea, PRACTIC-PRAGMATIC cutare problema concreta.
Marturisesc inaintea oamenilor si a BUnului Dumnezeu: nu stiu cum. Dar "se rezolva"! (sAU NU... DE NU E IN FOLOSUL SUFLETULUI NOSTRU...)

Nu-mi cere explicatii, nu cunosc. Io sunt baiat destept si petrecut in fel si chip pe lumea asta, crede-ma, insa nu stiu cum...

Stiu doar ca rugaciunea se ingana cu Cuvantul Domnului!
Cereti...
Bateti...

Si inca: "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu..."

DRaga mea, sunt psiholog. Livrez de ani de zile marfa ta. Am facut-o cu multa atentie. Cu acrivie, chiar... Ca un mic Pavel al bisericii mele...
Iar azi iti spun, draga sora:
ROAGA-TE!
SPRE FERICIREA TA,
SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU!

AMIN+

[cezar_ioan]

Noi ne petrecem!... Timp si simtaminte!...
Si trup si ganduri, ne petrecem iara.
Suntem si plans de prunc, suntem morminte
Si-un ceas inalt noi suntem. Nor de vara!...

In bruma serilor tarzii
Cand amintirile rup gardul, nostalgii,
Sarim cu ochii mintii peste ceasuri.
Plecam urechea. Reinnoite glasuri...

Potop de vremi ce-au fost
Si ce-or sa vina,
Asa ma trec: tot prost
Si tot albina...

Ce strang in zborul frant, mereu?
Ce port? Usor adeseori si cand prea greu...
Pamant si cer?
Uitare si mister?

Ori, poate, Doamne: moartea Ta in dar.
Iisuse! Azi nu e-n zadar!
Smulg carnii fostul sange si visarea,
Port inimii si muntele si marea!

Iti sunt carbune, apa-Ti sunt
si foc!
Iti sunt in toate.
Numai TU, Fii loc

Al sufletului meu neincaput!
Ca nu-si gaseste plinul in prezent...
Intoarce-ma, Tu, Doamne, din trecut
Si din visare, fa-ma: Inocent!

Te rog, Te rog si iarasi eu Te rog!
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa Mare Mila Ta!

[Andra_07]

1) Eu chiar ma rog intr-un mod mai mult decat frecvent si nu o fac din obligatie si nici pentru teluri marete. O fac pentru ca asa simt ca este bine si ma linisteste.
2) Nu sunt in depresie.
3) Pe langa rugaciune, incerc sa-mi fac viata frumoasa. Pentru ca Dumnezeu, dupa cum bine stii si tu, "iti da, dar nu-ti baga in traista".

Te revolti degeaba impotriva mea, ti-am pus niste intrebari si n-ai fost capabil sa-mi raspunzi la ele. Iti reamintesc intrebarile:
1) Unde am indemnat eu in postarea de mai sus la desfranare, feminism, snobism?
2) Unde am zis eu ca e bine sa ai copil in afara casniciei?

Repet: Cred ca rugaciunea este o modalitate exceptionala pentru a hrani sufletul si pentru a te apropia de Dumnezeu. Sunt sigura ca Dumnezeu asculta rugile tuturor pe lumea asta. Dar nu cred ca o rugaciune transformata in obsesie (ar trebui sa stii, domnule psiholog la ce m-am referit), te poate ajuta sa construiesti ceva bun in viata ta. Consider ca in anii vietii noastre pe pamant, trebuie sa lupti intr-un mod bun pentru orice fel de reusita, nu doar s-o ceri la Dumnezeu.
Daca pentru a lua un examen la facultate, de exemplu, toti studentii s-ar ruga si nimeni nu ar invata ce crezi ca s-ar intampla? Crezi ca trec studentii care s-au rugat mai mult?
Daca atunci cand ti se strica masina, in loc s-o duci la service, te rogi sa se repare, ce crezi ca se intampla? Se repara daca te rogi o zi intreaga?
Daca esti un tanar care vrea sa ajunga preot si dai la facultatea de teologie, crezi ca e de ajuns sa te rogi doar? Ar trebui sa fie, pentru ca teologia este facultatea care te apropie cel mai mult de Dumnezeu. Dar crezi ca un examen de dogmatica se ia doar prin rugaciune?
Exact asa e si cu gasitul acestei perechi ideale. Degeaba stai zi si noapte sa te rogi sa-ti pice din cer, daca nu deschizi si tu ochii sau nu te gandesti cam ce fel de om ai vrea langa tine. Stang si rugandu-te non stop pentru asta, nu faci decat sa uiti de fapt ceea ce ai de facut sau din contra, sa consideri ca orice barbat pe care il intalnesti, este un partener trimis de la Dumnezeu.

Mi-ai spus sa tac si sa ma rog. Nu stiu atunci de ce tu nu-ti urmezi propriul exemplu. Pana la urma tu esti cel care vrea sa fie un model de credinta si rugaciune, din ce am vazut ca scrii despre viata ta.